– conversiunea condamnarii
– contopirea pedepselor
Dosar nr. 884/2/2010 (281/2010)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, sentinta penala nr. 61/F din 23 februarie 2010
Conversiunea condamnarii. Cerere de contopire a unor pedepse cu închisoarea aplicate prin aceeasi hotarâre a autoritatilor judiciare straine, hotarâre recunoscuta în România printr-o sentinta anterioara. Calificarea cererii. Lipsa de temeinicie.
Daca felul si durata pedepsei aplicate prin hotarârea de condamnare a statului strain, recunoscuta printr-o hotarâre definitiva a instantei române, nu sunt incompatibile cu legislatia româna, nu poate fi admisa cererea de schimbare a condamnarii (stabilita de statul strain prin cumul aritmetic), prin contopirea pedepselor în conformitate cu sistemul cumulului juridic.
art.449 C. pr. pen.
art.146 din Legea 302/2004
Prin sentinta penala 268/13.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a II-a Penala, a fost recunoscuta sentinta penala 6/2005 din 06.05.2005 pronuntata de Tribunalul Provincial din Castellon, si s-a dispus transferarea persoanei condamnate M.L. pentru continuarea executarii pedepsei de 10 ani si 6 luni închisoare într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsa perioada arestului preventiv de la 19.02.2004 la 21.02.2004 si s-a dispus emiterea unui mandat de a pedepsei închisorii. Hotarârea a ramas definitiva prin decizia penala 2458/23.07.2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Ulterior, petenta condamnata M.L., detinuta în Penitenciarul Focsani, a solicitat contopirea celor trei pedepse cu închisoarea cu privire la care s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 369/12.03.2008, în dosarul 8713/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a II-a Penala, în care s-a pronuntat sentinta penala 268/13.12.2007. În sustinerea cererii, condamnata a invocat dispozitiile art.146 din Legea 302/2004 si dispozitiile art.36 C. pen.
Cât priveste calificarea juridica a cererii formulate de condamnata, Curtea apreciaza ca cererea nu poate fi calificata ca o cerere de contopire întemeiata pe dispozitiile art.449 C. pr. pen., întrucât nu este îndeplinita conditia premisa reglementata de acest text legal, respectiv ca petenta sa fi fost condamnata definitiv, prin hotarâri diferite, pentru mai multe infractiuni. Dimpotriva, în prezenta cauza, se solicita contopirea unor pedepse cu închisoarea aplicate prin aceeasi hotarâre a autoritatilor judiciare ale statului spaniol, pentru trei infractiuni, hotarâre care a fost recunoscuta în România.
În acest sens, Curtea constata ca prin sentinta penala 268/13.12.2007 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a II-a Penala a fost recunoscuta sentinta penala 6/2005 din 06.05.2005 prin care petenta a fost condamnata la 2 ani si 6 luni închisoare pentru savârsirea delictului de prostitutie prev. de art. 188.1 din Codul penal spaniol, la pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare pentru comiterea delictului de detinere ilegala prev. de art.163.1 si 3 din Codul penal spaniol si la 2 ani si 6 luni închisoare pentru comiterea delictului împotriva dreptului strainilor prev. de art.318 bis 1si 2 din Codul penal spaniol.
Din documentele transmise de autoritatile judiciare spaniole rezulta ca la stabilirea pedepsei aplicate s-a avut în vedere sistemul cumulului aritmetic a pedepselor, condamnata M.L. având de executat pedeapsa de 10 ani si 6 luni închisoare.
Potrivit art.144 din Legea 302/2004, autoritatile competente ale statului român, ca stat de executare, sunt obligate fie sa continue executarea condamnarii în temeiul art.145, fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarâre judecatoreasca, înlocuind astfel pedeapsa aplicata în statul de condamnare cu o pedeapsa prevazuta de legislatia româna pentru aceeasi infractiune, în conditiile prev. la art.146.
Curtea retine ca prin sentinta penala 268/13.12.2007 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a II a Penala, instanta a dispus transferarea persoanei condamnate M.L. pentru continuarea executarii pedepsei de 10 ani si 6 luni închisoare, ceea ce înseamna ca la momentul pronuntarii sentintei, instanta a optat pentru efectul transferarii constând în continuarea executarii pedepsei.
Referitor la cererea condamnatei M.L. de schimbare a condamnarii dupa transferare, Curtea constata ca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia nu este incompatibila cu legislatia româna.
Astfel, sanctiunea aplicata de catre statul de condamnare pentru faptele retinute în sarcina condamnatei consta în pedeapsa închisorii, iar aceste fapte au corespondent în legislatia româna, realizând continutul constitutiv al infractiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 si alin.2 lit.a din Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, sanctionata tot cu închisoare, de la 5 ani la 15 ani închisoare.
Cât priveste durata pedepsei aplicate, de 10 ani si 6 luni închisoare, aceasta nu depaseste nici maximul special prevazut de legea româna pentru infractiunea savârsita si nici maximul general al pedepsei prev. de art.53 din Codul penal.
Este adevarat ca potrivit legislatiei române, pedepsele aplicate pentru infractiuni concurente se cumuleaza juridic, urmând a fi executata pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un spor de pedeapsa. Dar cererea condamnatei de a i se schimba condamnarea de 10 ani si 6 luni închisoare (stabilita de statul de condamnare prin cumul aritmetic), în pedeapsa cea mai grea, dintre cele aplicate pentru concursul de infractiuni pentru care a fost condamnata de autoritatile judiciare spaniole, nu poate fi primita.
Curtea are în vedere atât dispozitiile art.146 din Legea 302/2004, constatând ca felul si durata pedepsei aplicate nu sunt incompatibile cu legislatia româna (dupa cum s-a aratat), cât si decizia în interesul legii 23/2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie conform careia instanta, în solutionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnarii, trebuie sa observe daca felul pedepsei aplicate pentru concursul de infractiuni sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia româna, fara a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusa prin hotarârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevazut de Codul penal român.
Pentru considerentele expuse, vazând dispozitiile art.146 din Legea 302/2004 modificata, Curtea a respins ca nefondata cererea petentei.
