Instituţia opoziţiei reglementată de dispoziţiile art. 61 şi următoarele din republicată are ca finalitate repararea prejudiciului cauzat creditorilor sociali sau altor persoane prin hotărârile privind modificarea actului constitutiv adoptate de către asociaţi, acţionari sau organele statutare ale societăţii comerciale. Repararea prejudiciului vizată de dispoziţiile menţionate se referă la stabilirea cuantumului despăgubirilor şi a modalităţii de reparare a pagubei. În situaţia particulară a societăţilor comerciale repararea prejudiciului nu se poate realiza prin desfiinţarea hotărârii privind modificarea actului constitutiv decât acceptând un caz de eludare a dispoziţiilor speciale ale art. 132 din Legea 31/1990 republicată.
Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal
Decizia civilă nr. 1/CC din 11 martie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 12/COM/CC/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul 980/103/2009 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. S S.R.L. Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâta S.C. C W S.R.L. Bicaz prin lichidator judiciar R.D.V. I S.P.R.L. Piatra Neamţ, a fost anulată hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. C W S.A. nr. 1/1.12.2008, dispunându-se efectuarea menţiunilor privind anularea hotărârii la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi publicarea în Monitorul oficial al României, partea a IV-a, după rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunţate. Totodată s-a dispus asupra cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 prevede obligativitatea publicării convocării adunării generale extraordinare în Monitorul Oficial al României partea a IV-a şi în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate. Reiese din textul de lege mai sus arătat că în sarcina pârâtei a existat obligaţia de a efectua cumulativ convocarea, atât în Monitorul Oficial cât şi într-un ziar de largă răspândire. Din probele depuse reiese că pârâta a efectuat convocare numai în ziarul de largă răspândire Realitatea, nu şi în Monitorul Oficial, aspect consemnat inclusiv în încheierea de şedinţă din 29.10.2009.
Motivat de faptul că pârâta nu a respectat prevederile imperative ale art. 117 alin.3 din Legea nr. 31/1990 şi nu a efectuat convocarea inclusiv în Monitorul Oficial partea a IV-a, aşa cum legea impune, hotărârea adoptată ca urmare a convocării astfel efectuate a fost anulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta S.C. C WS.R.L. Bicaz prin administrator judiciar R.D.V. I S.P.R.L, legal timbrat cu timbru judiciar – 1 leu şi taxă judiciară de timbru – 20 lei, anulate la dosar – fila 20.
În motivarea recursului s-a susţinut că prima instanţă a soluţionat o excepţie asupra nulităţii fără a intra în dezbaterea fondului, reţinând dispoziţiile art. 117 alin. 3 din Legea 31/1990 şi în mod nelegal a fost respinsă excepţia lipsei de interes a reclamantei, demersul reclamantei fiind validat de către instanţa de judecată prin extinderea efectelor unei opoziţii la actul juridic în întregul său. Referitor la fondul cauzei s-a susţinut că prin admiterea acţiunii se creează un precedent periculos în care orice terţ poate invoca un drept de ingerinţă în activitatea internă a unei societăţi, în condiţiile în care decizia modificării formei juridice a societăţii a condus la necesitatea numirii unui administrator al acesteia, decizia numirii administratorului fiind luată cu unanimitate de voturi, iar noua formă de societate nu impunea necesitatea comisiei de cenzori, cu consecinţa demisiei acesteia.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 68 din Legea 31/1990 republicată consecinţa admiterii opoziţiei nu este anularea hotărârii modificatoare, ci obligarea societăţii sau a asociaţilor la repararea prejudiciului cauzat. În aceste împrejurări reclamanta nu a făcut în niciun mod dovada existenţei, a întinderii prejudiciului şi a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale. Situaţia specială a pârâtei, aflată în procedura insolvenţei, determină aplicarea dispoziţiilor Legii 85/2006 care recunosc administratorului judiciar desemnat posibilitatea de a formula o eventuală cerere de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate de aducerea societăţii în stare de I sau de a introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial.
Legal citată, intimata-reclamantă a fost reprezentată în faţa instanţei, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului. S-a susţinut că hotărârea primei instanţe a vizat doar judecarea fondului cauzei cu care a fost învestită, iar încheierea prin care a fost respinsă excepţia lipsei de interes, având caracter premergător, nu a fost atacată prin recursul promovat. Referitor la fondul cauzei s-a arătat că neregulile indicate atrag nulitatea hotărârii adunării generale, reprezentând încălcări flagrante ale dispoziţiilor art. 117, 130 alin. 2 din Legea 31/1990. De asemenea, hotărârea vizată a fost anulată prin hotărâre definitivă pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul 423/103/2009 – decizia civilă nr. 10/CC/24.11.2009.
Pentru susţinerea apărării au fost depuse înscrisuri: decizia civilă nr.10/CC/24.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul 423/103/2009 şi sentinţa civilă nr. 5 COM/CC/3.04.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în aceeaşi cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate în condiţiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanţa îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instituţia opoziţiei reglementată de dispoziţiile art. 61 şi următoarele din Legea 31/1990 republicată are ca finalitate repararea prejudiciului cauzat creditorilor sociali sau altor persoane prin hotărârile privind modificarea actului constitutiv adoptate de către asociaţi, acţionari sau organele statutare ale societăţii comerciale. Repararea prejudiciului vizată de dispoziţiile menţionate se referă la stabilirea cuantumului despăgubirilor şi a modalităţii de reparare a pagubei.
Din această perspectivă instanţa apreciază că repararea pagubei nu se poate realiza în situaţia particulară a societăţilor comerciale prin desfiinţarea hotărârii privind modificarea actului constitutiv decât acceptând un caz de eludare a dispoziţiilor speciale ale art. 132 din Legea 31/1990 republicată. Aceste dispoziţii reglementează dreptul contestării în justiţie a hotărârilor adunării generale pentru motive de nulitate relativă sau absolută, cu aplicarea regulilor caracteristice fiecărui tip de nulitate. Astfel, dispoziţiile art. 132 alin. 3 din lege recunosc oricărei persoane interesate dreptul de a invoca motive de nulitate absolută a hotărârilor, în considerarea regimului juridic al acestei nulităţi, precum şi a caracterului actului a cărei desfiinţare se urmăreşte. Astfel, hotărârea asociaţilor, a organelor statutare ale societăţii reprezintă voinţa socială manifestată prin intermediul asociaţilor/acţionarilor care îşi exercită dreptul de vot proporţional cu părţile sociale/acţiunile deţinute. Se poate aprecia, în consecinţă, că aceste hotărâri au un caracter sui generis, mai apropiat ca natură juridică de cel contractual şi de regulile aplicabile acestuia, particularitate de concretizare a elementelor dreptului privat.
Drept urmare, hotărârile menţionate pot fi atacate, în scopul modificării sau desfiinţării, doar în cadrul strict şi limitativ reglementat de dispoziţiile art. 132 din Legea 31/1990 republicată.
De aceea pe calea opoziţiei recunoscută de dispoziţiile art. 61 şi următoarele din Legea 31/1990 pentru valorificarea drepturilor creditorilor, aceştia pot obţine doar o reparaţie a prejudiciului produs în patrimoniul acestora prin hotărârile adoptate, în sensul stabilirii şi cuantificării despăgubirilor corespunzătoare.
De altfel, în prezenta cauză instanţa constată că în motivarea acţiunii formulate reclamanta a invocat aspecte referitoare la neregularităţile procedurale de convocare şi a adoptare a hotărârii, aspecte ce relevă elemente de nulitate relativă, fiind indisolubil legate de activitatea societăţii şi manifestarea voinţei sociale. Pentru dovedirea prejudiciului, condiţie de fond pentru a pretinde repararea acestuia, reclamanta a susţinut un eventual risc al imposibilităţii de a creanţei sale, datorită schimbării formei juridice a societăţii, prejudiciul pretins având în acest context un caracter incert.
Pe de altă parte, nu este lipsit de importanţă faptul că hotărârea a cărei desfiinţare s-a urmărit prin declanşarea prezentului litigiu a fost anulată definitiv la cererea unui acţionar al pârâtei, hotărârea judecătorească fiind în faza judecăţii recursului, cât şi împrejurarea că atât reclamanta din prezenta cauză, cât şi cea din acţiunea în anulare având acelaşi administrator. În aceste împrejurări, pentru considerentele expuse anterior, nu se poate recunoaşte dreptul de a ataca hotărârea adunării generale atât acţionarilor, cât şi terţilor în cadrul normativ reprezentat de dispoziţiile art. 61 şi următoarele, art. 132 din Legea 31/1990 republicată.
Referitor la motivul de recurs ce priveşte nesoluţionarea fondului de către prima instanţă, Curtea a constatat că acţiunea a fost soluţionată prin examinarea legalităţii hotărârii potrivit petitului acţiunii, în considerarea încălcării normelor procedurale prescrise în această materie, împrejurare faţă de care deveneau irelevante celelalte motive invocate prin acţiune în susţinerea capătului de cerere formulat.
În ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes, instanţa a constatat că aceasta a fost soluţionată prin încheierea pronunţată la data de 14.05.2009, încheiere susceptibilă de atac conform dispoziţiilor art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, fără ca prin recursul promovat să fi fost atacată şi această încheiere, doar prin motivele recursului promovat fiind susţinute criticile împotriva soluţiei pronunţate.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că pe calea opoziţiei poate fi examinată legalitatea hotărârii adunării generale şi, în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, a fost admis recursul, a fost modificată în tot sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
