Este inadmisibilă acţiunea prin care se solicită, în instanţă, anularea unui raport de expertiză medico-legală efectuat în cadrul cercetărilor penale, finalizate printr-o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.
Raportul de expertiză medico-legală nu este un act juridic care stabileşte drepturi şi obligaţii şi care este supus acţiunii în anulare pentru nerespectarea condiţiilor de validitate prevăzute de lege, ci este un mijloc de probă supus avizării Comisiei de Avizare a Institutului de Medicină Legală “Mina Minovici”, respectiv a Comisiei superioare care funcţionează pe lângă acest institut, care verifică legalitatea condiţiilor de emitere, constatările şi concluziile sale.
(Decizia nr. 623 din 9 martie 2001 – Secţia a III-a civilă)
Prin acţiunea formulată de reclamantul R.V. la data de 09.09.1999, s-a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul, Institutul de Medicină Legală “Mina Minovici”, să dispună anularea Raportului de expertiză medico-legală nr. 2734/111/265 din 17.03.1997, emis de Institutul de Medicină Legală “Mina Minovici”, şi daune morale în sumă de 500.000.000 lei, motivate de faptul că a primit informaţii nereale din partea medicului F.S., care au condus la eliberarea certificatului de deces al fiicei sale.
Reclamantul a susţinut că cele două acte nu au fost emise în condiţiile respectării legii, iar la plângerea formulată împotriva actelor procurorului nu a primit nici un răspuns, neavând o cale de atac în care să se efectueze verificările solicitate.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins ca inadmisibilă acţiunea privitoare la anularea raportului de expertiză medico-legală şi a anulat cererea privitoare la acordarea de daune morale, ca netimbrată, prin Sentinta civilă nr. 4358 din 15.03.2000.
Prin Decizia civilă nr. 3549 din 14.12.2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea apelului declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe,
împotriva acestei decizii reclamantul R.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a arătat că este nemulţumit de legalitatea raportului de expertiză întocmit în Dosarul penal nr. 403/1997, a cerut completarea raportului de expertiză şi a formulat plângere împotriva actelor procurorului, pentru ca expertiza să fie efectuată în condiţii legale, fără a primi răspuns şi fără a avea la îndemână o cale de atac pentru îndreptarea ei.
Recurentul susţine că aceste acte trebuiau verificate şi de Comisia de Avizare a Rapoartelor de Expertiză, iar eventualele nemulţumiri puteau fi conciliate de Comisia superioară de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi, pe fond, admiterea cererii de anulare a raportului de expertiză.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând actele dosarului şi criticile formulate de recurent, constată că în mod corect cele două instanţe, de fond şi de apel, au reţinut că cererea petentului este inadmisibilă, întrucât raportul de expertiză medico-legală nu este un act juridic care cuprinde drepturi şi obligaţii şi care este supus anulării în instanţă pentru nerespectarea condiţiilor legale, ci este un mijloc de probă, iar, în situaţia în care reclamantul-recurent îl considera incomplet, inexact sau întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale, se putea efectua un supliment de expertiză sau, dacă existau contradicţii, se putea solicita avizul Comisiei superioare medico-legale.
Toate aceste probe trebuiau solicitate în cadrul cercetării penale, într-o plângere formulată împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, faţă de persoanele pretins vinovate de decesul fiicei sale, şi nu printr-o acţiune civilă, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile civile de anulare sau ale contenciosului administrativ.
Pentru considerentele reţinute, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
