Criterii de apreciere a gradului de pericol social al fapteiMinimalizarea pericolului social nu poate fi primita, în cazul unei fapte de violenta,savârsita în public, prin folosirea unui. Împrejurarea ca faptuitorul are o vârsta înaintata sau ca ar avea probleme de sanatate pot constitui elemente de individualizare a pedepsei dar fara a produce vreun efect cu privire la pericolul social al faptei.Petentul a formulat plângere penala împotriva intimatului pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 Cod Penal imputându-i acestuia faptul ca la data de 27 martie 2008 l-ar fi agresat fizic provocându-i leziuni ce au necesitat un numar de 10-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.În cauza procurorul a dat solutia de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative cu motivarea ca intimatul doar a împins persoana vatamata, ca a recunoscut aceasta împingere si ca are vârsta de 68 de ani nefiind cunoscut cu antecedente penale.Plângerea petentului a fost respinsa de prim-procuror iar apoi s-a formulat plângerea care face obiectul acestui dosar.Judecatoria Arad prin sentinta penala nr.783/7.04.2009 a pronuntata în dosar nr. 1677/55/2009 a respins plângerea ca neîntemeiata în conditiile în care din declaratia intimatului data în cursul cercetarilor rezulta doar faptul ca ar fi împins persoana vatamata. Pe de alta parte acesta afirma faptul ca persoana vatamata se afla în stare de ebrietate la acel moment, aspect confirmat de catre martorii A. S si P.V.. Martorul A.S. este persoana care l-a gasit pe petent si a chemat ambulanta si tot el afirma ca nu a vazut vreo agresiune din partea intimatului si ca petentul se afla în stare de ebrietate.Petentul a declarat recurs invocând ca în mod gresit Judecatoria Arad si procurorul au considerat ca faptele nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, deoarece este irelevant daca el era sau nu sub influenta bauturilor alcoolice.Analizând hotarârea primei instante prin prisma dispozitiilor legale si a motivelor de recurs invocate de recurent tribunalul constata ca recursul este fondat. În mod gresit prima instanta a retinut ca partea vatamata ar fi fost împinsa iar, leziunile i-ar fi fost cauzate prin cadere. Din declaratia partii vatamate rezulta ca dupa caderea sa inculpatul ar fi scos un cutit cu care l-a taiat, creându-i leziunile de la mâna. Atât procurorul cât si prima instanta au retinut doar declaratia învinuitului care a sustinut ca actiunea sa ar fi fost doar de împingere iar ulterior dupa completarea declaratiei initiale acesta a sustinut ca urmare a caderii exista posibilitatea ca partea vatamata sa fi cazut si ca urmare a rasturnarii gunoiului menajer sa se fi taiat.
Cu privirea la gradul de pericol social al unei infractiuni, tribunalul retine ca art.181 Cod penal a instituit conditii cumulative necesar a fi analizate. Astfel, se constata ca atât procurorul cât si prima instanta au avut în vedere doar ca învinuitul este o persoana în vârsta, fara antecedente penale si care a recunoscut savârsirea fapta.Tribunalul constata ca s-a retinut o gresita stare de fapt, eroare datorata interpretarii gresite a probelor administrate în cauza, respectiv neanalizarea certificatului medico-legal depus de partea vatamata, din care rezulta ca leziunile create partii vatamate au margini regulate ceea ce exclude crearea lor prin taiere ca urmare a caderii de pe bicicleta. De asemenea, potrivit aceluiasi certificat, leziunile au fost produse prin lovire cu un corp dur precum si prin lovire cu un corp taietor, ceea ce exclude aspectele retinute de procuror si prima instanta, respectiv ca activitatea învinuitului ar fi constat doar în împingerea partii vatamate. Nu lipsita de relevanta este si declaratia martorului A. care desi nu a vazut întreg incidentul a relatat ca a vazut cum 3 persoane strigau la învinuit sa înceteze altercatia cu biciclistul”. Totodata acest martor a vazut leziunile produse partii vatamate imediat dupa incident. Desi apararea învinuitului sustinuta de unul din martori a fost ca partea vatamata era în stare de ebrietate si pe acest fond a cazut, tribunalul constata ca nici martorul A. nu relateaza acest aspect si nici din înscrisul medical nr.876/27.03.2008 eliberat de Ambulatoriul de specialitate al Spitalului Clinic judetean Arad nu rezulta acest aspect. În concluzie, declaratia partii vatamate se coroboreaza cu certificatul medico-legal si cu declaratia martorului A. astfel ca se poate stabili ca la data de 27.03.2009 pe fondul unui conflict verbal, inculpatul a aplicat lovituri partii vatamate folosindu-se si de un cutit, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 10-12 zile de îngrijiri medicale. În aceste conditii minimalizarea pericolului social nu poate fi primita, învinuitul savârsind o fapta de violenta, în public, folosindu-se de un cutit si inducând în eroare organele judiciare prin declaratiile date. Împrejurarea ca inculpatul are o vârsta înaintata sau ca ar avea probleme de sanatate (aspect nedovedit) pot constitui elemente de individualizare a pedepsei dar fara a produce vreun efect cu privire la pericolul social al faptei. Fapta descrisa întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art.180 alin.2 Cod penal
(decizia penala nr.186/R/12.05.2009 a Tribunalului Arad)
