Copii minori loviti pe trotuar de o masina autoutilitara Distrugere stalp de inalta tensiune si gardul unei proprietati


DECIZIA PENALĂ NR.288/R/2008 Şedinţa publică din 07 mai 2008

Prin sentinţa penală nr.461/11.07.2007 pronunţată de Judecătoria T u r d a, a fost condamnat inculpatul E. G. E., fiul lui E. şi G., O.. la 06.08.1985 în C-N, jud. C, C.N.P._ , cet.român, studii Şc. Profesioală, fără antecedente penale, E.. în C-N,_/21, jud. C, – pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 184 alin.2 şi 4 C.pen., faţă de partea vătămată E. E. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare; – pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin.2 şi 4 C.pen. faţă de partea vătămată H. P. N., la pedeapsa de 3 ani închisoare; – pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 184 alin.l şi 3 C.pen.faţă de partea vătămată Ş. N. D., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; Conf. art.33 lit.b C.pen. şi art.34 C.pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de: 3 (trei) ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 şi art.64 lit.a,b,c C.pen. Conform art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a stabilit termen de încercare 5 ani, conform art.82 C.pen. I-a fost atrasă atenţia inculpatului asupra art.83 C.pen. S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C.pen. Conform art. 14, 346 C.pr.pen. cu aplic art.998, 999 C.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. 2003 S.R.L. O şi cu asigurătorul S.C. B. U. S.A. B, care răspunde în limita plafonului legal, să plătească părţii vătămate Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii C 1125,34 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data de 28.02.2006, până la achitare efectivă, părţii civile Spitalul C.U. suma de 2965,07 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data de 21.04.2004, până la achitare efectivă. Conform art. 14, 346 C.pr.pen. cu aplic art.998, 999 C.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. 2003 S.R.L. O şi cu asigurătorul S.C. B. U. S.A. B, care răspunde în limita plafonului legal, să plătească părţii vătămate H. P., prin D. E. N., 10.000 lei daune materiale, 20.000 lei daune morale, părţii civile E. E., prin D. N. E. despăgubiri materiale de 5000 lei, părţii D. Ş. D., prin reprezentant legal Ş. N. E. 25000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale. In temeiul art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului cheltuieli judiciare in suma de 600 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele: La data de 17.02.2005 pe E., E 60, la ora 0725, în localitatea Câmpia U., pe o porţiune acoperită cu zăpadă, a avut loc un accident rutier în care au fost implicaţi 3 copii minori care se deplasau regulamentar, pe trotuar, în drum spre şcoală (f.11-27): o autoutilitară IVECO, cu nr._ , condus de inculpat, a intrat în coliziune cu stâlpul de pe marginea şoselei şi a lovit cei trei copii. E. mare cu care maşina era condusă de către inculpat precum şi condiţiile carosabilului se pot lesne observa din fotografiile de la dosar. Autoutilitara a distrus gardul unei proprietăţi, gard format dintr-o porţiune de beton şi alta din fier forjat. Martorul C N. audiată la f. 139, a spus că a auzit o bubuitură puternică iar soţul ei, ieşit să vadă ce anume a provocat zgomotul, a revenit spunând că sunt 3 copii răniţi. Ea a anunţat ambulanţa. Spune că şoseaua era acoperită cupolei, era dimineaţă iar în urma impactului, maşina inculpatului a distrus 5 stâlpi din gardul proprietăţii lor precum şi un stâlp de înaltă tensiune. Cum a rezultat din expertizele medico-legale minora H. P. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale (f.33-36), minora E. E. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare peste 60 zile de îngrijiri medicale (f.39-40), iar minorul Ş. D. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale (f. 44-45). Actele medicale depuse ulterior şi martorii audiaţi au demonstrat că leziunile suferite de copii au determinat tratamente medicale îndelungate, terapie la domiciliu, precum şi medicamentaţie specială. Astfel, H. P., prin D. E. N. s-a constituit parte D. cu 10.000 lei daune materiale, 20.000 lei daune morale, partea civilă E. E., prin D. N. E. a solicitat despăgubiri materiale de 5000 lei, iar partea civilă Ş. N. D., prin reprezentantul legal Ş. N. E. 25000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale. Spitalul Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii C s-a constituit parte D. cu suma de 1125,34 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data de 28.02.2006, până la achitare efectivă, iar partea civilă Spitalul C.U. cu suma de 2965,07 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data de 21.04.2004, până la achitare efectivă. Aşa cum este reglementat în Regulamentul de aplicare a O.G. 195/2002 conducătorul auto are obligaţia să ruleze în aşa fel încât viteza să fie adaptată condiţiilor de trafic, atmosferice. Cum rezultă din declaraţia martorului la locul accidentului imediat după producerea lui, cum se vede din fotografiile de la dosar, şoseaua era acoperită cupolei şi parţial cu zăpadă iar impactul a fost extrem de violent, câtă vreme a produs distrugerile evidenţiate în planşele foto. Aşadar, inculpatul a nesocotit obligaţia amintită şi a produs din culpa savătămarea celor 3 copii.Inculpatul a săvârşit o singură acţiune însă, datorită împrejurărilor în care a fost comisă şi mai cu seamă a urmărilor pe care le-a produs, ea întruneşte elementele constitutive a 3 infracţiuni: vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 184 alin.2 şi 4 C.pen., faţă de partea vătămată E. E. D., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 184 alin.2 şi 4 C.pen. faţă de partea vătămată H. P. N. şi pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. si ped. de art. 184 alin.l şi 3 C.pen.faţă de partea vătămată Ş. N. D.. Pentru acest motiv s-a reţinut existenţa concursului de infracţiuni în formă ideală, prev. de art.33 lit.b C.pen. În speţă, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. si ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen., faţă de partea vătămată E. E. D., s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. si ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen. faţă de partea vătămată H. P. N., o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. si ped. de art. 184 alin. 1 şi 3 C.pen.faţă de partea vătămată Ş. N. D. o pedeapsă de 2 ani închisoare. Pedepsele au fost contopite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare S-a făcut aplicarea art.71 şi art.64 lit.a,b,c C.pen. În privinţa reţinerii literei c a art. 64 C.pen. instanţa de fond a apreciat că se impune interdicţia inculpatului de a fi şofer profesionist dat fiind faptul că infracţiunile comise, cu consecinţe atât de grave, au fost urmare a calităţii sale de şofer profesionist. Ca modalitate de a pedepsei s-a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat şi cu inculpatul în stare de libertate, modalitate care este şi în interesul părţilor vătămate de a-şi asigura acoperirea prejudiciului. Aşa fiind, conform art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a stabilit termen de încercare 5 ani, conform art.82 C.pen. I-a fost atrasă atenţia inculpatului asupra art.83 C.pen. şi s-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C.pen. Latura civilă: Partea vătămată H. P., prin D. E. N. s-a constituit parte civilă cu 10.000 lei daune materiale şi 20.000 lei daune morale, partea civilă E. E., prin D. N. E. a solicitat despăgubiri materiale de 5000 lei, iar partea civilă Ş. N. D., prin reprezentantul legal Ş. N. E. 25000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale. S-au depus în dovedire acte medicale, au fost audiaţi martori Ca atare, art.14, 346 C.pr.pen. cu aplic art.998, 999 C.civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. 2003 S.R.L. O şi cu asigurătorul S.C. B. U. S.A. B care va răspunde în limita plafonului legal, să plătească părţii vătămate H. P., prin D. E. N. s-a constituit parte civilă cu 10.000 lei daune materiale, 20.000 lei daune morale, partea civilă E. E., prin D. N. E. a solicitat despăgubiri materiale de 5000 lei, iar partea D. Ş. N. D., prin reprezentantul legal Ş. N. E. 25000 lei daune morale şi 5000 lei daune materiale. Cuantumul daunelor morale a fost stabilit în funcţie de împrejurările tragice în care a avut loc accidentul, de consecinţele grave şi de numărul persoanelor afectate de producerea lui. Conform art. 14, 346 C.pr.pen. cu aplic art.998, 999 C.civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente E. S.R.L., B şi cu asigurătorul S.C. B. U. S.A. B, care va răspunde în limita plafonului legal, să plătească părţii vătămate Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii C 1125,34 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data de 28.02.2006, până la achitare efectivă, părţii civile Spitalul C.U. suma de 2965,07 lei despăgubiri cu dobânda legală de la data de 21.04.2004, până la achitare efectivă. In temeiul art.191 C.pr. pen. a obligat inculpatul sa plătească statului cheltuieli judiciare in suma de 600 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, în calitate de asigurător SC B. Ţ. SA – prin sucursala C, criticând sentinţa primei instanţe doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate, solicitând reducerea lor. Prin decizia penală nr. 48/A/18 februarie 2008 a Tribunalul u i C l u j s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a apelantei SC “B. Ţ. ASIGURĂRI” SA, Sucursala C, iar în baza art.379 pct.1lit.a C.pr.pen. s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de asigurătorul B. Ţ. ASIGURĂRI SA prin Sucursala C, cu sediul în C-N, Bd. 21 E. 2., nr.90, jud.C, împotriva sentinţei penale nr.4I6/11.07 .2007 a Judecătoriei T u r d a. A fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 300 lei. Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat în şedinţa publică din data de 26.10.2007 (f. 54) că apelul a fost declarat în cauză de o altă sucursală a SC “B. Ţ.” SA decât cea care a avut calitatea de asigurător la fond­(SC B. Ţ. SA B, căreia de altfel i-a şi fost comunicată hotărârea atacată), respectiv de sucursala C. În aceste condiţii, având în vedere că apelanta nu a fost deloc citată la judecarea cauzei pe fond, s-a dispus introducerea în cauză şi citarea ambelor sucursale, întocmindu-se de către instanţă o adresă prin care s-au solicitat relaţii despre existenţa posibilităţii de reprezentare reciprocă în proces a sucursalelor sau despre existenţa unui acord cadru intern în acest sens (f.70). SC B. Ţ. SA – sucursala C a răspuns potrivit adresei de la fila 83 din dosar, invocând dispoziţiile art. 7 C.pr.civ. şi împrejurarea că dispoziţiile Legii 136/1995 nu obligă la citarea în proces a reprezentantei ce a încheiat tichetul RCA, ci doar a asigurătorului. S-a mai arătat că sucursala este reprezentanta în teritoriu a societăţii şi poate reprezenta în proces societatea-­mamă, precum şi faptul că directorul sucursalei va putea reprezenta societatea în faţa instanţelor judecătoreşti conform mandatului dat de asociaţii societăţii. La ultimul termen de judecată fixat în cauză, tribunalul a invocat din oficiu lipsa calităţii procesuale a apelantei SC B. Ţ. SA -sucursala C, excepţie pe care a unit-o cu fondul şi care a fost admisă din următoarele considerente: În primul rând, dispoziţiile invocate de către apelantă (art. 7 C.pr.civ.) sunt inaplicabile în speţă din două motive: – alin. 1 al art. 7 C.pr.civ- Sucursala C nu este sediul principal al sucursalei B, sediul principal al SC B. Ţ. SA fiind în B; – obligaţiile care izvorăsc din poliţa de urmează a fi executate de sucursala B, indiferent de locul producerii riscului asigurat, întrucât acolo se află tot dosarul de asigurare, acolo s-a efectuat plata primelor de asigurare potrivit art. 15 şi 16 din legea 136/1995, neavând deci relevanţă locul producerii accidentului (de altfel, dacă ar fost aşa, apelanta ar fi trebuit să fie citată şi la judecata în fond pentru opozabilitatea hotărârii). În al doilea rând, susţinerile potrivit cărora dispoziţiile Legii 136/1995 nu obligă la citarea în proces a reprezentantei ce a încheiat tichetul RCA, ci doar a asigurătorului, putând fi ca atare citată orice sucursală, sunt total neverosimile. Acceptând o astfel de ipoteză, s-ar putea cita oricând în cauze similare sucursala B, de exemplu, în locul sucursalei B sau Sucursala C în locul sucursalei I, dincolo de faptul că o hotărâre judecătorească pronunţată în astfel de conditii ar fi total inopozabilă sucursalei care a încheiat tichetul RCA. În al treilea rând, este de necontestat faptul că sucursala este reprezentanta în teritoriu a societăţii şi poate reprezenta în proces societatea- mamă, însă nu este vorba de această situaţie în speţa dedusă judecăţii, din două considerente: – reprezentarea în proces nu este similară cu posibilitatea de a exercita căi de atac, în lipsa unui mandat special în acest sens; – sucursala B nu este societatea-mamă faţă de sucursala C care a declarat apelul. De altfel, se pune în mod firesc întrebarea, în ipoteza în care apelul ar fi fost respins ca nefondat, care dintre cele două sucursale ar fi fost obligate la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului? Cui ar fi aparţinut culpa procesuală? În sfârşit, nu s-a făcut dovada că directorul sucursalei C a avut sau are mandat special din partea sucursalei B ori din partea societăţii-mamă pentru exercitarea acestei căi de atac, sau în general în acest sens pentru orice altă sucursală din tară. În aceste condiţii, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a apelantei B. Ţ. ASIGURĂRI SA, Sucursala C şi în baza art.379 pct.1 lit.a C.pr.pen. a respins ca inadmisibil apelul declarat de asigurătorul B. Ţ. ASIGURĂRI SA prin Sucursala C împotriva sentinţei penale nr.416/11.07.2007 a Judecătoriei T u r d a. S-a mai constatat de către instanţa de apel că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanţă este nelegală, prin prisma dispoziţiilor art. 81 alin. 2 C.pr.pen., deoarece acestuia i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru trei infracţiuni concurente, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat. În condiţiile în care însă nici parchetul, nici părţile vătămate nu au formulat apel, această nelegalitate nu poate fi remediată în calea de atac declarată de asigurător (cu atât mai mult cu cât apelul urmează a fi respins ca inadmisibil). Fiind în culpă procesuală, apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 300 lei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC B. Ţ. SA –B prin Sucursala C, criticând soluţia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. În motivarea recursului SC „B. -Ţ. Asigurări” SA B a arătat că în mod greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale a sucursalei din C deoarece această sucursală poate reprezenta în instanţă societatea „mamă” deoarece este reprezentanta sa în teritoriu, chiar dacă tichetul de asigurare a fost încheiat la B. S-a mai arătat că legea prevede doar citarea în cauză a asigurătorului, fără a se distinge dacă este vorba de sucursala unde s-a încheiat asigurarea sau de un alt reprezentant. Pe fond, decizia şi sentinţa au fost atacate cu privire la greşita obligare în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor şi cu privire la cuantumul nejustificat şi nedovedit al daunelor morale cu motivarea că răspunderea societăţii de asigurare este una contractuală şi nu întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, problemă de drept care a fost soluţionată prin decizia în interesul legii nr. 1/2005 a ÎCCJ, iar întinderea prejudiciului nepatrimonial a fost exagerat şi neproporţional cuantificat (cu referire la faptul că victimei care a suportat mai multe zile de îngrijiri medicale şi intervenţii chirurgicale i-au fost acordate daune morale mai reduse faţă de victima care a suferit doar echimoze şi a necesitat un număr redus de zile de îngrijiri medicale). Procedând la soluţionarea recursului prin prisma motivelor invocate şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea concluzionează că în mod corect instanţa de apel a constatat lipsa calităţii procesuale a apelantei B. Ţ. Asigurări Sucursala C, respingând pe cale de consecinţă apelul ca fiind inadmisibil. În primul rând, din declaraţia de apel rezultă fără dubiu că această cale de atac a fost promovată prin Sucursala C a SC” B. Ţ. Asigurări” SA, fapt rezultând din formularea „….prin Sucursala C cu sediul….” şi prin ştampila aplicată unde este menţionat indicativul „S 12” al acestei sucursale (aceeaşi modalitate regăsindu-se şi în maniera de declarare a recursului) astfel că nu este usţinută critica potrivit căreia apelul ar fi fost declarat de către societatea „mamă”. În al doilea rând, sucursala este reprezentanta în teritoriu a societăţii „mamă”, aceasta având şi capacitatea procesuală de a o reprezenta în instanţă, însă aceasta nu conferă posibilitatea, în lipsa unui mandat expres, de a asigura reprezentarea altor sucursale. În al treilea rând, dispoziţiile invocate de către apelantă (art. 7 C.pr.civ.) sunt inaplicabile în speţă din două motive: alin. 1 al art. 7 C.pr.civ- sediul principal al sucursalei B al SC B. Ţ. SA este în B şi nu la C; raportul juridic de asigurare a fost stabilit de către sucursala din B a SC” B. Ţ. Asigurări” SA pentru societatea „mamă”, ca reprezentant al acesteia, prin încheierea contractului de asigurare şi, prin urmare, la sediul acestei sucursale se executată obligaţiile decurgând din acest contract (plata primelor de asigurare şi, respectiv, a despăgubirilor), indiferent de locul producerii riscului asigurat. Pentru toate aceste motive Curtea constată că în mod legal s-a reţinut de către instanţa de apel lipsa calităţii procesuale a sucursalei C a SC B. Ţ. SA şi a respins ca inadmisibil apelul promovat de către aceasta motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. Potrivit art. 193 al. ultimo C.proc.pen. se va dispune obligarea recurentei la plata către părtea vătămată H. P. N. a sumei de 595 lei cheltuieli judiciare repezentând onorariu avocaţial. În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurenta să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.