Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, Titlul II, Secţiunea a 3-a, art. 58, art. 59, art. 22- 63
Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la 10 septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, art. 3 şi 13 paragraf( 4);
Analiza sistematică a dispoziţiilor art. 58 alin. 3 comb. cu art. 59 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, justifică concluzia că în situaţia în care demersurile efectuate de CCPI – Biroul Naţional Interpol au avut ca urmare stabilirea datei predării ulterior intervalului de 15 zile, calculat de la data transmiterii hotărârii judecătoreşti rămase definitive, la sesizarea organelor de poliţie implicate în procedura de predare a extrădatului, acest termen va putea fi prelungit cel mult cu încă 15 zile.
Analiza sistematică a dispoziţiilor art. 58 alin. 3 comb. cu art. 59 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, justifică concluzia că în situaţia în care demersurile efectuate de CCPI – Biroul Naţional Interpol au avut ca urmare stabilirea datei predării ulterior intervalului de 15 zile, calculat de la data transmiterii hotărârii judecătoreşti rămase definitive, la sesizarea organelor de poliţie implicate în procedura de predare a extrădatului, acest termen va putea fi prelungit cel mult cu încă 15 zile.
Durata arestării pentru predare extrădatului este supusă regulilor determinate în art. 59 aliniatul 5 respectiv “sub rezerva cazului prevăzut la aliniatul 6 dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, conform art. 58 alin. 3 (15 zile de la data primirii extrasului hotărârii judecătoreşti definitive de către Biroul Naţional Interpol) ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la aceea dată; acest termen putând fi prelungit cu cel mult alte 15 zile”;
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 1192 din 24 martie 2011.
Prin adresa înregistrată la data de 16 martie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 şi urm. din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, CCPI – Biroul Naţional Interpol a solicitat prelungirea termenului de predare pentru persoana extrădată, cetăţean american, în prezent deţinut în Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, obiect al dosarului nr. 898,8/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti, până la data de 25 martie 2011.
În fapt, s-a motivat că potrivit mesajului transmis de USNCB – Interpol Washington, predarea cetăţeanului american extrădat va avea loc la data de 25 martie 2011 orele 07.05, urmând a fi preluat de către o escortă a poliţiei americane în incinta Aeroportului Internaţional Henri Coandă Otopeni, România.
Persoana extrădată a solicitat respingerea sesizării formulate, contestându-se, în esenţă, atât legala investire a instanţei de dar şi legalitatea şi temeinicia hotărârii de extrădare, ca şi a celorlalte adoptate ulterior având ca obiect amânarea predării ori încetarea măsurii arestării în vederea predării.
S-a susţinut de asemenea, că prezenta sesizare s-a formulat cu depăşirea termenului de 15 zile, calculat de la data emiterii mandatului de arestare conform sentinţei nr. 1/28 februarie 2011, act procedural care nu cuprinde durata privării de libertate, precum şi existenţa vreunor dovezi ce ar putea fi apreciate drept forţă majoră în sensul articolului 59 alin. 6 din Legea nr. 302/2004 şi care ar putea permite o eventuală punere în discuţie a prelungirii termenului de predare către statul american.
Solicitarea formulată de către CCPI – Biroul Naţional Interpol este admisibilă şi întemeiată pentru următoarele motive:
– prin sentinţa nr. 1 din 28 februarie 2011 pronunţată în dosarul penal nr. 898,8/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti, s-a admis cererea introdusă de autorităţile judiciare americane, dispunându-se extrădarea persoanei solicitate cetăţean american, în vederea cercetării acestuia de către autorităţile judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi SUA, în dosarul penal nr. 1:06 CR 051;
– prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 45 alin. 6 raportat la art. 59 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a dispus arestarea persoanei extrădabile, în vederea predării către autorităţile judiciare solicitante, începând cu data de 28 februarie 2011, emiţându-se mandatul de arestare nr. 1/EP/28 februarie 2011;
– sentinţa nr. 1/28 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a rămas definitivă prin decizia nr. 846 din 03 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală;
– potrivit menţiunilor efectuate în evidenţele biroului executări penale al acestei curţi de apel, pentru predarea extrădatului, respectiv stabilirea datei şi locului de predare, la 04 martie 2011 s-a îndeplinit şi procedura de comunicare a hotărârilor judecătoreşti menţionate în paragraful precedent, către CCPI – Biroul Naţional Interpol şi Ministerul Justiţiei – DDCJ;
– prin sentinţa penală nr. 2/08 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 1015/ 15 martie 2011 a ÎCCJ – Secţia penală, s-a respins cererea prin care persoana extrădată a solicitat amânarea predării către autorităţile judiciare din SUA, ca inadmisibilă, dispozitivul ambelor hotărârii comunicându-se pe aceeaşi dată autorităţilor române de executare menţionate în paragraful precedent;
– din cuprinsul mesajului transmis de USNCB – Interpol Washington rezultă că predarea cetăţeanului american extrădat se va realiza prin preluarea de o escortă a poliţiei americane, la data de 25 martie 2011 orele 07.05, în incinta Aeroportului Internaţional Henri Coandă Otopeni – România;
– conform art. 58 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, data predării persoanei extrădate se fixează în termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătoreşti rămase definitive, către CCPI – Biroul Naţional Interpol;
Prin urmare, obiectul prezentului dosar îl formează un incident procedural ivit în cadrul procedurii administrative de predare derulată între autorităţile poliţieneşti (Birourile INTERPOL), pentru executarea sentinţei nr. 1 din 28 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel, definitivă şi prin care cu autoritate de lucru judecat s-a dispus extrădarea cetăţeanului american şi predarea acestuia statului american pentru efectuarea de cercetări de autorităţile judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi SUA, în dosarul penal nr. 1:06 CR 051.
În atare situaţie, curtea de apel apreciază că apărările formulate de persoana extrădată, constituie motive de opoziţie privind admiterea unei cereri de extrădare, în sensul art. 51 şi urm. din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată şi, după caz de predare amânată conform art. 60 din acelaşi act normativ, ambele excedând actualului cadru procesual, determinat prin sesizarea formulată de CCPI – Biroul Naţional Interpol, respectiv prelungirea termenului administrativ de predare a acestuia, statului american conform art. 59 alin. 5 rap. la art. 58 din legea internă.
Faţă de cele ce preced, se constată că din motive obiective predarea şi respectiv primirea persoanei extrădate, cetăţean american nu se poate realiza decât la 25 martie 2011, orele 07.05, deci ulterior datei de 18 martie 2011 când expiră termenul iniţial de 15 zile, calculat de la transmiterea sentinţei penale nr. 1/28 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă la 03 martie 2011.
Ca atare, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute în articolele 58 şi 59 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 completată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se va admite solicitarea formulată de CCPI – Biroul Naţional Interpol, ca întemeiată, dispunându-se prelungirea termenului de predare a persoanei extrădate conform hotărârii judecătoreşti menţionate, adoptate de autorităţile judiciare române, până la data de 25 martie 2011 inclusiv.
Menţinerea arestării persoanei extrădate în vederea predării autorităţilor SUA, astfel cum s-a dispus prin sentinţa penală nr. 1/28 februarie 2011, este justificată şi conformă dispoziţiilor procedurale aplicabile în materie, întrucât:
– obiectul dosarului penal nr. 898,8/42/2010 l-a constituit procedura extrădării unei persoanei localizate pe teritoriul României, solicitată de un alt stat şi ca urmare în cauză sunt incidente regulile procedurale prevăzute în Legea nr. 302/2004 completată, Titlul II, Capitolul 1 Extrădarea pasivă şi efectele extrădării din România – Secţiunile 1 – 3, articolele 22 – 63;
– conform art. 54 alin. 2 din legea internă de cooperare, curtea de apel sesizată în condiţiile menţionate în paragraful precedent nu este competentă, inclusiv în acest stadiu al procedurii de predare dispusă printr-o hotărâre judecătorească intrată sub puterea lucrului judecat, să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi ori condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea şi nici asupra oportunităţii extrădării;
– din coroborarea dispoziţiilor art. 54 alin. 3 şi art. 59 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 în cazul în care curtea de apel hotărăşte admiterea cererii de extrădare, instanţa este obligată să menţină starea de arest provizoriu în vederea extrădării, după caz să dispună arestarea acestuia până la predarea persoanei extrădate;
– durata arestării pentru predare extrădatului este supusă regulilor determinate în art. 59 aliniatul 5 respectiv “sub rezerva cazului prevăzut la aliniatul 6 dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, conform art. 58 alin. 3 (15 zile de la data primirii extrasului hotărârii judecătoreşti definitive de către Biroul Naţional Interpol) ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la aceea dată; acest termen putând fi prelungit cu cel mult alte 15 zile”;
– potrivit articolului 13 paragraf 4 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la 10 septembrie 2007 şi ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, persoana extrădată poate fi pusă în libertate numai în cazul în care nu este preluată de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp prevăzută de legislaţia acelui stat, în speţă termenele menţionate în paragraful precedent, a căror durată expiră ulterior datei de 25 martie 2011, (calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare, respectiv 04 martie 2011);
– prin decizia nr. 1081 din 18 martie 2011 pronunţată în dosarul nr. 238/42/2011 a ÎCCJ – Secţia penală s-a respins recursul declarat de persoana extrădată împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea acestuia privind încetarea de drept a măsurii arestării provizorii luată în vederea extrădării conform sentinţei penale nr. 1/28 februarie 2011.
Reiterarea cererilor privind constatarea încetării de drept, revocarea sau înlocuirea arestării dispuse printr-o hotărâre judecătorească de extrădare din România, pe aceleaşi considerente şi în actuala fază procedurală, formulate de persoana extrădată se vor respinge, ca neîntemeiate.
Prezenta încheiere se comunică pentru aducerea la îndeplinire CCPI – Biroul Naţional Interpol şi Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate – Serviciul de Cooperare Judiciară în Materie Penală şi spre informare procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
