TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT ADMINISTRATIV ŞI
FISCAL-
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 328/CA
Obiectul: litigii privind funcţionarii publici – CAF-Fond
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 29.01.2008, înregistrată la Tribunalul Argeş
sub nr.482/109/2008, reclamantul D. G. a chemat în judecată D. S. S. pentru ca
prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1. anularea deciziei nr.95/10.07.2008, emisă de pârâtă, ca fiind lovită de
nulitate absolută şi stabilirea situaţiei anterioară în funcţia şi locul de muncă avut
înaintea deciziei contestate;
2. obligarea pârâtei la plata daunelor materiale constând în diferenţa de
salariu, în cazul în care prin decizia contestată se constată o scădere faţă de cel de
încadrare;
3. obligarea la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei;
4. obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:
Este angajatul pârâtei în funcţia de inginer silvic principal, şef compartiment
producţie, astfel cum rezultă din fişa postului, anexă la contractul individual de
muncă nr.14/5.02.2007 şi a actului adiţional.
La data de 15.07.2007, din motive de sănătate, a fost internat la Spitalul din
Curtea de Argeş, astfel cum rezultă din biletul de ieşire din spital din 17.08.2007.
Începând cu data de 15.08.2007 era programat în concediul de odihnă pe
anul 2007, dar, din motive medicale, acesta a fost întrerupt iar la data de 29.08.2007
a solicitat pârâtei ca acesta să fie efectuat începând cu data de 1.09.2009.
Telefonic, în perioada concediului medical, a fost informat că i s-a schimbat
locul de muncă din Slatina la O. S. B.
Nu a fost notificat scris printr-un preaviz, anterior emiterii deciziei, în
legătură cu schimbarea locului de muncă iar decizia nu i-a fost comunicată, potrivit
Legiinr.53/2003.
Potrivit art.41 din contractul colectiv de muncă, contractul individual de
muncă poate fi modificat, în ceea ce priveşte locul de muncă, numai prin acordul
părţilor, acord care nu există.
La art.50 lit.b din Codul muncii se prevede că contractul individual de muncă
se suspendă de drept în perioada incapacităţii temporare de muncă.
Pârâta a încălcat aceste dispoziţii legale.
Instanţa, prin încheierea de şedinţă din 26.03.2008(f.f13), a transpus cauza de
la completul de litigii de muncă la completul de contencios administrativ.
Pârâta, prin întâmpinare(f.19-20), a solicitat respingerea acţiunii ca
neîntemeiată deoarece decizia contestată nu îl afectează în drepturile sale, aceasta
fiind de delegare pe o perioadă de 60 zile, la O.S.B., începând cu data de
10.07.2007.
A mai arătat că, pe perioada de incapacitate temporară de muncă, efectele
decizie au fost suspendate, urmând ca la încetarea delegării reclamantul să revină la
D.
A mai invocat, cu titlu de excepţie, tardivitatea formulării contestaţiei,
deoarece contestatorul a avut la cunoştinţă de existenţa deciziei, situaţie ce rezultă
din cererile şi concediile medicale depuse la O.S. B.
Pârâta, în dovedirea susţinerilor sale a depus înscrisuri(f.21-37, 49-54, 60-69).
Analizând probele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine
următoarele:
Prin O.U.G.nr.59/2000 a fost aprobat statutul personalului silvic. Acest act
normativ are dispoziţii numai cu privire la transfer, art.27 şi detaşare, art.28, fără a
exista prevederi cu privire la delegare.
La art.58, din acelaşi act normativ, se prevede că personalului silvic i se aplică
dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în măsura în
care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel.
Dispoziţii cu privire la delegare se regăsesc la art.42-44 din Codul muncii,
invocat de reclamant şi la art.88 din Legea nr.188/1999, republicată.
Astfel, la art.42-44 din Codul muncii, se prevede că:
“Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea
sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în
contractul individual de muncă.
Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate
celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de
către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în
afara locului său de muncă.
Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se
poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare,
precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de
contractul colectiv de muncă aplicabil”.
La art.88 din legea nr.188/199, republicată, este reglementat că:
“Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care
este încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice
într-un an.
poate refuza delegarea dacă se află în una dintre
următoarele situaţii: a) graviditate; b) îşi creşte singur copilul minor; c) starea
sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui
an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public.
Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul,
iar autoritatea sau instituţia publică care îl deleagă este obligată să suporte costul
integral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare”.
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezultă fără dubiu că
măsura delegării este o măsură temporară ce poate fi dispusă în mod unilateral de
către unitatea angajatoare pe o perioadă de cel mult 60 de zile, pentru nevoile sale şi
fără acordul prealabil al celui ce urmează a fi delegat.
Mai rezultă că delegarea poate fi refuzată numai în situaţiile reglementate de
artr.88 din Legea nr.188/1999, republicată, respectiv: graviditate; salariatul ce
urmează a fi delegat îşi creşte singur copilul minor; starea sănătăţii celui ce urmează
a fi delegat, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
Pârâta prin decizia nr.95/10.07.2007(f.21) a dispus delegarea reclamantului
pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 12.07.2007, la O. S. B., arătându-se
salariul şi sporurile la care are dreptul acesta.
Delegarea s-a dispus anterior incapacităţii temporare de muncă a
reclamantului, incapacitate care, aşa cum a precizat în acţiune, a intervenit la data de
15.07.2007 şi a încetat la data de 31.08.2007.
Certificatele de concediu medical au fost depuse de pârâtă la dosar(f.22-35).
Delegarea dispusă de pârâtă este legală, putând fi dispusă fără acordul
prealabil al reclamantului pe o perioadă de 60 de zile.
Reclamantul nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că incapacitatea
temporară ivită îl face inapt delegării.
Dimpotrivă, acesta a acceptat delegarea, cu toate efectele ei, după încetarea
stării de incapacitate.
Această opinie este confirmată de actele depuse de pârâtă, respectiv, cererile
reclamantului nr.3191/5.11.2007(f.45), nr.3443/30.11.2007(f.46) adresate şefului
O.S. B., precum şi de cererea nr.462/13.03.2008(f.36), adresată directorului D. S.
O., prin care a solicitat suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă
de 6 luni, arătând că are locul de muncă la O.S.B., cerere finalizată prin decizia
nr.54/20.03.2008(f.37).
În ceea ce priveşte salarizarea pe perioada delegării, instanţa constată şi reţine
că prin decizia nr.95/10.07.2007 s-a stabilit că acesta are un salariu de bază de 1452
lei, clasa 41 de salarizare, indemnizaţia de grad profesional de 660 lei – inginer
inspector general silvic gradaţia I, spor vechime de 25% şi 10 lei spor de fidelitate.
Această încadrare se regăseşte atât în contractul individual de muncă
nr.213/1610.2006(f.60-64), precum şi în actul adiţional nr.14/5.02.2007(f.64-67),
fiind înscrisă în carnetul de muncă(f.69).
Este neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la asigurarea
salarizării potrivit deciziei nr.31/31.01.2005(f.36), deoarece această încadrare este
aferentă funcţiei de director, funcţie pe care acesta a avut-o în cadrul Direcţiei
Silvice Piteşti, salarizare care a încetat odată cu eliberarea din această funcţie şi
încadrarea în cadrul D.S. O.
În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a formulării acţiunii, invocată de
pârâtă, aceasta nu poate fi primită şi urmează a fi respinsă, deoarece, potrivit art.11
alin.1 din legea nr.554/2004, republicată, aplicabil în cauză, termenul de formulare a
acţiunii este de 6 luni de la data comunicării deciziei nr.95/10.07.2007.
Cum nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la comunicarea acesteia, acţiunea va
fi considerată ca fiind făcută în termen.
Faţă de considerentele reţinute, acţiunea reclamantului va fi respinsă ca
neîntemeiată.
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamantul D. G. împotriva pârâtei D.S.S.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi 29
mai 2008 la Tribunalul Argeş – Secţia Civilă-complet specializat contencios
administrativ şi fiscal
Irevocabilă prin decizia nr. 1027/RC/ a Curţii de Apel Piteşti – respinge
recursul ca nefondat.
1
