Penalităţile de întârziere şi majorările calculate de organele de control fiscal pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor bugetare constituie cheltuieli în înţelesul art.37 din legea nr.64/1995 care nu pot fi adăugate creanţelor negarantate, de la data deschiderii procedurii. Efecte asupra procedurii falimentului.
Secţia comercială şi administrativ-Decizia civilă nr.471/27 septembrie 2004.
Prin procesul-verbal de control din 12.04.2002 s-au stabilit în sarcina debitoarei S.C. “EE” SRL debite restante privind obligaţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi penalităţi pentru stopaj la sursă calculate până la 8.01.2002.
Împotriva debitoarei S.C. “EE” SRL a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 la data de 18.07.2001.
Lichidatorul judiciar desemnat a atacat actele de control fiscal, solicitând a se face aplicabilitatea art.37 din Legea nr.64/1995, în ceea ce priveşte majorările şi penalităţile calculate după data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei.
Prin sentinţa civilă nr.280/C/2.02.2004 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.4952/2002 a fost respinsă acţiunea introdusă de lichidatorul judiciar, cu motivarea că penalităţile şi majorările de întârziere nu constituie dobânzi sau cheltuieli în sensul prevăzut de art.37 din Legea nr.64/1995, ci reprezintă o sancţiune pentru neplata la termen a obligaţiilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta-lichidator judiciar, susţinând că a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât majorările şi penalităţile stabilite în sarcina debitoarei reprezintă din punct de vedere cheltuieli pentru debitoare, fiind incidente dispoziţiile art. 37 din Legea nr.64/1995.
Recursul este fondat.
Potrivit art.37 din Legea nr.64/1995 ”nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, de la data deschiderii procedurii…”.
Prin acest text de lege este stopată curgerea de drept a dobânzilor şi a oricăror alte cheltuieli care ar putea majora creanţa debitorului, urmărindu-se menţinerea patrimoniului societăţii aflate în faliment aşa cum exista la data deschiderii procedurii.
Ori, în cauza dedusă judecăţii, procedura falimentului a fost deschisă împotriva debitoarei S.C. “EE” SRL Sibiu la data de 18.07.2001, iar procesul-verbal de control nr.596/12.04.2002 şi decizia nr.725/23.05.2002 emisă de DGFP Sibiu sunt întocmite ulterior deschiderii procedurii, contrar dispoziţiilor art.35 şi 37 din Legea nr.64/1995.
În raport de cele susreţinute, în temeiul art.304 pct. 9, 312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat şi a fost modificată sentinţa atacată în sensul desfiinţării în parte a actului de control, numai cu privire la majorările de întârziere, penalităţi pentru stopaj la sursă şi penalităţi de întârziere, stabilite în sarcina contestatoarei pentru perioada ulterioară datei de 18.07.2001. Au fost menţinute, în rest, procesul-verbal şi decizia atacată.
