Legea nr. 31/1990, rep., art. 77, art. 192-194, art. 197
Situaţia revocării şi, implicit, cea a numirii unui alt administrator trebuie circumscrisă sferei de ipoteze în care persoana se află în contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere şi voturile administratorului asociat. A considera altfel, ar însemna să se valideze atitudinea administratorului, care ar putea bloca discreţionar votarea revocării sale, atrăgând dificultăţi în funcţionarea societăţii, lucru care nu poate fi acceptat.
Legea societăţilor comerciale prevede obligaţia asociatului de a se abţine de la vot în deliberările adunării generale a asociaţilor numai în două situaţii: a) cu privire la aporturile în natură ale respectivului asociat, adunarea generală fiind chemată să se pronunţe asupra valorii sau utilităţii acestui aport pentru societate şi, b) cu privire la actele juridice încheiate între respectivul asociat şi societate, interdicţia fiind stabilită pentru a se evita apariţia unui conflict de interese.
Atunci când se referă la „acte juridice” legiuitorul are în vedere actele juridice curente ale societăţii, încheiate în vederea realizării obiectului său de activitate, şi nu acte necesar a fi încheiate pentru constituirea societăţii sau cele prin care se realizează înţelegerile între asociaţi privind drepturile lor în cadrul societăţii ori pentru constituirea şi funcţionarea organelor persoanei juridice.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
Decizia civilă nr. 128 din 22 iunie 2010, dr. C.B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 65/C.C. din 6 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 38.039/3/2008 Tribunalul Timiş a respins cererea formulată şi precizată de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta S.C. S S.R.L. Bucureşti având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, cu motivarea că în mod greşit prima instanţă i-a respins cererea de anulare parţială a hotărârii adunării generale a asociaţilor S.C. S S.R.L. Bucureşti din 29 septembrie 2008, în ceea ce priveşte numirea în funcţia de administrator a d-nei. G.F. Aşa cum a arătat în acţiunea introductivă şi, ulterior, prin notele de şedinţă depuse la termenul din 27 octombrie 2009, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 72, 192 alin. (2) şi 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum şi art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii intimate, texte care au fost încălcate de către judecătorul fondului.
Prin decizia civilă nr. 128 din 22 iunie 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins apelul reclamantului, menţinând sentinţa civilă nr. 65/C.C. din 6 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 38.039/3/2008.
În considerente s-a reţinut că prin cererea introductivă, astfel cum a fost ea precizată prin scriptul depus la termenul din 5 decembrie 2008, reclamantul a solicitat anularea parţială a hotărârii adunării generale a asociaţilor S.C. S S.R.L. Bucureşti din data de 29 septembrie 2008, doar în ceea ce priveşte numirea în funcţia de administrator a d-nei. F.G., întrucât, pe de o parte, în cazul în care administratorul social este numit prin actul constitutiv atât revocarea acestuia, cât şi numirea unui nou administrator reprezintă o modificare a actului constitutiv al societăţii şi, prin urmare, potrivit art. 14.6 din Actul constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucureşti, era necesară unanimitatea la adoptarea acestor măsuri, iar pe de altă parte, chiar şi în ipoteza în care pentru numirea administratorului nu ar fi fost necesară unanimitatea, în speţă este aplicabil art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care statuează că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afara de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Or, în ceea ce priveşte hotărârea din 29 septembrie 2008, nu este îndeplinită nici condiţia dublei majorităţi, pretinsă de acest text, având în vedere ca d-na. F.G. nu avea dreptul să voteze, raportat la art. 193 alin. (2) din lege, astfel că pentru adoptarea valabilă a hotărârii era necesar ca ceilalţi doi asociaţi să fi votat pentru numirea sa în funcţia de administrator, ceea ce nu s-a întâmplat, aşa cum reiese din chiar hotărârea contestată.
Într-adevăr, prin Actului constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucureşti reclamantul a fost numit în funcţia de administrator al acestei persoane juridice. Prin hotărârea adunării generale din 29 septembrie 2008 asociaţii au decis, printre altele, revocarea administratorului unic C.M. şi numirea d-nei. F.G. în această funcţie, în acest sens votând doi dintre cei trei asociaţi, respectiv d-na. C.V. (cu o cotă de participare de 67,5% din capitalul social) şi d-na. F.G. (cu o cotă de participare de 10% din capitalul social), împotrivă votând asociatul C.M. (cu o cotă de participare de 22,5% din capitalul social), care a făcut următoarea menţiune în cadrul hotărârii: „conform dispoziţiilor art. 14.6 din actul constitutiv, orice modificare a acestuia presupune luarea hotărârii cu unanimitate; subsemnatul sunt administrator numit prin actul constitutiv”.
Acest text, invocat de apelant, prevede că deciziile adunării generale care implică modificarea oricăruia dintre elementele actului constitutiv, precum şi cele la care se referă art. 12.3 pct. a) şi e), se i-au cu unanimitate de voturi.
Articolul 192 şi 193 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, arată că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societate. Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi.
Potrivit art. 194 din acelaşi act normativ, adunarea generală a asociaţilor are următoarele obligaţii principale: a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net; b) să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii; c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite; d) să modifice actul constitutiv.
În primul rând, se impune a se reţine faptul că reclamantul şi-a modificat cererea introductivă şi, implicit, limitele cu care a înţeles să învestească instanţa de judecată, mulţumindu-se să conteste hotărârea adunării generale a asociaţilor S.C. S S.R.L. Bucureşti doar sub aspectul numirii d-nei. F.G. în funcţia de administrator unic.
În al doilea rând, din analiza sistematică a normelor citate se poate deduce cu uşurinţă că legiuitorul român nu consideră modificare a actului constitutiv numirea şi/sau revocarea administratorilor unei cu răspundere limitată. Din coroborarea dispoziţiilor art. 192 cu cele ale art. 194 rezultă că numirea şi revocarea administratorilor, indiferent dacă aceştia sunt numiţi prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a asociaţilor, nu reprezintă o modificare a actului constitutiv al unei societăţi. Altfel, nu s-ar explica de ce art. 194 precizează că aceasta constituie o atribuţie distinctă de cea a modificării actului constitutiv, fiind suficient să o menţioneze doar pe ultima. De aceea, în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 14.6 din actul constitutiv al societăţii, ci cele ale art. 14.5 din acelaşi act, potrivit cărora adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, precum şi normele legale referitoare la adoptarea unor decizii care nu reprezintă modificări ale actului constitutiv de către adunarea generală a asociaţilor [art. 192 alin. (1) şi art. 197 din Legea societăţilor comerciale]. Dacă numirea/revocarea unui administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată ar fi constituit modificare de act constitutiv, atunci legiuitorul nu ar mai fi prevăzut condiţii diferite de cvorum pentru adoptarea acestor măsuri, faţă de condiţiile de cvorum prevăzute pentru modificarea actului constitutiv.
În conformitate cu art. 197 alin. 3 şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile adunării generale ale asociaţilor având ca obiect numirea/revocarea administratorilor unei societăţi cu răspundere limitată se adoptă prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea absolută a capitalului social. Prin urmare, legea nu face trimitere la art. 193 alin. (2), care reglementează cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor având ca obiect modificarea actului constitutiv, ci la alin. 1 al art. 77. În actul constitutiv al societăţii intimate nu există o prevedere specială referitoare la numirea administratorilor care să deroge de la regula majorităţii şi să instituie obligativitatea unanimităţii. Dacă legiuitorul ar fi considerat că numirea administratorilor reprezintă o modificare a actului constitutiv al unei societăţi cu răspundere limitată, atunci nu ar mai fi stabilit condiţii diferite de adoptare a acestei măsuri, făcând doar referire la dispoziţiile privitoare la modificarea actului constitutiv.
Pe de altă parte, este de menţionat că art. 14.6 din Actul constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucureşti, invocat de apelant, atunci când face trimitere la art. 12.3 din acelaşi act, nu are în vedere decât punctele de la lit. a) şi e), care se referă la discutarea, aprobarea sau modificarea situaţiei financiare anuale după ascultarea raportului administratorului şi fixarea dividendelor, precum şi la stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a programului de activitate pe exerciţiul următor, lăsând în afara ariei sale de acoperire pct. b), ce vizează alegerea şi revocarea administratorului.
Corect a reţinut tribunalul că situaţia revocării şi, implicit, cea a numirii unui alt administrator trebuie circumscrisă sferei de ipoteze în care persoana se află în contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere şi voturile administratorului asociat. A considera altfel, ar însemna să se valideze atitudinea administratorului, care ar putea bloca discreţionar votarea revocării sale, atrăgând dificultăţi în funcţionarea societăţii, lucru care nu poate fi acceptat.
Nici critica apelantului privitoare la faptul că în speţă nu a fost respectată dubla majoritate la care se referă art. 192 alin. 1 din lege, care statuează că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afara de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel, neîntrunirea majorităţii prevăzute de lege fiind sancţionată cu nulitatea, atâta timp cât nu a fost aplicat art. 193 alin. (3), nu poate fi primită.
În sprijinul tezei sale reclamantul susţine că d-na. F.G. nu avea dreptul să voteze, raportat la art. 193 alin. 2 din lege, astfel că pentru adoptarea valabilă a hotărârii de numire a sa în calitate de administrator era necesar ca ceilalţi doi asociaţi să fi votat în acest sens, ceea ce nu s-a întâmplat, el fiind împotrivă. Este adevărat că potrivit art. 72 din Legea societăţilor comerciale obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în acest act normativ, iar art. 193 alin. (2) prevede că un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor generale ale asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societate. Însă, nu înseamnă că dacă administratorul numit de societate are şi calitatea de asociat, acea persoană nu-şi poate exercita dreptul de vot cu privire la numirea sa, sub motiv că respectiva numire este un act juridic (contract de mandat) încheiat între persoana sa şi societate, cum fără temei susţine apelantul.
Într-adevăr, potrivit art. 197 alin. 3 şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile adunării generale ale asociaţilor având ca obiect numirea/revocarea administratorilor unei societăţi cu răspundere limitată se adoptă prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea absolută a capitalului social, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Însă, chiar dacă în Actul constitutiv al S.C. S S.R.L. Bucureşti nu există nicio prevedere specifică (punctuală) cu privire la numirea (şi revocarea) administratorilor, art. 14.5 statuează că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale. Ca atare, contrar celor afirmate de intimată, pentru legala numire a d-nei. F.G. în funcţia de adminstrator unic trebuie îndeplinită cerinţa dublei majorităţi, cea a capitalului social şi a asociaţilor, condiţie realizată întrucât votul exprimat de asociata G.F. este valabil.
Legea societăţilor comerciale, în art. 193 alin. (2), prevede obligaţia asociatului de a se abţine de la vot în deliberările adunării generale a asociaţilor numai în două situaţii: a) cu privire la aporturile în natură ale respectivului asociat, adunarea generală fiind chemată să se pronunţe asupra valorii sau utilităţii acestui aport pentru societate şi, b) cu privire la actele juridice încheiate între respectivul asociat şi societate, interdicţia fiind stabilită pentru a se evita apariţia unui conflict de interese.
Atunci când se referă la „acte juridice” textul de lege are în vedere actele juridice curente ale societăţii, încheiate în vederea realizării obiectului său de activitate, şi nu acte necesar a fi încheiate pentru constituirea societăţii sau cele prin care se realizează înţelegerile între asociaţi privind drepturile lor în cadrul societăţii ori pentru constituirea şi funcţionarea organelor persoanei juridice. Acolo unde legiuitorul a vrut să interzică asociatului să îşi exprime votul cu privire la astfel de acte a prevăzut-o în mod expres. Se încadrează în categoria actelor juridice cu privire la care un asociat nu-şi poate exprima votul în cadrul deliberărilor adunării generale a asociaţilor acte precum: un contract de închiriere a unui imobil deţinut de asociat; înstrăinarea unui bun al societăţii către respectivul asociat; încheierea unui contract de împrumut între asociat şi societate etc. Niciunul dintre exemplele oferite de doctrină nu are în vedere situaţia numirii unui administrator care are şi calitatea de asociat, cum este cazul în speţă, tocmai pentru că se consideră că o astfel de numire nu constituie vot cu privire la un act juridic încheiat între asociat şi societate, dintre cele avute în vedere de art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.
Raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să instituie aceste interdicţii este aceea de a evita un eventual conflict de interese ce s-ar naşte între asociat şi societate. Or, prin numirea ca administrator a unui asociat care şi-a exprimat votul cu privire la numire sa în această funcţie, nu se creează un conflict de interese, cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului. Dispoziţiile art. 193 alin. (2) trebuie interpretate prin raportare la art. 77 alin. (1) din legea-cadru, care prevede expres că asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, ceea ce nu este cazul, astfel că nu ne aflăm în prezenţa unui conflict de interese. În speţă, doi dintre cei trei asociaţi, reprezentând majoritatea absolută a părţilor sociale au ales, dintre ei, un administrator, respectiv pe d-na. F.G. Oricum, chiar şi în ipoteza în care s-ar admite faptul că art. 193 alin. 2 include în categoria actelor juridice cu privire la care asociatul nu poate vota şi numirea sa în funcţia de administrator, sancţiunea ce intervine în situaţia în care un asociat participă şi votează cu privire la această măsura nu este nulitatea hotărârii, care este perfect valabilă şi produce efecte, ci eventuala atragere a răspunderii asociatului pentru pagubele produse societăţii, dacă fără votul acestuia nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută de lege sau actul constitutiv, conform art. 197 alin. (3) şi art. 79 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Chiar dacă textul nu prevede o sancţiune expresă, în condiţiile în care art. 197 alin. (3) face trimitere în mod clar la dispoziţiile art. 79, rezultă fără dubiu că sancţiunea este cea prevăzută de acest din urmă text normativ, respectiv asociatul este răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută de lege.
