Criterii de individualizare judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare a pedepsei. Interdicţia de a conduce vreun autovehicul pe perioada termenului de încercare


Art. 52 Cod penal

Art. 72 Cod penal

Art. 86/1 Cod penal

Art.86/3 Cod penal

Instanţa de fond trebuia să stabilească în sarcina inculpatului o pedeapsă care să fie aptă să atingă scopul preventiv-educativ şi al cărui cuantum să fie mai mare de 6 luni închisoare, iar modalitatea de a pedepsei fiind cea prevăzută de art.86/1 şi urm. Cod penal, trebuia să aplice şi măsura prevăzută de art.86/3 alin.3 lit.e Cod penal, respectiv obligarea inculpatului să nu conducă niciun vehicul pe durata termenului de încercare. Motivarea acestei măsuri constă în aceea că inculpatul, prin conduita sa, nu oferă garanţii suficiente din care să rezulte securitatea celorlalţi participanţi la trafic (în ipoteza în care va avea exerciţiul conducerii unor vehicule pe drumurile publice), în mod deosebit sub aspectul protejării vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora.

(Decizia penală nr. 188/R/19 martie 2013)

Prin sentinţa penală nr. 4624 din 21 decembrie 2012,Judecătoria Piteşti a condamnat inculpatul pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin 1 din la pedeapsa închisorii de 6 luni., în condiţiile art. 81 C.pen, întrucât a condus un autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 1,60 g%o alcool în sânge, a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu şanţul situat pe partea dreaptă privind sensul său de mers.

Pentru proporţionalizarea pedepsei, s-a ţinut cont de gradul de pericol social al infracţiunii şi de împrejurările în care a fost comisă fapta şi care au fost enunţate mai sus, constându-se şi faptul că judecata s-a produs în cadrul unui proces în care inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia până la începerea cercetării judecătoreşti, potrivit art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte individualizarea regimului de executare al pedepsei, instanţa de fond a considerat în raport de mărimea pedepsei aplicate şi de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că acesta îşi poate forma o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de normele de convieţuire socială şi fără să execute pedeapsa în regim de detenţie.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr.188/R/19 martie 2013 aadmis recursul parchetului, cu consecinţa majorării pedepsei aplicate inculpatului la 1 an închisoare, în condiţiile art. 86/1 Cod procedură penală, instituind, totodată obligaţia prevăzută la alineatul 3 lit. e Cod penal de a nu conduce nici un autovehicul, întrucât:

Netemeinicia sentinţei constă în aceea că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă privativă de libertate, având un cuantum redus, în raport cu gravitatea faptei, iar modalitatea de executare nu este cea optimă, nefiind de natură a realiza unul din scopurile pedepsei penale (luarea unor măsuri pentru prezervarea unor valori sociale precum viaţa, integritatea corporală şi sănătatea participanţilor la trafic).

Pedeapsa stabilită de către instanţa de fond este scăzută, în raport de împrejurările care atribuie faptei săvârşite şi persoana inculpatului un pericol social real, respectiv modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta, constând în aceea că inculpatul a înţeles să conducă un autoturism pe drumurile publice naţionale (DN 7C) pe sensul de mers P. – C. A. (pe raza comunei M.), după ce anterior consumase o cantitate semnificativă de alcool, moment în care a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu şanţul situat pe partea dreaptă, privind sensul său de mers.

Intervalul de timp în care inculpatul a înţeles să conducă autoturismul pe drumurile publice este unul în care drumurile publice naţionale sunt circulate, respectiv pe timpul zilei, în jurul orelor 12,20.

Locul săvârşirii infracţiunii este reprezentat de sistemul naţional de drumuri, respectiv DN 7C, drum public, ce face legătura între oraşele P şi CA.

Consumul de alcool a determinat apariţia unei concentraţii alcoolice de 1,60 gr.%o la prima probă şi, respectiv 1,40 gr.%o, la cea de-a doua probă. Aceste valori ale alcoolemiei sunt corelate şi cu valoarea rezultată la testarea cu aparatul alcooltest, respectiv de 0,78 mg./litru alcool pur în aerul expirat.

Împrejurările ce au condus la depistarea inculpatului au fost constituite de producerea unui accident rutier, inculpatul aflându-se la volanul autoturismului, în timp ce se deplasa pe DN 7C dinspre P către CA a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu şanţul situat pe partea dreaptă privind sensul său de mers.

Unul din elementele ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a pericolul social al faptei, este reprezentat de modalitatea concretă în care s-a produs accidentul rutier mai sus amintit.

In opinia Curţii, trebuie avut în vedere împrejurarea corespunzător căreia inculpatul se afla la momentul testării cu aparatul etilotest, precum şi la momentul prelevării probelor de sânge, pe o pantă descendentă a concentraţiei de alcool în sânge, pantă determinată de consumul unei semnificative cantităţi de alcool la momente de timp anterioare.

Aspecte mai sus evidenţiate relevă date importante despre capacităţile biopsihice ale inculpatului la momentul conducerii automobilului pe drumurile publice (atenţia acordată celorlalţi participanţi la trafic, viteza cu care se deplasa, percepţia corectă a manevrelor efectuate de ceilalţi participanţi la trafic, precum şi percepţia existenţei altor participanţi la trafic, măsurile de prudenţă ce trebuiau luate, corectitudinea şi oportunitatea manevrelor ce se impuneau a fi efectuate, prefigurarea, respectiv acceptarea sau respingerea în mod nejustificat a posibilităţii producerii unor accidente rutiere).

In raport cu cele mai sus arătate, modul concret în care a fost săvârşită infracţiunea indică un pericol social crescut, totodată persoana inculpatului care, după un consum consistent de băuturi alcoolice a înţeles să conducă un autoturism pe drumurile publice naţionale, prilej cu care a produs un accident rutier soldat cu pagube materiale, prezintă aspecte subiective ce atribuie un grad sporit de periculozitate socială.

Aplicarea circumstanţelor atenuate prevăzute de art.74 lit.a şi c Cod penal este netemeinică, sens în care a apreciat că situaţiei inculpatului nu ar fi trebuit să i se aplice cauzele de atenuare a răspunderii penale.

In consecinţă, instanţa de fond trebuia să stabilească în sarcina inculpatului o pedeapsă care să fie aptă să atingă scopul preventiv-educativ şi al cărui cuantum să fie mai mare de 6 luni închisoare, iar modalitatea de executare a pedepsei fiind cea prevăzută de art.86/1 şi urm. Cod penal, trebuia să aplice şi măsura prevăzută de art.86/3 alin.3 lit.e Cod penal, respectiv obligarea inculpatului să nu conducă niciun vehicul pe durata termenului de încercare. Motivarea acestei măsuri constă în aceea că inculpatul, prin conduita sa, nu oferă garanţii suficiente din care să rezulte securitatea celorlalţi participanţi la trafic (în ipoteza în care va avea exerciţiul conducerii unor vehicule pe drumurile publice), în mod deosebit sub aspectul protejării vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora.