Conflict de drepturi – Anularea deciziei de imputare şi restituirea drepturilor salariale reţinute prin aceeaşi decizie.Secţia litigii de muncă şi asigurări socialeSentinţa civilă nr.80/LM/2008
Reclamanta HCI a chemat în judecată pe pârâta SC Anastasia IFN SRL solicitând anularea deciziei de imputare nr.32/2007 şi obligarea pârâtei să-i achite drepturile salariale cuvenite şi neachitate pe lunile septembrie şi octombrie 2007.
In fapt, reclamanta a arătat că decizia de imputare a fost emisă ca urmare a faptului că la o verificare a gestiunii sale s-a constatat o lipsă în gestiune.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii întrucât ca urmare a prejudiciului cauzat societăţii, s-a dispus imputarea sumei de 843,53 lei şi reţinerea drepturilor băneşti, până la recuperarea prejudiciului.
Instanţa examinând actele dosarului constată că, în conformitate cu prevederile Codului Muncii actual, adoptat prin Legea nr.53/2003, decizia de imputare, reglementată de Codul Muncii anterior, adoptat prin Legea nr.10/1972, nu mai constituie modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit sau pentru recuperarea unui prejudiciu cauzat de salariat.
De asemenea nici Legea nr.22/1969, nu prevede posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat de salariat printr-o decizie de imputare, ci la art.24, se prevede că angajaţii răspuns material, potrivit Codului Muncii.
Prin urmare, recuperarea prejudiciului cauzat de salariat nu este posibilă pe calea unei decizii de imputare, ci doar pe calea unei acţiunii în răspundere patrimonială.
In ceea ce priveşte măsura dispusă de pârâtă de a-i reţine drepturile salariale ale reclamantei, se constată că măsura este nelegală, întrucât conform prev.art.164 alin.2 din Codul Muncii, reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Faţă de cele de mai sus s-a admis acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantă şi pe cale de consecinţă s-a anulat dispoziţia de imputare atacată şi a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei despăgubiri echivalente cu salariul cuvenit şi neachitat pe lunile septembrie şi octombrie 2007.
Recursul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.754/2008.
