Constatarea desfiinţării unei societăţi agricole de drept privat constituite în baza Legii nr. 36/1991 se poate solicita în condiţiile art. 27 din Legea nr. 18/1991.
Pentru admiterea cererii este însă necesar ca neemiterea titlului de proprietate să fie determinată de culpa societăţii agricole, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) – (4) din Legea nr. 18/1991.
(Decizia nr. 3518 din 17 decembrie 2001 – Secţia a 111-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 1050 din 9.12.1999, pronunţată de Judecătoria Zimnicea, s-a admis acţiunea reclamantei Comisia Comunală a Fondului Funciar S. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, jud. Teleorman; s-a constatat desfiinţată de drept Societatea Agricolă S., jud. Teleorman, pârâta Societatea Agricolă S. fiind obligată la 63.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a dispus afişarea sentinţei la uşa instanţei, la Primăria S. şi înscrierea în Registrul societăţilor agricole.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Zimnicea a reţinut că pârâta s-a înfiinţat ca societate agricolă în baza Legii nr. 36/1991 şi s-a înscris în Registrul societăţilor agricole conform încheierii din 14.11.1991 a Judecătoriei Tumu Măgurele. Legea nr. 18/1991, modificată, stabileşte prin art. 27 alin. (3) că pentru terenurile aflate în exploatarea societăţilor agricole de tip privat, comisiile locale şi judeţene, în termen de 12 luni, vor efectua operaţiunile prevăzute de alineatele 1 şi 2 ale aceluiaşi articol, de punere în posesie şi eliberare a titlurilor de proprietate, la cererea membrilor din conducerea societăţii. în cauză, membrii societăţii agricole nu au formulat o cerere în acest sens, nu au prezentat listele necesare cu numele membrilor, suprafeţele deţinute şi amplasamentul, potrivit legii, astfel că s-a aplicat art. 27 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 privind desfiinţarea de drept a societăţii agricole.
Dizolvarea Societăţii Agricole S. a avut loc în baza art. 27 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, modificată, care cere şi alte cerinţe decât cele din text, şi nu potrivit Legii nr. 36/1991, în care se prevăd condiţiile speciale pentru acţiunile de dizolvare.
Tribunalul Teleorman – Secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 841 din 12.04.2000, a admis apelul pârâtei, schimbând în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
în considerentele deciziei, s-a reţinut că prin Decizia nr. 392/1997, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 299 din 4.11.1997, s-a constatat că prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, introdus prin art. I pct. 17 din Legea nr. 169/1997, devenit apoi, după republicare, art. 27 alin. (5), sunt constituţionale numai în măsura în care fapta este imputabilă societăţii agricole în cauză, iar constatarea se face potrivit legii.
Or, s-a reţinut în cauză, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi fost în culpă cu privire la neeliberarea titlurilor de proprietate; dimpotrivă, aceasta ar fi depus încă din 1991 cerere şi documentaţie pentru eliberarea titlurilor de proprietate, înregistrate la nr. 1629 din 27.11.1991, la reclamantă, care nu a soluţionat cererea timp de 9 ani, astfel că la baza dizolvării societăţii pârâte nu stă culpa reclamantei în nerespectarea legii.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Comisia Locală Fond Funciar S., jud. Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
în motivarea recursului s-a arătat că în mod greşit s-a reţinut culpa reclamantei în neemiterea titlurilor de proprietate, deoarece, în realitate, culpa aparţine pârâtei care, la solicitările reclamantei, a prezentat liste eronate cu membrii societăţii şi suprafeţele de teren, astfel că nu s-au putut întocmi documentaţiile clare pentru emiterea titlurilor de proprietate. Prin urmare, nu există o evidenţă clară la societatea agricolă pârâtă, însuşi primarul confirmând situaţia dezastruoasă a societăţii, lipsa de utilaje agricole, pământul rămânând nelucrat, astfel că cea mai bună soluţie este desfiinţarea societăţii.
Pe cale de consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea soluţiei primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală, prin constatarea desfiinţării de drept a societăţii agricole.
Recursul este nefondat.
Din probele depuse la dosar – înscrisuri, rezultă că societatea pârâtă a depus cereri cu liste şi acte solicitate pentru eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenurile celor îndreptăţiţi, potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, la reclamanta care nu a întocmit documentaţie pentru eliberarea titlurilor de proprietate, îndeplinind astfel cerinţa legii.
Faptul că a rezultat o serie de neconcordanţe fie în listele membrilor, fie cu privire la suprafeţele de teren şi situarea acestora este un aspect care ţine de rezolvarea cererii, de verificările de pe teren ce ţin de atribuţiunile specifice ale comisiilor locale pentru întocmirea unei documentaţii corespunzătoare care să servească unei sesizări, cu respectarea legii, a comisiilor judeţene, pentru eliberarea titlurilor de proprietate.
în aceste condiţii, nu sunt incidente, în speţă, dispoziţiile speciale instituite prin art. 27 din Legea nr. 18/1991, modificată, pentru a cere în instanţă să se constate desfiinţarea de drept a societăţii agricole în cauză.
Alte cauze – lipsa de utilaje, nelucrarea pământului, situaţia financiară dezastruoasă a societăţii – exced sferei de aplicabilitate a textului de lege special sus-menţionat, astfel că acestea nu pot fundamenta motivul de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, pentru reconsiderarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel.
Curtea, reţinând considerentele de mai sus, potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
