Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGAŢIE DE A FACE. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ.
-art. 581 Cod procedură civilă.
În cadrul procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale se poate dispune în mod excepţional obligaţia de a face, doar în condiţiile în care se tinde spre restabilirea unei situaţii anterioare săvârşirii unui act samavolnic şi nu se tinde la crearea unor situaţii noi de fapt, neexistente anterior.
Cum obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială din speţă este acela de a obliga pârâta să permită desfăşurarea temporară a unor activităţi de transport taxi, chiar dacă înainte de suspendarea autorizaţiei taxi, recurenta reclamantă a desfăşurat activitate de taxi, cererea sa nu poate fi soluţionată pe calea ordonanţei preşedinţiale, câtă vreme pentru legalitatea suspendării autorizaţiilor este necesară analizarea pe fond a problemei.
Prin sentinţa nr.354 din 14 august 2008, Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta Primăria O. şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria O.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a desfăşurat activitate de transport persoane şi marfă în regim în baza contractului de asociere în participaţiune cu nr.29/2005 iar autorizaţiile taxi au fost reţinute de către pârâtă.
În conformitate cu art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins.
Având în vedere că reclamanta a desfăşurat activitate de transport persoane şi marfă în regim taxi în baza autorizaţiilor care au fost reţinute de către pârâtă reţinerea acestora constituie o vătămare a dreptului reclamantei de a-şi continua activitatea, considerente faţă de care în baza art.137 Cod procedură civilă, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte examinarea pe fond a cererii instanţa a reţinut că reclamanta a promovat o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă, solicitând obligarea pârâtei de a-i permite temporar desfăşurarea activităţii de transport persoane de tip taxi până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială reclamantul trebuie să justifice urgenţa cererii şi preîntâmpinarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
Sub aceste aspecte instanţa a reţinut că prin Ordonanţa nr.318/CA/2008 din 17.07.2008, pronunţată de Tribunalul Bihor în dos nr.3215/111/2008, s-a dispus suspendarea provizorie a efectelor actului administrativ „Lista cu autorizaţiile taxi reţinute şi retrase începând cu 1.04.2008, emise de Primăria Municipiului Oradea, publicată în ziarul Primăriei, pe portalul Primăriei Oradea, precum şi pe situl www.Oradea.ro în data de 31.03.2008. până la soluţionarea irevocabil a cererii de suspendare ce formează obiectul dos.nr.1850/111/2008 cu termen de judecată la data de 6.10.2008. cam.3. ora 9.
Având în vedere că prin această hotărâre definitivă şi irevocabilă investită cu formulă s-a dispus suspendarea provizorie a efectului actului administrativ, respectiv a măsurii de reţinere a autorizaţiilor taxi, reclamanta nu poate să justifice urgenţa cererii ori preîntâmpinarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere întrucât prin suspendarea actului administrativ reclamanta beneficiază în continuare de dreptul de a-şi exercita profesia urmare a suspendării efectelor actului administrativ, considerente faţă de care, în baza art.581 Cod procedură civilă, instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială formulată.
În motivele de recurs nu s-a făcut propriu zis o critică a sentinţei atacate, ci s-a reiterat starea de fapt, arătându-se că, între recurentă şi titularii autorizaţiilor de taxi s-au încheiat contractele de asociere în participaţiune. Autorizaţiile taxi s-au eliberat pentru autoturisme ce constituie proprietatea recurentei.
Deşi au solicitat eliberarea autorizaţiilor în favoarea recurentei, în temeiul dispoziţiilor art.VIII din Legea nr.265/2007, intimata pârâtă Primăria Municipiului O. a refuzat eliberarea lor, fără a-şi motiva acest refuz, cu toate că recunoaştea valabilitatea contractelor de asociere în participaţiune, cu condiţia însă ca părţile contractante să deţină autorizaţie de transport.
Faţă de reţinerea autorizaţiilor de taxi, a apreciat recurenta că, măsura este nelegală, precum şi lovită de nulitate, deoarece la data reţinerii lor intimata nu avea licenţiere ANRSCUP, potrivit dispoziţiilor art.1/1 din Legea nr.38/2003 modificată prin Legea nr.265/2007.
Licenţierea ulterioară a primăriei, nu poate avea efecte retroactive pentru actele emise anterior licenţierii, astfel că ele sunt nule, susţine recurenta.
S-a mai arătat în motivele de recurs că, motivele de fapt invocate de instanţa de fond, sunt însuşite în întregime de recurentă şi că recursul nu vizează acele motive, ci doar soluţia, care în opinia sa, bazată tocmai pe motivele menţionate, trebuia să fie în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, deoarece sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art.581 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate. S-a arătat că, suspendarea actului administrativ nu putea fi solicitată pe cale de ordonanţă preşedinţială, în procedura contenciosului administrativ, deoarece Legea nr.554/2004, cuprinde dispoziţii cu caracter derogatoriu de la prevederile Codului de procedură civilă.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că, în speţă cele trei condiţii prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, nu sunt îndeplinite.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, precum şi în temeiul dispoziţiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel a reţinut că cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta recurentă, are ca obiect o obligaţie de a face, respectiv permiterea temporară a desfăşurării activităţii de transport în regim de taxi, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii pe fond.
Potrivit dispoziţiilor art.581 Cod procedură civilă, procedura specială a ordonanţei preşedinţiale impune condiţii specifice, respectiv urgenţa, nerezolvarea fondului cauzei, justificarea unui interes legitim în prevenirea unei pagube iminente, toate subordonate caracterului vremelnic al soluţiei pronunţate prin această procedură specială.
Aşa cum rezultă, atât din acţiune, cât şi din motivele de recurs, problemele invocate de către recurentă ating fondul cauzei, astfel că condiţia de neprejudecare a fondului nu este îndeplinită în speţă. Chiar dacă, cu ocazia examinării unei cereri de ordonanţă preşedinţială, instanţa are obligaţia efectuării unui examen sumar al actelor, ea nu va examina validitatea lor, ci în raport cu ele va stabili aparenţa dreptului în favoarea uneia sau alteia dintre părţi.
În speţă însă, atât prin cererea formulată în primă instanţă, cât şi prin motivele de recurs s-a invocat nulitatea măsurii luate de către intimata pârâtă, în ce priveşte reţinerea autorizaţiilor.
Obiectul ordonanţei preşedinţiale este acela de a obliga pârâta să permită desfăşurarea temporară a unor activităţi de transport taxi; adică o obligaţie de a face, măsură ce nu poate fi dispusă în cadrul procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale.
În cadrul ordonanţei preşedinţiale se poate dispune în mod excepţional obligaţia de a face, doar în condiţiile în care se tinde spre restabilirea unei situaţii anterioare săvârşirii unui act samavolnic şi nu se tinde la crearea unor situaţii noi de fapt, inexistente anterior.
Chiar dacă, înainte de suspendarea autorizaţiilor de taxi, recurenta reclamantă a desfăşurat activitate de taxi, câtă vreme pentru legalitatea suspendării autorizaţiilor este necesară analizarea pe fond a problemei, cererea sa nu putea fi soluţionată pe calea ordonanţei preşedinţiale.
În ce priveşte întâmpinarea formulată de către Primăria Municipiului O., aceasta nu putea fi avută în vedere la soluţionarea cauzei, deoarece vizează aspecte străine ei, referindu-se la suspendarea actului administrativ pe calea ordonanţei preşedinţiale, câtă vreme obiectul ordonanţei preşedinţiale formulată de către recurentă este cu totul altul, respectiv permisiunea temporară a desfăşurării activităţii de transport taxi.
În consecinţă, pe baza celor mai sus arătate, instanţa a reţinut că în speţă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul dispoziţiilor art.312 şi 316 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr.325/CA/16.10.2008 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
