Prin Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, s-a stabilit competenţa curţii de apel de a soluţiona recursul declarat împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele din raza teritorială a circumscripţiilor electorale privind contestaţiile referitoare la înregistrarea şi respingerea candidaturilor pentru alegerile parlamentare.
Legea nr. 373/2004, printr-o normă specială, derogatorie şi imperativă, stipulează în art. 47 alin. (6) că cererea de recurs se depune la instanţa competentă, sub sancţiunea nulităţii.
întrucât instanţa competentă în soluţionarea recursului este curtea de apel, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, urmează a se constata nulitatea acestuia.
(Decizia nr. 853 din 6 noiembrie 2004 – Secţia a IV-a civilă)
La data de 1.11.2004, s-a înregistrat la Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă contestaţia formulată de PPPS împotriva refuzului BEC Bucureşti de a primi listele de candidaţi ale APCD la alegerile parlamentare.
în fapt, se susţine că, în data de 29.10.2004, la orele 21 şi, respectiv, 23, 30 membri BEC au refuzat primirea listelor de candidaţi, ca informe, pentru erori de redactare ori pentru întocmirea lor pe formulare având antetul partidului.
S-au invocat în drept prevederile art. 1 alin. (5), art. 15, 16, 20, 21 alin. (3), art. 36, 37, 52 şi 53 din Constituţie, art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, art. 1 şi următoarele din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 44 – 47 din Legea nr. 373/2004.
La termenul din 2.11.2004, reprezentantul contestatorului a precizat că îşi întemeiază acţiunea şi pe dispoziţiile art. 97 lit. b) şi art. 101 alin. (1) din Legea nr. 373/2004. ‘
Din oficiu, tribunalul a solicitat BEC Bucureşti relaţii privind listele de candidaţi, iar acesta le-a comunicat cu Adresa nr. 116 din 1.10.2002.
Pronunţându-se Sentinţa civilă nr. 3 din 2.11.2004 în Dosarul nr. 3/cont/2004, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată, pe considerentul că aceasta nu întruneşte condiţiile stabilite prin art. 47 din Legea nr. 373/2004, şi anume nu se referă la o rezoluţie de înregistrare ori o hotărâre de respingere dată de BEC în condiţiile art. 46 din lege, ci se referă la refuzul acestuia de a primi listele de candidaţi ale APCD.
Mai mult, situaţia invocată în contestaţie intră în competenţa de control a BEC, potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) din legea amintită, fiind exclusă prin urmare incidenţa art. 47 alin. (3).
Declarând recurs împotriva acestei hotărâri, la data de 3.11.2004, recurentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa de fond pentru încălcarea dispoziţiilor art. 304 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, în conformitate cu art. 113 alin. (1) din Legea nr. 373/2004, “Judecarea de către instanţe a întâmpinărilor, contestaţiilor sau a oricăror alte cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului”.
în raport de aceste dispoziţii, contestaţia a fost soluţionată, însă fără participarea procurorului.
Prin recursul declarat împotriva aceleiaşi hotărâri, recurentul PPPS solicită casarea sentinţei şi obligarea BEC de a înregistra listele electorale ale APCD, cu următoarele precizări:
Contrar probelor aflate la dosar, instanţa de fond a respins contestaţia, deşi, prin adresa înaintată Tribunalului Bucureşti, BEC confirma prezenţa reprezentantului APCD, în termen legal, reprezentant care a depus listele de candidaţi, respinse de Biroul Electoral pentru criterii formale.
Din oficiu, la termenul din 6.11.2004, Curtea a invocat excepţia nulităţii celor două recursuri, în raport de dispoziţiile art. 47 alin. (6), art. 6 din Legea nr. 373/2004.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, cu respectarea anumitor exigenţe, ce stabilesc o conduită bine delimitată.
Prin lege specială, Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, s-a stabilit competenţa curţii de apel de a soluţiona recursul declarat împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele din raza teritorială a circumscripţiilor electorale privind contestările referitoare la înregistrarea şi respingerea candidaturilor pentru alegerile parlamentare.
Legea nr. 373/2004, printr-o normă specială, derogatorie şi imperativă, stipulează în art. 47 alin. (6) că cererea de recurs se depune la instanţa competentă, sub sancţiunea nulităţii.
Din analiza textului invocat rezultă că instanţa competentă, învestită legal cu soluţionarea recursului, este curtea de apel.
Or, în cauză, ambele recursuri au fost înregistrate la Tribunalul Bucureşti, şi anume, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 3.11.2004 şi recursul formulat de PPPS la 2.11.2004, cu nesocotirea dispoziţiilor imperative ale art. 47 alin. (4) şi (7) din lege.
Nu sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, referitoare la depunerea contestaţiei la instanţa a cărei hotărâre se atacă, respectiv Tribunalul Bucureşti, astfel cum pretind recurenţii, pentru argumentele enunţate anterior.
Ca atare, Curtea a constatat nulitatea recursurilor, context în care a devenit inoportună analiza criticilor dezvoltate în cererile de recurs.
