Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ – INADMISIBILITATE.
-art.14 – 15, 28 din Legea 554/2004;
-art.581, 312 Cod procedură civilă.
Legea 55472004 a contenciosului administrativ se completează cu prevederile codului de procedură civilă în măsura în care dispoziţiile nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile şi interesele lor legitime pe de altă parte; disp.art.581 Cod procedură civilă nu sunt compatibile cu specificul acestor raporturi, neputându-se solicita pe această cale suspendarea executării unui act administrativ unilateral.
Prin sentinţa nr.340 din 14.08.2008 pronunţată în dosar nr.3167/111/2008, Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta Primăria O. A respins cererea suspendare a efectelor măsurii de retragere a autorizaţiilor formulată de reclamanta SC A.B. în contradictoriu cu pârâta Primăria O.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere că reclamanta a desfăşurat activitate de transport persoane şi marfă în regim taxi în baza contractului de asociere în participaţiune cu nr.29/2005 iar autorizaţiile taxi au fost reţinute de către pârâtă.
În conformitate cu art.1 din L 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins.
Reclamanta a desfăşurat activitate de transport persoane şi marfă în regim taxi în baza autorizaţiilor care au fost reţinute de către pârâtă reţinerea acestora constituie o vătămare a dreptului reclamantei de a-şi continua activitatea.
Reclamanta a promovat o acţiune întemeiată pe disp.art.581 Cod procedură civilă solicitând obligarea pârâtei de a-i permite temporar desfăşurarea activităţii de transport persoane de tip taxi până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială reclamanta trebuie să justifice urgenta cererii şi preîntâmpinarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
Sub aceste aspecte instanţa a reţinut că prin Ordonanţa nr.318/CA/2008 din 17.07.2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în dos nr.3215/111/2008, s-a dispus suspendarea provizorie a efectelor actului administrativ „Lista cu autorizaţiile taxi reţinute şi retrase începând cu 1.04.2008 emise de Primăria Mun. Oradea, publicată în ziarul Primăriei, pe portalul Primăriei Oradea, precum şi pe situl www.Oradea.ro în data de 31.03.2008 până la soluţionarea irevocabilă a cererii de suspendare ce formează obiectul dos.nr.1850/111/2008 cu termen de judecată la data de 6.10.2008 cam.3 ora 9.
Prin această hotărâre definitivă şi irevocabilă investită cu formulă s-a dispus suspendarea provizorie a efectului actului administrativ, respectiv a măsurii de reţinere a autorizaţiilor taxi, reclamanta nu poate să justifice urgenţa cererii ori preîntâmpinarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere întrucât prin suspendarea actului administrativ reclamanta beneficiază în continuare de dreptul de a-şi exercita profesia urmare a suspendării efectelor actului administrativ.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs în termen recurenta SC A.B. SRL solicitând instanţei admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instanţei că prin adresa nr.100933/6.02.2008 intimata a dispus retragerea autorizaţiilor taxi, măsură nelegală şi atacată în contencios administrativ.
A arătat că această măsură de retragere a autorizaţiilor se poate face numai de către autoritatea de autorizare definită la art.1 alin.1 lit.a din Legea 38/2003. Compartimentul Trafic Rutier şi Circulaţie din Direcţia Tehnică a Primăriei Oradea nu era licenţiat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilităţi Publice. Intimata nu a luat în considerare contractul de închiriere dintre SC F. şi reclamanta recurentă, autorizaţiile taxi deţinute de SC F. nefiind înstrăinate, fiind greşit reţinut că ele au fost înstrăinate. În speţă nu a fost vorba despre înstrăinarea licenţelor taxi, prin adresa nr.173708/2007 aducându-se la cunoştinţa intimatei eroarea reţinută, autoturismele deţinute în leasing de recurentă fiind închiriate către SC F. COM SA, iar această societate a declarat că nu doreşte să înlocuiască autoturismele ce au fost licenţiate pe firma sa cu autovehiculele deţinute în proprietate sau în leasing. Prin adresa 174550/4.12.2007 au declarat pe proprie răspundere că doreşte să efectueze activitate de transport persoane în regim taxi cu autovehiculele respective deţinute în leasing doar prin actele administrative atacate intimata a precizat că autorizaţiile taxi au fost reţinute deoarece au fost deţinute de SC F. COM ce le-a transmis recurentei. În prezent societatea riscă să înceteze orice activitate taxi, fapt ce duce la imposibilitatea achitării ratelor de leasing precum şi la imposibilitatea achitării salariilor şi facturilor curente. Prima instanţă nu a făcut o analiză a motivelor invocate şi nu a pipăit fondul cauzei. Consideră că în speţă sunt îndeplinite toate condiţiile art.581 Cod procedură civilă în senul urgenţei, vremelniciei şi neprejudecării fondului precum şi în cele ale art.14 – 15 din Legea 554/2004 fiecare zi de nelucrare aducându-le prejudicii însemnate ce nu pot fi evitate şi nici recuperate.
Intimata Primăria municipiului O. prin întâmpinarea depusă la filele 7 – 8 a solicitat respingerea ca nefondat a recursului arătând că în materia contenciosului administrativ suspendarea actului administrativ nu poate fi solicitată pe cale de ordonanţă preşedinţială, în această materie trebuind a fi avute în vedere dispoziţiile derogatorii prev.în Legea 554/2004 sens în care s-a pronunţat prin decizia 4189/1.07.2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.
Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu a reţinut că este nefondat şi în baza prev.art.312 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui ca atare şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate .
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială reclamanta recurentă SC A.B. SRL a solicitat instanţei de contencios administrativ suspendarea efectelor măsurii retragerii autorizaţiilor taxi arătate în petitul acţiunii până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ ce face obiectul dosarului 1293/111/2008 al Tribunalului Bihor.
În materia contenciosului administrativ legiuitorul a prevăzut posibilitatea pentru persoanele considerate vătămate în drepturile şi interesele lor legitime de a solicita instanţei în cazuri urgente şi bine justificate suspendarea executării actelor administrative unilaterale până la soluţionarea acţiunii în anularea acestor acte (art.14-15 din Legea 554/2004).
În cuprinsul legii generale a contenciosului administrativ 554/2004 la art.28 s-a statuat că dispoziţiile legii se completează cu prevederile codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile şi interesele lor legitime pe de altă parte, compatibilitatea aplicării unor norme ale codului procedură civilă stabilindu-se de instanţă cu prilejul soluţionării excepţiilor.
Dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă invocate de recurenta reclamantă privitoare la posibilitatea luării unor măsuri urgente pe calea ordonanţei preşedinţiale nu îşi au aplicabilitatea în cauză atâta vreme cât legiuitorul în mod expres în cuprinsul legii contenciosului administrativ a prevăzut expres condiţiile în care pe cale de urgenţă se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, precum şi datorită faptului că aceste dispoziţii nu sunt compatibile cu specificul raporturilor de autoritate existente între autoritatea publică emitentă a actului atacat şi persoanele vătămate de actul respectiv.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte s-a reţinut că cererea de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe art.581 Cod procedură civilă vizând suspendarea unui act administrativ unilateral formulată de reclamanta recurentă nu este admisibilă.
Analizând cererea formulată de recurenta reclamantă şi prin prisma dispoziţiilor art.14-15 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ s-a reţinut că ea este nefondată cum a reţinut şi prima instanţă.
Motivele de nelegalitate a actului administrativ atacat a cărui suspendare se solicită nu pot constitui de sine stătătoare şi motive ce pot sta la baza suspendării actului atacat deoarece în cadrul soluţionării cererii de suspendare instanţa nu poate analiza legalitatea emiterii actului administrativ respectiv ci doar existenţa unei aparenţe a dreptului în favoarea reclamantului de natură să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Această aparenţă este necesar a fi analizată în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, aspecte ce ar putea duce ca de urgenţă să se dispună suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actelor.
În speţă aceste condiţii nu au fost îndeplinite nefăcându-se dovada în faţa instanţei a unui caz bine justificat şi a necesităţii prevenirii unei pagube iminente greu de recuperat, plata ratelor de leasing şi a salariilor angajaţilor recurentei putând fi efectuate şi din alte surse de finanţare, prestarea în continuare a serviciului de transport persoane în baza unor autorizaţii emise pe seama unei terţe persoane neputând fi permisă atâta vreme cât instanţei de contencios administrativ investite cu acţiunea în anularea măsurii retragerii autorizaţiilor îi revine sarcina de a analiza şi stabili dacă aceste autorizaţii puteau sau nu fi în mod legal transmise recurentei ori dacă aceasta putea presta serviciul în baza lor deşi ele au fost emise pe seama altcuiva.
Prin urmare, instanţa de recurs a reţinut că în mod corect prima instanţă a dispus respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat motivele de recurs invocate fiind nefondate.
În consecinţă recursul declarat a fost respins ca nefondat iar hotărârea recurată menţinută în totalitate.
(Decizia nr.413/CA/20.11.2008 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
