Prin cererea formulată şi înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 2197/08.08.2005, contestatoarea Iacob Valentina a solicitat în contradictoriu cu intimata SC TERMOSERV SA Galaţi constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere emisă de intimată şi reintegrarea în funcţia avută anterior.
Prin sentinţa civilă nr. 1376/29.09.2005 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoare.
Instanţa de fond a reţinut că între contestatoare şi intimată a existat un raport juridic cu un conţinut mixt: pe de o parte un raport juridic de muncă în baza contractului de muncă în funcţie de bază de economist şi un raport juridic comercial întemeiat pe mandatul comercial încredinţat de conducerea intimatei prin numirea contestatoarei în funcţia de conducere de director economic.
A mai reţinut instanţa de fond că măsura dispusă de intimată prin decizia nr. 77/11.07.2005 nu constituie o modificare unilaterală a contractului individual de muncă deoarece ca urmare a revocării din funcţia de director executiv, contestatoarea urmează să îşi desfăşoare activitatea în cadrul unităţii intimate în funcţia de bază înscrisă în contractul individual de muncă, respectiv cea de economist.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea Iacob Valentina, considerând-o nelegală.
Instanţa de recurs a modificat hotărârea instanţei de fond reţinând că recurenta a fost angajată în funcţia de director economic făcând parte din directorii executivi ai societăţii şi, prin urmare, raporturile juridice dintre directorul executiv şi societătr sunt raporturi juridice de muncă reglementate de legislaţia muncii, ei fiind funcţionari ai societăţii.
Potrivit art. 152 alin. 3 din directorii executivi ai societăţii- – funcţionari ai acesteia sunt răspunzători faţă de societate pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, conform art. 148 din aceeaşi lege conform normelor de mandat
– dar numai cu privire la răspunderea patrimonială pentru producerea de pagube societăţii.
Răspunderea disciplinară a directorilor executivi sau orice alte măsuri s-ar lua împotriva acestora în afară de răspunderea patrimonială pentru pagubele produse, este supusă normelor din legislaţia muncii.
De altfel, aşa cum corect s-a menţionat în contractul individual de muncă încheiat cu recurenta, în ceea ce o priveşte sunt aplicabile dispoziţiile Codului Muncii şi ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de societate.
Orice măsură de încetare a raporturilor de muncă – concediere – , de trecere de pe un post superior pe un post inferior ce se lua faţă de contestatorea-recurentă, trebuia să fie numai respectând normele obligatorii din legislaţia muncii.
Măsura luată de intimată de trecere a recurentei din funcţia de director economic în funcţia de economist constituie o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, fiind luată cu încălcarea disp. art. 41 al. 1 din Codul Muncii, deci fără acceptul prealabil al recurentei.
