Acordarea drepturilor salariale conform art. 78 alin. 1 Codul muncii. Data până la care sunt datorate de către angajator în situaţia în care salariatul nu solicită şi reintegrarea în postul deţinut anterior concedierii nelegale.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1088/17 noiembrie 2008
Prin acţiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 1559/85/2008 reclamanta H.D. chemat-o în judecată pe pârâta S.C. E S.R.L. TĂLMACIU solicitând:
– obligarea pârâtei la plata sumei de 880 lei, reprezentând contravaloarea salariului de care a fost lipsită pe perioada 1 martie-1 aprilie 2008.
În motivarea acţiunii sale reclamanta susţine că prin sentinţa civilă nr.238/2008 a Tribunalului s-a constata nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.3/2007 emisă de pârâtă şi s-a dispus obligarea acesteia la plata salariului de care reclamanta a fost lipsită pe perioada octombrie 2007-februarie 2008. Reclamanta a fost lipsită însă de salariu până la data de 1 aprilie 2008, dată la care s-a angajat.
În drept invocă art.78 alin.1 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta S.C. E S.R.L. TĂLMACIU solicită respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr.660/11.06.2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar civil sub nr. 1559/85/2008, s-a admis acţiunea în conflict de muncă formulată de reclamanta H.D. în contradictoriu cu pârâta S.C. E S.R.L. TĂLMACIU şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 880 lei, reprezentând contravaloarea salariului pe perioada 1 martie-1 aprilie 2008.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 450 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Se reţine în considerentele acestei hotărârii că reclamanta are dreptul în condiţiile art.78 alin.1 Codul Muncii la plata sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale de care ar fi beneficiat dacă nu i s-ar fi desfăcut contractul de muncă şi întrucât reclamanta s-a angajat la data de 1.04.2008, până la această dată pârâta îi datorează salariul de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată nelegal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, recurs, în termenul legal prev. de art.180 din Legea nr.168/1999, pârâta S.C. E S.R.L. TĂLMACIU, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa a pronunţat o hotărâre cu aplicarea şi interpretarea eronată a dispoziţiilor art.78 alin.1 Codul Muncii, în condiţiile în care intimata nu a solicitat reintegrarea pe postul deţinut anterior.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata H. D. se solicită respingerea recursului ca nefondat, motivând faptul că prin art.78 alin.1 Codul Muncii legiuitorul a dorit ca despăgubirea să fie integrală, pe toată durata pe parcursul căreia salariatul a fost nelegal lipsit de salariu şi că angajatorul nu a contestat cuantumul despăgubirilor.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 238/06.03.2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 5273/85/2007 s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.3/22.10.2007 emisă de societatea recurentă de faţă şi în consecinţă a fost obligată aceasta la plata salariului de care intimata a fost lipsită pe perioada octombrie 2007- februarie 2008.
Instanţa de judecată s-a pronunţat în acel cadru procesual strict în limita obiectului sesizării, aşa încât este de reţinut faptul că nu s-a formulat capăt de cerere de reintegrare pe postul deţinut anterior.
În lipsa acestui capăt de cerere în mod corect, despăgubirile vor fi datorate de angajator într-o aplicare şi interpretare corectă a prevederilor art.78 alin.1 Codul Muncii, de la data concedierii nelegale şi până la data pronunţării sentinţei de reintegrare aşa cum a statuat şi practica judiciară şi nici de cum până la data găsirii unui nou loc de muncă de către salariatul concediat – dată care ar fi cu totul arbitrară.
Aşa fiind, curtea a constatat că soluţia primei instanţe reflectă o aplicare şi interpretare greşită a dispoziţiilor legale incidente, ceea ce reprezintă un motiv de modificare a hotărârii expres prev. de art.304 punct 9 Cod procedură civilă, astfel că în conformitate cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă a admis ca fondat recurs, a modificat hotărârea în sensul respingerii ca nelegale şi netemeinice a pretenţiilor salariale formulate în cauză de reclamantă.
