Contraventii – legalitatea sancţiunii complementareDosar nr. 3089/258/2008 – decizia civilă nr. 227/R din 19.03.2009
Instanţa de fond în mod greşit nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea sancţiunii complementare ceea ce a fost contestată de petent.
Petentul a arătat în plângerea formulată că fapta reţinută în sarcina lui se sancţionează cu 2 puncte de penalizare şi nu cu 3 puncte de penalizare cum s-a reţinut în procesul verbal de contravenţie.
Petentul a arătat în plângerea formulată că fapta reţinută în sarcina lui se sancţionează cu 2 puncte de penalizare şi nu cu 3 puncte de penalizare cum s-a reţinut în procesul verbal de contravenţie.
În această situaţie instanţa de fond trebuia să verifice susţinerea petentului, deoarece nici o dispoziţie legală nu interzice verificarea legalităţii sancţiunii complementare. Din moment ce instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la această problemă nu a soluţionat fondul cauzei.
În această situaţie instanţa de fond trebuia să verifice susţinerea petentului, deoarece nici o dispoziţie legală nu interzice verificarea legalităţii sancţiunii complementare. Din moment ce instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la această problemă nu a soluţionat fondul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr.2303/18.12.2008 pronunţată de Judecătoria M.Ciuc a fost respinsă plângerea formulată de petentul SF în contradictoriu cu IPJ Harghita.
Instanţa de fond a reţinut că petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria AZ nr.0744367/24.10.2008 prin care s-a aplicat o amendă de 216 lei şi 3 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii sale petentul susţine că a fost sancţionat pentru executarea unei manevre de schimbare a direcţiei de mers fără a perturba circulaţia, fapt ce nu putea atrage aplicarea unui nr. de 3 puncte de penalizare ci numai a unui nr. de 2 puncte penalizare, sens în care solicită anularea parţială a procesului verbal în sensul anulării celor 3 puncte de penalizare.
În termen legal intimata IPJ Harghita a formulat întâmpinare prin care, recunoscând pretenţiile petentului, a solicitat admiterea plângerii acestuia şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 216 lei, având în vedere că încadrarea juridică dată faptei contravenţionale este greşită.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că petentul a considerat nelegal procesul verbal de contravenţie şi a solicitat anularea parţială a acestuia doar sub aspectul înlăturării sancţiunii complementare a punctelor de penalizare.
Potrivit art.95 din OUG nr.195/2002 contravenţiile se sancţionează cu avertisment ori amendă ca sancţiuni principale şi, după caz, cu una dintre sancţiunile complementare prev. de art.96 alin.2 din OUG nr.195/2002, între care figurează şi aplicarea punctelor de penalizare.
Din felul în care sunt enunţate aceste dispoziţii rezultă că nu se poate formula şi admite plângerea doar parţial pentru înlăturarea punctelor de penalizare ca şi sancţiune complementară, a cărei menţinere/înlăturare este condiţionată de menţinerea/înlăturarea unei sancţiuni principale. Petentul nu a solicitat anularea procesului verbal decât în sensul punctelor de penalizare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În motivare se arată că instanţa a soluţionat cauza fără a evoca fondul cauzei.
Conform art.34 din OG nr.2/2001 instanţa investită cu soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces verbal de constatare a contravenţiei este obligată să se pronunţe cu privire la legalitatea sancţiunii aplicate contravenientului pentru contravenţia săvârşită.
În lumina textului legal mai sus menţionat, instanţa de judecată este obligată să verifice legalitatea şi temeinicia sancţiunii aplicate contravenientului (sancţiunii principale şi complementare) şi să se pronunţe asupra acestui aspect.
În speţă, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra legalităţii sancţiunii complementare aplicate ci a soluţionat speţa fără a cerceta fondul cauzei, pronunţând o hotărâre care nu respectă prev. art.34 din OG nr.2/2001.
În subsidiar solicită să se constate că sancţiunea complementară aplicată pentru contravenţia săvârşită – 3 puncte penalizare – nu se încadrează în limitele legale, pentru contravenţia săvârşită în temeiul art.108(1) lit.a pct.6 din OUG nr.195/2002 se putea aplica sancţiunea complementară a celor 2 puncte de penalizare.
Examinând sentinţa atacată tribunalul stabileşte că recursul declarat este întemeiat.
Acesta pentru că instanţa de fond în mod greşit nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea sancţiunii complementare ceea ce a fost contestată de petent.
Astfel există motivul de casare prev. de art.312 pct.5 C.pr.civ. urmând ca recursul declarat să fie admis, sentinţa să fie casată, şi cauza să fie trimisă pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
