Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. IMPOZITE ŞI TAXE; TAXĂ DE PRIMĂ ÎNMATRICULARE.
-art. 2141, 2143 Cod fiscal;
-art.148 României;
-art.90 paragraf 1 Tratat CE.
Judecătorul naţional este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne de drept fără a solicita ori a aştepta eliminarea lor pe cale administrativă sau constituţională; deoarece normele comunitare se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achiziţiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul naţional al unui stat membru al uniunii europene, taxa de primă înmatriculare stabilită şi încasată de autorităţile naţionale se restituie la cererea celui îndreptăţit.
Prin sentinţa nr.251 din 12 iunie 2008 pronunţată în dosar nr.1386/83/2008, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea reclamantului A.I.M., împotriva pârâtelor Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice şi-n consecinţă a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 5136,96 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism achitată de reclamant cu chitanţa nr.2856322/07.04.2008, cu dobânzi legale, cu obligarea pârâtelor să plătească reclamantului suma de 39 lei cheltuieli de judecată. A respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei suma de 5136,96 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, conform chitanţei nr.2856322/07.04.2008. Această taxă a fost plătită pentru a putea înmatricula autoturismul marca Mercedes Benz achiziţionat din Germania, la data de 23.01.2008, autoturism fabricat în anul 2004, cu nr. de identificare WDB2110061A526256.
Prin contestaţia înregistrată sub nr.31842/24.04.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv.
În consonanţă cu dispoziţiile art.214 ind.1 şi ind.3 Cod fiscal, taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme şi autovehicule noi cât şi pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene ”nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.”
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic a fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în ţară şi înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispoziţiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român şi-a asumat obligaţia respectării tratatelor Comunităţii.
În consonanţă cu dispoziţiile art.148 din Constituţia României, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie,judecătorul naţional este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituţională.
Reţinând că, dispoziţiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achiziţiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul naţional, că se încalcă principiul libertăţii circulaţiei mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, maşinile din celelalte state membre UE, în competiţie cu produsele similare autohtone, instanţa a constatat că suma plătită de către reclamantă nu este datorată potrivit legislaţiei comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtele au fost fi obligate să achite şi folosul nerealizat sub forma dobânzii legale conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1084 şi 1071 .
Referitor la capătul de cerere privind anularea chitanţei seria TS 3A nr.2856322/07.04.2008 eliberată de Trezorerie, instanţa a reţinut că, această chitanţă, nu constituie un act administrativ sau fiscal în înţelesul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală şi a Legii nr.554/2004, care să privească anumite drepturi şi obligaţii, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei în sensul admiterii excepţiei lipsei procedurii prealabile prev.de art.7 din Legea 554/2004 iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că reclamantul adresându-se direct Tribunalului Satu Mare nu a îndeplinit condiţia obligatorie a procedurii prealabile prev.de art.7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel acesta trebuia să se adreseze D.G.F.P. şi să solicite revocarea în tot sau în parte a actului administrativ pretins vătămător şi anume adresa nr.29076/10.04.2008 emisă de D.G.F.P.– Administraţia Finanţelor Publice– Serviciul colectare solită persoane fizice.
Pe fondul cauzei a arătat că existenţa unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispoziţiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxă de înmatriculare.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 a înlocuit în fapt regimul accizelor în codul fiscal pentru autoturismele şi automobilele de teren inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condiţiile desfiinţării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reaşezarea acesteia totodată avându-se în vedere şi eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor a căror vechime depăşea 8 ani şi care aveau o normă de poluare inferioară normei Euro 3. În această situaţie a fost necesar a se intreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu un grad ridicat de poluare.
Potrivit art.1 – 33 din Legea 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind adresarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005 : „ Legea – cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul care trebuie obţinut, lăsând în acelaşi timp autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte alegerea formei şi a mijloacelor”.
Totodată a precizat că alin.2 al art.148 din Constituţia României instituie supremaţia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispoziţiilor legale invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privinţa rezultatului însă autorităţile naţionale au competenţa de a alege forma şi mijloacele prin care dispoziţiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Consideră că dispoziţiile art.90 din Tratatul Comunităţii Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toţi proprietarii de autoturisme şi autovehicule, indiferent de provenienţa acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani se va plăti aceeaşi taxă de înmatriculare ca şi în cazul unui produs din orice alt stat comunitar, cu condiţia existenţei aceloraşi specificaţii tehnice.
Dispoziţiile art.50 alin.1 din Tratatul Comunităţii Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
A menţionat faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.
a mai arătat că regimul juridic al „taxei auto” este reglementat prin Legea 571/2003 privind Codul fiscal. În această situaţie Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are competenţă, potrivit Constituţiei, de a acorda restituirea taxei.
Intimatul A.I.M. a solicitat prin „Întâmpinare” respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce priveşte invocarea excepţiei lipsei procedurii prealabile a solicitat respingerea acestei excepţii ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece prin adresa nr.28965/10.04.2008 şi contestaţia 31842/24.04.2008 a îndeplinit procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii apreciind oportunitatea aplicării de către instanţa de fond a supremaţiei dreptului comunitar, în speţă art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în temeiul prev.art.3041 şi 306 Cod procedură civilă Curtea de Apel a reţinut că este nefondat şi în baza art.312, 316 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui.
Ca prim motiv de recurs recurenta a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile solicitând în acest sens casarea sentinţei. Analizând acest motiv de recurs instanţa a constatat că este nefondat. Astfel aşa cum rezultă din actele existente la dosar, respectiv adresa 28965/10.04.2008 şi contestaţia nr.31842/24.04.2008 şi răspunsurile la acestea intimatul reclamant, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ a respectat prevederile art.7 alin.1 din Legea 554/2004 solicitând recurentei intimate restituirea taxei ilegal prelevate.
Criticile recurentei sunt nefondate şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.
Instanţa de fond analizând conflictul dedus judecăţii, prevederile legale interne în vigoare la data importului autoturismului achiziţionat de către reclamantul intimat şi principiile dreptului comunitar, jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, a reţinut în mod corect că taxa specială achitată de reclamantul intimat nu este datorată potrivit legislaţiei comunitare.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, în mod corect a aplicat în speţă prevederile art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunităţii Europene conform cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare” câtă vreme în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în ţară şi înmatriculate aici, dar se percepe pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi înmatriculate în România, iar Statul Român şi-a asumat obligaţia respectării tratatelor Comunităţii România fiind membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007 şi ratificând Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Modalitatea de stabilire diferenţiată a taxei speciale prevăzută de art.2141 – 2143 instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţara de provenienţă, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România , taxa nu se mai percepe.
Faţă de cele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă Curtea de Apel a respins recursul.
(Decizia nr.316/CA/9.10.2008 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
