Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de …., reclamanta …… a chemat în judecata pe pârâtul ……., solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei, din culpa comuna a sotilor, revenirea sa la numele purtat anterior încheierii casatoriei, încredintarea minorei ……, nascuta la data de ….., spre crestere si educare catre sine, cu obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întretinere raportata la venitul net realizat de acesta.
În motivarea cererii, aceasta a aratat ca s-a casatorit cu pârâtul la data de ….., din casatoria lor rezultând minora …….., nascuta la data de …….. La începutul casatoriei, relatia dintre reclamanta si sotul sau a fost una bazata pe sinceritate, încredere si respect reciproc, asa cum exista în mod normal între doua persoane care se iubesc si vor sa întemeieze o familie. În ultimii 2 ani de zile, relatia dintre parti a devenit tensionata din cauza certurilor frecvente, generate de diferentele de opinie pe care le aveau cu privire la bunul mers al casniciei, toate acestea finalizându-se cu agresiuni verbale repetate din partea pârâtului, care i-au provocat reclamantei multa suferinta si o totala lipsa de încredere fata de persoana sa. Atitudinea sotului sau a fost una rece, distanta, de multe ori chiar indiferenta fata de aceasta, între soti neexistând în aceste conditii nici un fel de relatie conjugala. Este evident pentru reclamanta ca neîntelegerile dintre parti au aparut ca urmare a nepotrivirii de caracter, fiindu-le practic imposibil sa mai aiba o relatie normala de soţ-soţie în conditiile în care au perceput diferit modul în care ar trebui sa decurga casnicia partilor si responsabilitatile pe care le implica viata de familie. Toate aceste divergente din ultima perioada au condus practic la deteriorarea vietii de familie, motiv pentru care în urma cu 10 luni pârâtul a parasit pentru prima data domiciliul conjugal, reîntorcându-se dupa o luna de zile. La data de 27 iunie, anul curent, acesta a parasit din nou domiciliul comun, însa de aceasta data nu s-a mai reîntors.
Un alt aspect, pe care reclamanta l-a evidentiat a fost acela legat de modul în care pârâtul a înteles sa se îngrijeasca de fiica sa, mentionând ca înca de la nasterea acesteia, nu a fost interesat de cresterea si educarea ei întrucât nu a înteles sa o sustina nici material nici moral, în prezent fiind singura care se îngrijeste de fiica sotilor.
În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe prevederile art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 40 alin.1 si 2 , art. 43 alin. 3, art. 93 si art. 94 din Codul familiei raportat la art. 607 si urm. Cod procedura civila.
În dovedirea cererii, s-a depus la dosar certificatul de casatorie, în original, si în copie certificatul de nastere al minorei, cartea sa de identitate, certificatul sau de nastere.
La data de 28.09.2011, prin serviciul registratura, a fost depus la dosar referatul de ancheta sociala (filele 12 si 13), iar la data de 28.11.2011, au fost comunicate relatiile solicitate de instanta Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date..
Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma cererilor formulate si a dispozitiilor legale în materie, instanta retine urmatoarele:
La data de ……., s-a încheiat între parţi casatoria înregistrata la Primaria Sectorului 6 Bucureşti sub nr.…, din care a rezultat minora ……, nascuta la data de ………Faţă de cererea reclamantei, întrucât la acest termen de judecată ambele parţi au înţeles sa cada de acord asupra desfacerii casatoriei, instanţa are în vedere dispoziţiile legale în materia divorţului prin acord.
De asemenea, instanţa va dispune conform dispoziţiilor intrat în vigoare la data de 01.10.2011 (în continuare „Cod civil”). Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice nascute anterior intrarii în vigoare a acestuia, derivate din casatorie.
Întrucât precizarea poziţiei parţilor în legatura cu divorţul prin acord s-a facut la ultimul termen de judecata, respectiv 05.12.2011, instanţa asimileaza aceasta modificare unei cereri introductive de instanţa, care învesteşte instanţa la data la care este formulata, conform dispoziţiilor legale aflate atunci în vigoare, fiind în prezenţa unei situaţii juridice născute anterior intrarii în vigoare a prezentului (căsătoria), dar care îşi produce efectele ulterior (divorţul).
Astfel, cu privire la cererea de precizată, potrivit art. 374 C.civ., divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata casatoriei şi indiferent daca exista sau nu copii minori, acesta neputând fi admis daca unul din soţi este pus sub interdicţie. De asemenea, instanţa este obligata sa verifice existenţa consimţamântului liber şi neviciat al fiecarui soţ.
Instanţa constata aceste condiţii îndeplinite prin manifestarea de voinţa a soţilor prezenţi personal la termenul de judecata, în sensul desfacerii casatoriei prin acord. Întrucât, potrivit art. 613^1 Cod procedura civila, în cazul divortului prin acord nu se administreaza probe cu privire la motivele de divorţ, nu se impune nicio analiza suplimentară a situatiei de fapt deduse judecatii, urmând ca instanta sa dispuna desfacerea prin acord a casatoriei încheiate între parti.
Faţa de cererea de revenire la numele purtat anterior casatoriei, conform art. 383 Cod civil, la desfacerea casatorie prin divorţ, soţii pot conveni sa pastreze numele purtat în timpul casatoriei, instanţa luând act de aceasta înţelegere.
Pentru motive temeinice, instanţa poate încuviinţa ca soţii sa pastreze numele purtat în timpul casatoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei, iar, daca nu a intervenit o înţelegere între soţi sau daca instanţa nu a dat încuviinţarea, fostii soti poarta numele de dinaintea casatoriei.
În lumina acestor dispoziţii, instanţa constată că nu exista o înţelegere între părţi de a pastra numele purtat în timpul casatoriei; dimpotriva, exista o cerere expresa a reclamantei de a reveni la numele purtat anterior, motiv pentru care instanţa va dispune revenirea acesteia la numele purtat anterior casatoriei, respectiv ……….
Cu privire la capatul de cerere referitor la încredintarea spre crestere si educare a minorei rezultata din casatorie, instanta apreciaza ca în lumina modificarilor aduse în aceasta materie de intrarea în vigoare a Codului civil, aceasta cerere trebuie calificata ca o cerere privind exercitarea autoritatii parintesti si stabilire a domiciliului minorului, în sensul art. 397 si urm. Cod civil, respectiv art. 400 Cod civil.
Pentru a decide asupra acestor aspecte, instanta trebuie sa aiba în vedere interesul superior al minorei în conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, interes care trebuie sa prevaleze în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele solutionate de instantele judecatoresti. Principiul ocrotirii interesului superior al copilului este prevazut în mod expres si de art. 263 Cod civil, conform caruia orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.
Astfel, potrivit art. 397 Cod civil dupa autoritatea parinteasca revine în comun ambilor parinti, asa cum parintii si-au manifestat dorinta, în sensul ca doresc ca amândoi sa se ocupe pe viitor de îngrijirea minorei, exercitând împreuna autoritatea parinteasca.
Raportat la circumstantele spetei, instanta considera ca interesul copilului este ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata în comun, de catre ambii parinti, deoarece, având în vedere vârsta frageda a acesteia aceasta va avea nevoie pe viitor, atât de atentia si îngrijirea pe care i-o poate oferi mama sa, dar si de prezenta tatalui care sa supravegheze cresterea si educarea sa.
Totodata, pronuntând divortul, instanta urmeaza sa se pronunte si cu privire la stabilirea domiciliului minorei la unul dintre parinti, în conditiile art. 400 Cod civil.
Având în vedere ca partile au solicitat ca minora sa fie încredintata spre crestere si educare mamei, instanta constata ca acest acord, în lumina dispozitiilor Codului civil vizeaza stabilirea domiciliului minorei la mama sa.
Potrivit art. 400 Cod civil, instanta de tutela stabileste domiciliul copilului minor la parintele la care acesta locuieste în mod statornic, în lipsa acordului dintre parinti, sau în cazul în care întelegerea este contrara interesului copilului.
Întrucât, potrivit declaratiei partilor, minora a dovedit un atasament emotional puternic fata de mama sa, instanta considera ca întelegerea partilor satisface necesitatea respectarii interesului acesteia si pe cale de consecinta va stabili domiciliul minorei la domiciliul mamei sale.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata pensiei de întretinere, instanta retine ca, potrivit art. 402 Cod civil, odata cu pronuntarea divortului, este obligata sa se pronunte prin aceeasi hotarâre si cu privire la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Întrucât minora a fost încredintata mamei, aceasta îsi va executa obligatia de întretinere în natura, îngrijind de cresterea acesteia. Cu privire la tata, conform întelegerii partilor, acesta va fi obligat la plata unei pensii de întretinere catre copilul sau, într-un cuantum care sa asigure conditiile necesare pentru cresterea si educarea minorei.
Astfel, în temeiul art. 525 Cod civil coroborat cu disp. art. 31 alin. 2 din Legea 272/2004 si, instanta va stabili contributia tatalui la cheltuielile de crestere si întretinere fata minora, având în vedere ca exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor parintesti se face de catre ambii parinti în interesul superior al copilului, precum si a necesitatii asigurarii bunastarii materiale si spirituale a copiilor.
Totodata, potrivit art. 529 alin. 1 Cod civil, în stabilirea întinderii obligatiei de întretinere, instanta va tine cont, pe de o parte de nevoile minorei– care se prezinta într-o forma complexa, adica atât materiale cât si spirituale, iar pe de alta parte de mijloacele debitorului obligatiei de întretinere.
Pe cale de consecinta, instanta va stabili contributia pârâtului la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a minorei, în cuantum de 200 lei lunar, cu titlu de contributie de întretinere, începând cu data introducerii cererii si pâna la majoratul acesteia.
Instanta va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
