Acţiune în constatare. Lipsa interesului. Consecinţe


Interesul reprezintă folosul practic şi imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

De fiecare dată interesul la acţiune trebuie cercetat în persoana reclamantului şi lipsa lui constituie motiv de respingere a acţiunii.

Cum interesul trebuie să fie născut şi actual, dacă reclamantul nu a făcut dovada încălcării dreptului său de către pârât, pentru a fi nevoit să-l cheme în judecată, tocmai pentru a fi obligat să-i respecte dreptul sau să-l despăgubească, se respinge acţiunea.
Chiar şi în cazul acţiunilor în constatare, întemeiate pe dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă, reclamantul trebuie să dovedească un interes.

(Decizia nr. 2657 din 11 octombrie 2001 – Secţia a IlI-a civilă)

Prin cererea înregistrată sub nr. 16033/2000 la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul L.M. a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate existenţa sau inexistenţa dreptului său locativ asupra apartamentului situat în Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 741 din 5.02.2001, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat că, la data de 9.07.1998, acesta, în calitate de chiriaş, avea drepturi locative asupra apartamentului situat în Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1599 din 29.05.2001, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

S-a reţinut că prima instanţă a analizat condiţiile care, în speţă, au operat novaţia obiectivă prin schimbare de obiect, a constatat că au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate specifice, ceea ce a dus la producerea efectelor juridice în urma operării novaţiei.

împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General, apreciind că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în sensul că acţiunea reclamantului era inadmisibilă, întrucât acestuia nu i-a fost contestat dreptul locativ asupra apartamentului în litigiu.

Recursul este fondat.

Tribunalul era obligat să analizeze din oficiu, fiind de ordine publică, îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil.

Condiţiile necesare pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil sunt: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, dreptul şi interesul.

Dacă primele trei condiţii au fost îndeplinite de către reclamantul-intimat, cea de-a patra condiţie – interesul – nu se justifică în cauza dedusă judecăţii.

Interesul reprezintă folosul practic şi imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

De fiecare dată interesul la acţiune trebuie cercetat în persoana reclamantului şi lipsa lui constituie motiv de respingere a acţiunii.

Cum interesul trebuie să fie născut şi actual, reclamantul-intimat L.M. nu a făcut dovada încălcării dreptului său locativ de către reclamantul-pârât Municipiul Bucureşti, pentru a fi nevoit să-l cheme în judecată, tocmai pentru a fi obligat să-i respecte dreptul sau să-l despăgubească.

Chiar şi în cazul acţiunilor în constatare, întemeiate pe dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă, reclamantul trebuie să dovedească un interes, în speţă titularul dreptului nefiind împiedicat să-şi exercite dreptul.

Având în vedere cele reţinute, urmează ca, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, să se admită recursul, să se modifice decizia şi, admiţându-se apelul, să se respingă acţiunea ca fiind lipsită de interes. (Judecator Ioana Surdescu)