C. pen., art. 52, art. 72
La individualizarea pedepsei principale şi la dozarea acesteia, instanţa va avea în vedere toate criteriile prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), respectiv: limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite şi care este dat de natura relaţiilor sociale lezate şi urmarea produsă; persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Decizia penală nr. 66 din 12 mai 2009
Prin sentinţa penală nr. 61 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul I.P. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de C. pen.
în fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 30.07.2008, inculpatul I.P. i-a aplicat multiple lovituri victimei L.M., în vârstă de 80 de ani, după ce a însoţit-o la domiciliu şi s-a urcat cu picioarele peste corpul acesteia şi a strâns-o de gât, cauzându-i insuficienţă cardio-respiratorie acută, survenită ca urmare a unei asfixii mecanice, prin comprimarea regiunii oronazale, cervicale şi toracice, cu excoriaţii şi echimoze periorale, fractura cornului drept al hioidului, fractura cornului drept tiroidian al laringelui şi infiltrat sanguin de ţesuturi moi cervicale, fracturi ale grilajului costal corespunzător articulaţiilor condro-stemale drepte Ci-C5 şi arcurilor costale stângi C2-C3. în raportul de necropsie s-a mai consemnat că leziunile au putut fi produse prin comprimarea regiunilor periorală, cervicală şi toracică, cu mijloace contondente, respectiv degete, palme, zgârieturi cu unghiile, genunchi, antebraţe, picioare. Leziunile au putut data din 30/31.07.2008 şi au fost urmate de decesul imediat al victimei. între asfixia mecanică şi deces există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, care a solicitat majorarea cuantumului pedepsei principale.
S-a susţinut în motivarea apelului că pedeapsa aplicată este prea uşoară, raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta, la natura relaţiilor sociale lezate şi la urmarea produsă.
Curtea de apel, verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul promovat este nefondat.
Aşa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti, victima L.M. avea vârsta de 80 de ani şi locuia singură într-un imobil din satul B., jud. Vaslui. în imediata apropriere locuia nepoata după soră a acesteia, care trăia în concubinaj cu inculpatul I.P., având împreună un copil minor. Victima îi dădea nepoatei sale o parte din pensia pe care o primea, iar aceasta se ocupa de îngrijirea bătrânei şi îi prepara mâncarea. Nepoata şi inculpatul erau supăraţi pe victimă, deoarece aceasta întocmise act de vânzare-cumpărare pentru casa pe care o avea, în favoarea unui nepot care locuia în Galaţi. în seara de 30.07.2008, victima a la domiciliul inculpatului şi al nepoatei sale, au servit masa împreună, au consumat alcool, iar între cei prezenţi a început o discuţie despre pensia victimei. întrucât victima le-a cerut să îi restituie pensia, inculpatul s-a enervat şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma peste faţă. Victima a plecat spre domiciliu, iar în urmă a plecat şi inculpatul I.P. însoţit de cei doi băieţi ai concubinei sale, în vârstă de 13 şi 9 ani. Datorită stării de ebrietate în care se afla, precum şi faptului că victima era singură, inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri, iniţial cu pumnii peste faţă, iar când aceasta a încercat să se ridice de pe pat, inculpatul s-a urcat cu picioarele pe gâtul ei, pentru a o ucide. După aproximativ o oră, inculpatul a revenit la imobilul în care locuia victima şi constatând că aceasta încă nu decedase, i-a mai aplicat o serie de lovituri cu pumnii în zona feţei, după care a plecat acasă, unde s-a schimbat de hainele pe care le purtase şi care aveau urme de sânge şi s-a culcat. Aşa se explică şi concluziile raportului de expertiză medico-legală autopsie, întocmit de S.M.L. Vaslui şi în care s-a precizat că moartea numitei L.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenită ca urmare a unei asfixii mecanice prin comprimarea regiunii oronazale, cervicale şi toracice, cu excoriaţii şi echimoze periorale, fractura cornului drept al hioidului, fractura cornului drept tiroidian al laringelui şi infiltrat sanguin de ţesuturi moi cervicale, fracturi ale grilajului costal, corespunzător articulaţiilor condro-stemale drepte Ci-C5 şi arcurilor costale stângi C2-C3.
Faţă de această situaţie de fapt, în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de C. pen. şi pentru a cărei săvârşire legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 10 şi 20 de ani.
Când prima instanţa a individualizat pedeapsa principală aplicată inculpatului şi a dozat-o la 14 ani închisoare, a avut în vedere toate criteriile prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), respectiv: limitele de pedeapsă fixate în partea specială (de la 10 la 20 de ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârşite şi care este dat de natura relaţiilor sociale lezate şi urmarea produsă; de persoana infractorului şi care este necunoscut cu antecedente penale, o fire liniştită, care îşi câştiga cele necesare traiului lucrând pe la săteni; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, constând în starea de ebrietate în care se afla în momentul săvârşirii faptei, regretul manifestat şi poziţia procesuală adoptată, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei.
Pentru toate aceste considerente, curtea de apel a apreciat că pedeapsa principală aplicată inculpatului I.P., de 14 ani închisoare, este necesară şi suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. şi, pe care de consecinţă, nu se impune majorarea cuantumului acesteia.
Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2566 din 6 iulie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.