În motivare, contestatoarea a arătat că prin sentinţa comercială nr.212 din 18.07.2005 a Tribunalului Teleorman s-a dispus evacuarea sa dintr-un spaţiu comercial situat în Roşiori de Vede, bl. S.111, hotărâre împotriva căreia a formulat apel dar care a fost pusă în executare de către intimată, la cererea căreia s-a dispus evacuarea. A considerat însă că hotărârea indicată nu poate fi pusă în executare câtă vreme spaţiul comercial-proprietatea intimatei – se învecinează cu spaţiul proprietatea contestatoarei, dar nu este ocupat de aceasta. Sunt proprietăţi distincte ceea ce rezultă şi din faptul că au numere cadastrale diferite şi au fost dobândite în mod diferit. Raportul de expertiză pe baza căruia s-a pronunţat hotărârea atacată a fost contestat atât cu ocazia judecării în fond a cauzei cât şi în apelul declarat , impunându-se efectuarea unui raport de expertiză.
S-a mai invocat drept motiv pentru imposibilitatea punerii în executare a sentinţei comerciale nr.212/2005 a Tribunalului Teleorman, faptul că spaţiul supus judecăţii se află pe terenul proprietatea contestatoarei, iar contractul de vânzare – cumpărare nr.945/2004 prin care intimata a dobândit acest spaţiu este lovit de nulitate absolută, fiind întocmit de un birou notarial din Nanov cu încălcarea normelor legale de competenţă prevăzute de dispoziţiile Legii nr.36/1995 şi ale regulamentului de aplicare a acesteia.
La 14 octombrie 2005 , intimata SC Cleopatra SRL Roşiori de Vede a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, întrucât se invocă numai motive de fond şi nu care să ţină de executare silită, urmărindu-se doar tergiversarea executării pornite.
La 26 septembrie 2005 s-a adresat cu contestaţie la executare şi SC IROM Construct SRL Roşiori de Vede, înregistrată la nr.2948/2005 fiind conexată la cauza cu care instanţa a fost mai întâi investită pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei îl reprezintă acelaşi act de executare .
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că proprietara spaţiului în litigiu este SC Compex SA Roşiori de Vede şi a invocat în cuprinsul contestaţiei aceleaşi motive invocate de aceasta şi care consideră că fac imposibilă executarea. În plus, contestatoarea SC IROM CONSTRCUT SRL Roşiori de Vede a arătat că a închiriat de la SC Compex SA Roşiori de Vede spaţiul comercial de la parterul blocului S.111 conform contractului nr.C.313/13.10.2003, valabil până la 15.10.2007, astfel încât, titlul pus în executare de intimata SC Cleopatra SRL Roşiori de Vede, nu îi este opozabil , nefiind parte în cauza respectivă.
S-a solicitat de asemenea suspendarea executării silite a sentinţei comerciale nr.212/2005 a Tribunalului Teleorman, până la soluţionarea definitivă a cauzei, cerere faţă de care i s-a pus în vedere contestatoarei să plătească o cauţiune în sumă de 5000 000 lei în conformitate cu dispoziţiile art.403 alin.4 Cod de procedură civilă, achitată.
Cât priveşte cererea de suspendare a executării silite formulată de SC Compex SA Roşiori de Vede, întrucât contestatoarea nu s-a conformat obligaţiei de plată a cautiunii, conform dispoziţiilor legale indicate, această cerere a fost respinsă .
Prin întâmpinarea formulată la această contestaţie, intimata SC Cleopatra SRL a solicitat respingerea ei ca nefondată, contestând valabilitatea contractului de închiriere invocat de SC IROM CONSTRUCT SRL Roşiori de Vede. S-a arătat că acesta a fost încheiat ulterior pronunţării sentinţei comerciale nr.212/2005, în alte condiţii, contestatoarei SC Compex SA l-ar fi invocat în această cauză şi s-ar fi cerut şi citarea locatarului, ceea ce nu s-a făcut. S-a mai invocat că acest contract nu a fost înregistrat la organele abilitate, ceea ce nu îl face valabil.
Prin sentinţa comercială nr.2465 din 8 noiembrie 2005 Judecătoria Roşiori de Vede a respins, ca nefondate contestaţiile la executare formulate de contestatoarele SC Compex SA şi SC IROM CONSTRUCT SRL , precum şi cererile de suspendare a executării sentinţei comerciale nr.212/ 18 iulie 2005 a Tribunalului Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa comercială nr.212 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Teleorman, pusă în executare în virtutea dispoziţiilor art.720 /8 Cod de procedură civilă, s-a admis acţiunea formulată de intimata SC Cleopatra SRL şi s-a dispus evacuarea contestatoarei SC Compex SA dintr-un imobil proprietatea intimatei.
În ce priveşte contestaţia la executare formulată de SC Compex SA a reţinut că aceasta priveşte apărări de fond ce puteau fi invocate la darea hotărârii contestate şi nu pe calea contestaţiei la executare, ce poate viza vicii şi nelegalităţi ale actelor de executare, ulterioare hotărârii ce se execută.
Referitor la contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC Iron Construct SRL a constatat că, contractul de închiriere nr.C.313 din 13 octombrie 2003 nu poate fi opus intimatei, obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi a viciilor incumbând SC Compex SA conform art.1420 şi 1422 Codul civil.
De asemenea, a reţinut că acest contract nu îndeplineşte nici condiţiile de publicitate prev. de art.21 pct.c lit.a Legea nr.7/1996.
Hotărârea a fost atacată de ambele contestatoare.
În şedinţa publică din data de 3 martie 2006, tribunalul a stabilit că hotărârea atacată este supusă recursului şi nu apelului şi ca atare apelul declarat de contestatoarea SC IROM CONSTRUCT SRL va fi analizat ca recurs conform art.84 Cod de procedură civilă.
Prin recursul declarat de reecurenta contestatoare SC IROM CONSTRUCT SRL este criticată sentinţa ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art.401 alin.(3) Cod de procedură .
A motivat recurenta contestatoare că sentinţa comercială nr.212/2005 nu îi este opozabilă, în mod greşit prima instanţă analizând probleme de fond privind valabilitatea contractului de închiriere, fără ca acestea să fi fost invocate prin apărările părţilor.
În ce priveşte recursul declarat de recurenta contestatoare SC Compex SA prin acesta se invocă nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pentru două motive :
1.- Sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor imperative privind competenţa materială a instanţei, deoarece contestaţia la executare vizează întinderea şi lămurirea dispozitivului sentinţei comerciale nr.212/2005 a Tribunalului Teleorman.
2.- Hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, deoarece este inadmisibil ca prin aceeaşi hotărâre să fie prevăzute două căi de atac.
Tribunalul a respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta contestatoare, recursurile declarate de recurenta contestatoare SC Irom Construct SRL, cu motivarea ca pe calea contestaţiei la executare, recurenta a invocat existenţa contractului de închiriere nr.C.313/2003 şi în mod corect, instanţa a verificat în ce măsură acesta poate fi opus intimatei, respectiv dacă s-au respectat condiţiile de publicitate prev. de art.19 pct.C lit.a din Legea nr.7/1996.
În ce priveşte recursul declarat de recurenta contestatoare SC Compex SA, cum a reţinut şi prima instanţă, nu rezultă că aceasta a solicitat lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, ci a invocat apărări de fond ce puteau fi făcute în dosar nr.757/2005 sau pe calea apelului împotriva sentinţei nr.757/2005 în baza căreia s-a dispus evacuarea.
Nefiind incidente dispoziţiile art.399 al.(3) Cod procedură civilă, pe calea contestaţiei la executare nu se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu.
În ce priveşte căile de atac menţionate în dispozitivul sentinţei recurate, s-a stabilit că hotărârea este supusă recursului,
nejustificându-se modificarea sau casarea sentinţei pe acest motiv în condiţiile în care ambele părţi au declarat şi motivat în termen recursurile declarate.
