Acţiunea magistraţilor pentru restituirea c/val primelor de este admisibilă numai pentru perioada până la intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004, când s-a limitat dreptul la asigurare pentru risc profesional.Reclamantul LV a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Dâmboviţa, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 18.084.445 lei ROL, c/val asigurării CASCO pentru autoturism pe anii 2003-2004 şi asigurarea facultativă pentru şi autoturism pentru anii 2004 şi 2005.În motivarea cererii se arată că în baza prev. art.100 din Legea nr.92/1992 şi art.78 din Legea 303/2004 a asigurat CASCO autoturismul şi a asigurat facultativ locuinţa precizând că sumele plătite sunt: 890.500 lei pentru 2003, 2.965.350 lei pentru anul 2004 şi 14.228.595 lei pentru anul 2005.Pârâta Curtea de Apel Ploieşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că până la abrogarea art.100 din Legea nr.92/1992 de Legea 303/2004 nu s-au alocat fonduri bugetare pentru încheierea acestor asigurări, iar în actuala redactare, in urma modificării Legii 303/2004 se prevede că judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, pentru viaţă, sănătate şi bunuri dacă sunt afectaţi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu sau în legătură cu acestea.Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei se solicită respingerea cererii reclamantului motivat de faptul că perioada în care au fost incidente prevederile Legii 92/1992, ministrul justiţiei a aprobat instrucţiunile nr.761/1999 conform cărora ordonatorii de credite vor plăti direct despăgubirea prevăzută de articolul de lege menţionat numai în situaţia în care s-ar produce un eveniment care să dea dreptul magistratului la această plată, eveniment ce urmează a fi constatat de instituţiile publice competente.Prin Sentinţa civilă nr.94/18.01.2006 s-a admis în parte acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 8.817.487 lei (ROL), reprezentând c/val primă de asigurare.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că potrivit disp. art.100 din Legea nr.92/1992, magistraţii beneficiază de asigurare realizată din fondurile bugetare pentru viaţă, sănătate şi bunuri în limita veniturilor pentru 15 ani de activitate, iar în aplicarea acestor prevederi au fost emise de către ministrul justiţiei instrucţiunile 761/1999 care prevăd la art.2 care sunt evenimentele pentru care se beneficiază de asigurare, modalitatea de constatare a evenimentului şi de plata de către ordonatorii de credite.Instanţa de fond a considerat aceste instrucţiuni ca fiind nefondate, întrucât nu are relevanţă faptul că nu s-a produs evenimentul asigurat, din moment ce prima de asigurare a fost plătită de reclamant, iar decontarea acesteia nu poate fi condiţionată de producerea vreunui eveniment, dispoziţiile legale nefăcând o asemenea distincţie.Mai reţine tribunalul că susţinerile că nu au existat fonduri la dispoziţia angajatorului apare ca fiind nefondată.De asemenea, se arată că prin apariţia Legii nr.303/2004 prevederile art.100 din Legea nr.92/1992 nu au fost modificate în substanţă, acest lucru producându-se abia la 25.07.2005 când a fost modificată Legea 303/2004 prin Legea nr.247/2005 şi s-a prevăzut la art.78 că judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare de risc profesional pentru viaţă, sănătate şi bunuri dacă sunt afectaţi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu sau în legătură cu acestea.Astfel, instanţa de fond a constatat că dreptul de a solicita plata primelor de asigurare subzistă până la 25.07.2005.Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti.În recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei se critică sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.Susţine acest recurent că potrivit disp. art.100 din Legea nr.92/1992, în prezent abrogat, magistraţii beneficiază de asigurare realizată din fondurile bugetare pentru viaţă, sănătate şi bunuri în limita veniturilor pentru 15 ani de activitate, iar în aplicarea acestor prevederi au fost emise de către ministrul justiţiei instrucţiunile 761/1999. Motivarea instanţei de fond că aceste instrucţiuni sunt nefondate nu poate constitui temei al admiterii acţiunii, atâta vreme cât au fost emise în baza atribuţiilor cuprinse în art.10 din HG 65/1997.
Mai arată recurentul Ministerul Justiţiei că asigurarea în cauză nu se referă la asigurările încheiate personal de magistraţi ci la o asigurare prin efectul legii, iar contractele încheiate de magistraţi personal nu pot fi opozabile Ministerului Justiţiei.In recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Ploieşti se arată că nu au fost alocate fonduri bugetare pentru încheierea acestor asigurări şi această împrejurare nu constituie un temei pentru promovarea unor acţiuni în recuperarea primelor de asigurare plătite de magistraţi.Singurele sume ce pot fi pretinse, susţine recurenta, sunt despăgubirile propriu-zise în caz de producere a unei daune.Mai susţine recurenta că Legea nr.303/2004 restrânge sfera asigurărilor numai la riscul profesional.Curtea va constata ca recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:Potrivit disp. art.100 din Legea nr.92/1992, magistraţii beneficiau de asigurare, realizată din fondurile bugetare, pentru viaţă, sănătate şi bunuri în limita veniturilor pentru 15 ani de activitate, textul de lege nefăcând nici o distincţie în ceea ce priveşte asigurarea.Pentru perioada cât acest text de lege a fost în vigoare magistraţii aveau dreptul la decontarea primelor de asigurare plătite pentru viaţă, sănătate şi bunuri, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond acest aspect.O dată, însă, cu adoptarea Legii nr.303/2004 prevederile art.100 din Legea nr.92/1992 au fost modificate, precizându-se în mod clar de legiuitor că asigurarea de care beneficiază judecătorii şi procurorii este aceea pentru risc profesional.Prin urmare, de la intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004 (septembrie 2004), legiuitorul a limitat asigurarea la riscul profesional şi nu mai există temei juridic pentru a se proceda la decontarea primelor de asigurare plătite de magistraţi, în baza unor contracte de asigurare încheiate individual de aceştia cu diverse societăţi de asigurare.Faptul că prin Legea nr.247/2005 se precizează cu mai mare rigoare sfera asigurărilor de care beneficiază judecătorii şi procurorii, în virtutea statutului lor, nu face decât să lămurească o dată în plus care a fost intenţia legiuitorului şi sensul legii.
Mai mult, art.77 (devenit apoi art. 78 după modificările aduse prin Legea nr.247/2005) din Legea nr.303/2004 stabileşte la aliniatul 3 că asigurările de risc profesional prevăzute la aliniatul 1 se realizează în condiţiile stabilite prin Hotărâre a Guvernului, act normativ ce nu a fost elaborat, astfel că nu există baza legală completă pentru a se solicita şi acorda un asemenea drept.Pentru considerentele expuse mai sus, curtea va aprecia că reclamantul-intimat este îndreptăţit la plata primelor de asigurare achitate de el pentru asigurarea bunurilor (autoturism şi locuinţă) numai până în septembrie 2004, inclusiv, moment de la care a intrat în vigoare Legea nr.303/2004.Astfel, curtea, văzând şi disp. art.304 pct.9 şi 312 alin.1 C.pr.civ. va admite ambele recursuri, va modifica în parte sentinţa, în sensul că va obliga pârâţii la plata sumelor plătite cu titlu de primă de asigurare până la 27.09.2004.
