PROCESUALĂ. COMPETENŢĂ.
Art.80, 81, 86, 87 din Legea nr.64/1995
Potrivit art.80, 81, 86 şi 87 din Legea nr.64/1995, judecătorul sindic nu se poate pronunţa direct asupra unei declaraţii de creanţă, acest lucru urmând să fie făcut de practicianul în lichidare, iar magistratul va soluţiona contestaţia împotriva menţiunilor din tabelul preliminar sau definitiv.
(Decizia nr.341/R-C din 5 mai 2006)
Prin cererea formulată, „M.V.” a solicitat judecătorului sindic înscrierea creanţei sale de 27.000.000 lei şi 1.200 EURO la masa credală a debitoarei S.C. „P” SNC, societate aflată în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
Aceeaşi creditoare a susţinut că este prescrisă creanţa D.G.F.P. Vâlcea, întrucât faptul generator de TVA este situat în anul 1996.
Prin sentinţa nr.796/C/2005, judecătorul sindic al Tribunalului Vâlcea a respins cererea de înscriere la masa credală, dar şi excepţia prescripţiei în raport de creanţa D.G.F.P.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că printr-o hotărâre irevocabilă s-a statuat asupra lipsei calităţii procesuale active a creditoarei „M.V.”, în calitatea acesteia de asociat al debitoarei, în a contesta creanţa D.G.F.P. în raport şi de dispoziţiile art.88 din Legea nr.64/1995.
În ceea ce priveşte însă pretenţiile creditoarei „M.V.”, s-a apreciat că nu este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât acestea au un alt temei juridic, respectiv susţinerea că a făcut plăţi în contul şi pentru debitoarea falită. Pe fond, însă, cererea acesteia este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, cale de atac soluţionată de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.341/R-C/2006.
Instanţa de control judiciar a analizat cu prioritate legalitatea hotărârii, în raport cu aspectul pus în discuţie, respectiv posibilitatea judecătorului delegat de a se pronunţa direct asupra declaraţiilor de creanţă.
Potrivit art.80 alin.4 din Legea nr.64/1995, creanţele prezentate sunt considerate valabile dacă nu sunt contestate, iar potrivit art.81 şi 86 din acelaşi act normativ, administratorul judiciar este cel care – cu excepţii ce nu se regăsesc în cauză – verifică fiecare declaraţie şi decide asupra întinderii şi rangului creanţei ce urmează a fi înscrise în tabelul preliminar.
Judecătorul sindic are competenţa, în conformitate cu art.87 din Legea nr.64/1995, să verifică concluzia administratorului şi numai dacă aceasta a fost contestată în termenele şi condiţiile impuse de textul de lege.
Prevederile art.80, 81 şi 86 din Legea nr.64/1995, par a fi în contradicţie, contradicţie ce este însă numai aparentă deoarece primul text introduce, de principiu, posibilitatea contestării unei creanţe fie de către administrator cu ocazia întocmirii tabelului preliminar, fie de către creditori sau debitori, atunci când se plâng de concluziile practicianului în lichidare.
Din coroborarea şi economia textelor legale rezultă concluzia potrivit căreia judecătorul sindic nu se poate pronunţa direct asupra declaraţiei de creanţă, ci numai prin soluţionarea contestaţiei împotriva menţiunilor din tabelul preliminar, menţiuni ce privesc existenţa, întinderea creanţei şi gradul de preferinţă al acesteia.
Admiţând recursul, pentru considerentele de mai sus, Curtea de Apel Piteşti, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
