Nu există motiv de incompatibilitate, în sensul art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în situaţia în care judecata anterioară a vizat soluţionarea acţiunii civile din perspectiva unor excepţii procesuale, fără a se intra în fondul cauzei, în timp ce în judecata în care s-a ivit incidentul procedural s-a evocat fondul.
(Decizia nr. 122 din 20 ianuarie 2003 – Secţia a III-a civilă)
Prin acţiunea formulată de reclamanţii L.R.M. şi P.N.I. la data de 18.07.2001, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei P. şi Primăria Comunei P., prin primar, s-a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a i reprezentate prin Declaraţia nr. 10.773 din 6.06.1952 şi, în conformitate cu art. 1898 din Codul civil şi art. 21 din Decretul nr. 167/1958, să se constate că prescripţia achizitivă este inoperantă, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Slobozia, prin Sentinţa civilă nr. 4325 din 7.11.2001, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor, a admis excepţia autorităţii lucrului judecat privitoare la capătul al doilea de cerere, a admis excepţia lipsei de interes privitor la primul capăt de cerere, respingând acţiunea.
Prin Decizia civilă nr. 24 din 31.01.2002, Tribunalul Ialomiţa a respins apelul reclamanţilor, ca nefondat, iar prin Decizia civilă nr. 1192 din 22.04.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanţi, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Ialomiţa.
Tribunalul Ialomiţa, prin Decizia civilă nr. 284/A din 12.09.2002, a admis apelul declarat de reclamanţii L.R.M. şi P.N.I. împotriva Sentinţei civile nr. 4324 din 7.11.2001, pronunţată de Judecătoria Slobozia, pe care a anulat-o, pe fond a admis acţiunea reclamanţilor, în parte, în sensul că a constatat nulitatea absolută a actului înregistrat sub nr. 10773 din 6.05.1952 şi a luat act de renunţarea la capătul de cerere privitor la prescripţia achizitivă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al Comunei P., judeţul Ialomiţa, criticând-o din perspectiva art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă, s-a susţinut că, în rejudecarea apelului la Tribunalul Ialomiţa, cauza a fost soluţionată de aceiaşi judecători care au soluţionat apelul iniţial, preşedintele completului de judecată fiind acelaşi judecător, fiind incidente dispoziţiile art. 24 alin. 1 teza a lll-a din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 105 alin. 1 din – încălcarea formelor de procedură.
Recursul este nefondat.
Curtea a constatat că judecata finalizată prin Decizia nr. 24 din 31.01.2002, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 4324 din 7.11.2001 a Judecătoriei Slobozia, a vizat soluţionarea acţiunii civile din perspectiva unor excepţii procesuale, fără a se intra în fondul cauzei.
Or, în judecata finalizată prin cea de-a doua decizie a Tribunalului Ialomiţa, nr. 284/A din 12.09.2002, potrivit consideraţiunilor din decizia Curţii de Apel Bucureşti, s-a judecat apelul, prin evocarea fondului, caz în care nu există motiv de incompatibilitate, în sensul dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere considerentele reţinute, potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.