Incidenţa disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006, rep., poate fi analizată de judecătorul sindic în cadrul unei contestaţii împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, nu în cadrul unei contestaţii împotriva planului de distribuire.
De vreme ce contestatoarea nu a putut proba depunerea unei contestaţii împotriva tabelului definitiv de creanţe şi nici faptul că ar fi solicitat repunerea în termenul de formulare a unei astfel de contestaţii, judecătorul sindic nu avea temei legal care să îi permită să analizeze motivele referitoare la distribuirea sumelor şi să procedeze la modificarea planul de distribuire, atâta vreme cât nu a fost învestit cu o cerere (contestaţie) având ca obiect verificarea modului de înscriere a creanţelor în tabelul definitiv, tabel care a stat la baza întocmirii planului de distribuire.
Prin sentinţa comercială nr. 1520 din 17 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureş nr. 1330/1371/2007 a respins contestaţia formulată de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva planului de distribuire din 20 mai 2009 şi a raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe din data de 20 mai 2009 întocmite de lichidatorul judiciar RVA Mureş I. S. SPRL.
S-a reţinut în considerentele sentinţei atacate faptul că, creditoarea a contestat faptul că planul de distribuire prevede plăţi doar în contul creanţelor deţinute de creditorii O. G. şi O. L., care ar avea o creanţă garantată, în condiţiile în care aceştia, conform susţinerilor contestatoarei nu au nici un fel de garanţie. Contestatoarea a mai precizat că după anularea vânzării imobilului debitoarei S.C. E. C. SRL, înscris în CF nr. 94916/N Târgu-Mureş, a încercat să reînscrie sechestrul, însă cererea i-a fost respinsă pe motiv că împotriva debitoarei s-a declanşat procedura insolvenţei.
Judecătorul sindic a ţinut cont de faptul că, la 30 martie 2009 a fost înregistrat la grefa instanţei tabelul definitiv consolidat cuprinzând obligaţiile debitoarei S.C. E. C. SRL, necontestat de niciunul dintre creditorii înscrişi în tabel, în condiţiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, republicată iar planul de distribuire contestat de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a fost întocmit în baza tabelului de obligaţii. Întrucât creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş nu a contestat în termenul legal tabelul de obligaţii, nu poate aduce critici asupra modului de alcătuire al acesteia, în acest stadiu al procedurii.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către creditoarea contestatoare Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, care a solicitat modificarea planului de distribuire în sensul distribuirii şi către recurentă a sumelor obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei falite.
În motivarea recursului s-a arătat că, nu a contestat tabelul definitiv consolidat pentru că nu i-a fost comunicat şi nici publicat în buletinul procedurilor de insolvenţă, motiv pentru care apreciază că sunt întrunite condiţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, republicată. Recurenta consideră că există situaţia unei erori esenţiale referitoare la dreptul de preferinţă al creditorilor O. G. şi O. L., care de fapt au calitatea de terţi dobânditori ai imobilului cumpărat în baza contractului autentificat sub nr. 2085 din 16 iulie 2007, contract anulat în temeiul art. 80 din Legea insolvenţei. Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 83 din acelaşi act normativ, creditorii indicaţi ar putea deţine o creanţă chirografară faţă de averea falitei şi nu o creanţă prioritară în raport cu creanţa bugetară deţinută de organul fiscal.
Recurenta a criticat faptul că prin planul de distribuire contestat s-a propus distribuirea fondurilor obţinute în cadrul procedurii de lichidare doar creditorilor prevăzuţi de dispoziţiile art. 121 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, republicată, iar lichidatorul judiciar nu a ţinut cont de ipoteca deţinută de contestatoarea pentru suma de 99.832 lei înscris în CF în temeiul Încheierii nr. 40158 din 17 iulie 2007.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului creditoarei contestatoare, precizând că modificarea tabelului definitiv este o măsură luată de lichidatorul judiciar fiind impusă de dispoziţiile sentinţei nr. 1518 din 22 octombrie 2008 prin care s-a dispus repunerea în situaţia anterioară, situaţie ce a deschis creditorilor O. G. şi O. L. posibilitatea depunerii unei cereri de admitere a creanţei. În condiţiile date, la îndemâna creditoarei recurente a stat numai contestaţia la raportul conţinând această soluţie, raportul în discuţie fiind depus la grefa instanţei la data de 18 martie 2009, iar tabelul rezultat din propunerile făcute în raport fiind afişat la 30 martie 2009, conform dovezii de la fila 4 din volumul IV dosar.
Intimata a mai învederat că dreptul de preferinţă la distribuire a creanţei creditorilor O. faţă de creanţele bugetare ale recurentei, nu este rezultatul unei erori esenţiale în sensul dat de art. 75 din Legea nr. 85/2006, deoarece includerea creditorilor O. în ordinea de preferinţă la distribuire, reglementată de art. 123 pct. 3 din a fost determinată de momentul în care a intervenit această obligaţie de plată respectiv după declanşarea procedurii insolvenţei. S-a precizat astfel că nu calitatea de creditori garantaţi a stat la baza distribuirii contestate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul creditoarei contestatoare este nefondat.
Contestatoarea recurentă a solicitat modificarea planului de distribuire în condiţiile în care, aşa cum corect a reţinut judecătorul sindic, tabelul definitiv de obligaţii care a stat la baza întocmirii planului de distribuire, nu se dovedeşte că ar fi fost contestat. Într-adevăr, recurenta invocă faptul că nu i-ar fi fost comunicat tabelul definitiv consolidat de creanţe şi nici publicat în buletinul procedurilor de insolvenţă, însă, nu rezultă că ar fi fost formulat contestaţie împotriva tabelului respectiv, fie şi peste termenul de contestare şi că ar fi cerut repunerea în termenul de contestare pentru motivul invocat, acela că nu a luat la cunoştinţă de conţinutul tabelului.
Instanţa nu avea cum să analizeze motive legate de distribuirea sumelor şi eventual să modifice planul de distribuire câtă vreme rămase nemodificat, nefiind investită legal şi procedural să verifice modul de înscriere în tabelul definitiv de creanţe, tabel care în mod firesc stă la baza întocmirii planului de distribuire.
Incidenţa prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, republicată poate fi analizată în cadrul unei contestaţii împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, nu în cadrul unei contestaţii formulate împotriva unui plan de distribuire.
Lichidatorul judiciar se apără prin faptul că tabelul în care apare înscrierea creanţei celor doi creditori O., este tabelul afişat la 30 martie 2009 (fila 4 din Vol.IV) însă în raportul întocmit la 18 martie 2009, apare propunerea de includere a creanţei respective printre creanţele de procedură, propunere care nu a fost contestată în termen procedural de creditoarea recurentă.
Lichidatorul judiciar face şi precizarea că nu calitatea de creditori garantaţi a determinat modalitatea de distribuire contestată, ci efectul hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil aparţinând debitoarei şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Măsurile luate de lichidatorul judiciar privind modalitatea de punerea în a efectelor hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare din litigiu, privind înscrierea în tabelul definitiv şi apoi distribuirea sumelor, cuprinse în raportul întocmit de lichidatorul judiciar, nu se dovedeşte că ar fi fost contestate la vremea respectivă de creditoarea recurentă.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
