Judecătoria Mediaş, în baza art. 215 al.2 şi 3 Cod penal, a condamnat inculpatul L M F, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 293 al.1 C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 291 C.p., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals.
S-a constatat că aceste fapte sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală a Judecătoriei Sibiu.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală a Judecatoriei Sibiu şi repuse în individualitatea lor cele două pedepse: 5 ani închisoare şi 1 an închisoare aplicate în baza acestei sentinţe.
În baza art. 36 al.1 Cod penal raportat la art. 33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal au fost contopite toate pedepsele concurente şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în total 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus anularea mandatului emis în dosarul Judecătoriei Sibiu şi emiterea unui nou mandat.
În temeiul art. 71 al.2 Cod penal s-a constatat intervenţia de drept a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 24167, 89 lei cu dobânzi legale calculate la data plăţii către partea civilă SC Societatea de Reasigurare cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate: adeverinţă salariu , copia carte de muncă şi copie carte identitate .
Hotărârea a rămas definitivă la data de 06.10.2008, când a fost emis mandatul de prin care s-a dat ordin de punere în executare a sentinţei, organele de poliţie fiind împuternicite să ridice de la domiciliu pe condamnat şi să-l depună la penitenciar pentru a-şi executa pedeapsa.
La data de 8 mai 2009, organele de executare au solicitat eliberarea unui mandat de urmărire internaţională în ce priveşte pe condamnatul LMF motivat de faptul că sentinţa nu poate fi pusă în executare, întrucât, deşi a fost dat în urmărire generală, acesta nu se află la domiciliu, fiind plecat în străinătate, într-o locaţie necunoscută, posibil Italia sau Spania, împrejurări certificate cu o adresă a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mureş. Dându-se curs acestei propuneri, la data de 11.05.2009 a fost eliberat pe numele condamnatului/petent L M F un mandat european de arestare, care a fost transmis Biroului Naţional Interpol spre executare, având în vedere că potrivit adresei de la dosar, urmăritul internaţional fusese localizat în Italia. În executarea mandatului european, condamnatul/petent a fost arestat la data de 20.08.2009, spre a fi predat autorităţilor române Condamnatul/petent a fost preluat din Italia şi predat autorităţilor române, fiind depus şi încarcerat în data de 28.10.2009, la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova. În prezent, condamnatul/petent se află în executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru care a fost folosită procedura extrădării.
La data de 19.01.2010 condamnatul L M F a formulat la Judecătoria Mediaş o cerere de rejudecare a cauzei după extrădare, în baza dispoziţiilor art. 5221 şi art. 405-408 C.p.p..
Prin încheiere Judecătoria Mediaş a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de condamnat, conform dispoziţiilor art. 5221 C.p.p. raportat la art. 405 alin.1 C.p.p..
În urma reevaluării probatoriului prima instanţă a respins cererea condamnatului de anulare a sentinţei penale pronuntata de Judecătoria Mediaş pe care a menţinut-o împreună cu formele de executare îndeplinite.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, a reţinut, în esenţă următoarele:
Împrejurările invocate de condamnatul/petent nu atrag reţinerea unei alte stări de fapt decât cea menţionată în sentinţa de condamnare. Faptul că inculpatul ar fi fost în vreun fel sau altul sugestionat de o altă persoană apropiată lui, la acele momente, nu este de natură a-l exonera de răspundere ori să-i diminueze responsabilitatea propriilor fapte. Inculpatul este o persoană majoră, fără nici un fel de probleme cu conotaţie asupra păstrării integrale a discernământului faptelor sale. Este o persoană instruită, din fişa de la , rezultând că are studii liceale efectuate, şi postliceale, profesionale sau complementare. Mai mult, din fişa de cunoaştere , a rezultat că inculpatul a lucrat în cursul anului 2003 la o firmă de pază şi chiar a avut un nivel decent de trai, având maşină şi venituri consistente, împrejurări evocate şi de către martorii audiaţi în această procedură, P S G şi K G I . Dar, tot din actele dosarului, a rezultat că de fapt, inculpatul a fost angrenat într-o adevărată filieră, mai multe persoane din localitatea Târgu-Mureş, folosind aceeaşi metodă de extorcare de bani şi că mai înainte de data comiterii faptei din data de 19.12.2005, acesta a mai săvârşit o faptă similară în data de 13.12.2005 pe raza mun. Sibiu, în aceeaşi formă, modalitate şi conţinut, pentru care la fel a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, prin sentinţa penală, pronunţată de Judecătoria Sibiu. În contextul acestei situaţii, a fost evident că inculpatul în deplină cunoştinţă de cauză şi chiar urmărind realizarea hotărârii sale de a obţine sume mari de bani pe căi ilicite, a utilizat înşelăciunea, ca mijloc de realizare a acestui scop, folosindu-se şi de acte despre care ştia că sunt false şi declinându-şi o altă identitate pe baza acelor documente falsificate. Iar faptul că însuşi inculpatul a declarat că a plecat în străinătate pentru a procura banii necesari în vederea acoperirii pagubelor create, denotă că totuşi, singur şi-a dat seama încă din momentul comiterii lor, asupra conotaţiei faptelor săvârşite. De altfel, simpla sugestie nu echivalează cu instigarea sau complicitatea şi pentru a fi reţinută ea trebuie să fie susţinută de probe şi dovedită or, în cazul de faţă, nu a existat nici cel mai mic indiciu în sensul celor afirmate de inculpat, din moment ce el însuşi, singur, intrând în posesia actelor de identitate false le-a folosit, declarând, completând şi semnând alte astfel de documente oficiale, sub aceeaşi identitate, falsă .
În privinţa pedepsei de executat, de asemenea, instanţa a apreciat că nu se impune modificarea ei, printr-o nouă individualizare.
Infracţiunile au fost săvârşite în dauna unei instituţii bancare prin folosirea cu bună-ştiinţă a unor documente care prezentau aparenţa că sunt reale, dar care s-au dovedit ulterior a fi false, aşa încât aceste împrejurări coroborate cu valorile la care s-a atentat şi modalitatea de realizare a acestei acţiuni infracţionale, denunţă existenţa unui pericol social deosebit de mare, dovedind utilizarea unor tehnici specializate folosite numai de anumiţi infractori, care operează în lanţ.
Fişa de judiciar de la fila 108 dosar, evidenţiază faptul că, condamnatul/petent a mai fost condamnat, prezentând antecedente penale pentru fapte de acelaşi gen, de înşelăciune, concurente cu cele din cauza prezentă, pentru care s-a efectuat contopirea în acord cu prevederile art.36 Cod penal.
Nici sub aspectul laturii civile, cauza nu a comportat modificări, întrucât inculpatul nu a făcut nici o plată în contul despăgubirilor reţinute, iar actualizarea acestor daune nu se impune a fi valorificată, întrucât pe de o parte, ea derivă din perceperea dobânzilor, pentru care deja există un titlu executoriu, şi pe de altă parte, pentru că reţinerea altor despăgubiri într-un cuantum mult mai mare ar veni în contradicţie cu unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, conform căruia în propria cale de atac nu poate fi înrăutăţită situaţia celui în cauză.
Împotriva hotărârii primei instanţe, în termen, a declarat apel inculpatul.
În dezvoltarea motivelor de apel, condamnatul a solicitat în esenţă reducerea cuantumului pedepsei aplicate întrucât aceasta este prea aspră raportat la persoana şi comportamentul condamnatului.
În acest sens, s-a aratat că acesta a recunoscut faptele pentru care a fost condamnat şi doreşte să acopere integral prejudiciul cauzat.
Nu s-a sustras de la judecată, ci prin plecarea sa în străinătate a dorit să obţină prin muncă venituri băneşti, prin care să acopere prejudiciul.
Analizând apelul declarat, în limitele art. 371-372 C.p.p., tribunalul a respins apelul condamnatului ca nefondat, datorită următoarelor considerente:
Starea de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă, care în mod just a apreciat că sentinţa de fond a Judecătoriei Mediaş rămasă definitivă, prin care inculpatul Lăcătuş Marius – Ferencz a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare este temeinică şi legală.
În concret, critica hotărârii apelate se referă la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de fond, apreciindu-se de către inculpat că se impune reducerea acesteia până la un cuantum care să permită aplicarea beneficiului suspendării executării pedepsei.
Instanţa de apel consideră că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, date fiind numărul de infracţiuni comise, gradul ridicat de pericol social al acestora, cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunilor.
Chiar dacă condamnatul susţine că doreşte să acopere paguba pe care a cauzat-o părţilor civile, în fapt instanţa constată că până la acest moment procesual acesta nu a întreprins nici un demers în acest sens.
Având în vedere aceste argumente, la care se adaugă faptul că pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 la 15 ani închisoare, în condiţiile în care L M F a comis pe lângă aceste infracţiuni de înşelăciune şi infracţiuni de fals, instanţa de apel a concluzionat că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect dozată cu ocazia judecăţii pe fond.
Alte critici sentinţei atacate nu au fost aduse, iar instanţa de apel nu a găsit din oficiu motive de nelegalitate ale hotărârii.
Pentru aceste considerente, apelul condamnatului, a fost respins, în baza art. 379 pct. 1 litera b Cod proc. penală, ca nefondat
