Temeiul juridic al acţiunii comitentului împotriva prepusului îl constituie art. 998 – 999 din Codul civil, adică acelaşi temei pe care îl avea şi acţiunea victimei împotriva prepusului.
Comitentul are dreptul să recupereze de la prepusul său integral despăgubirile efectiv plătite.
împrejurarea că, faţă de victimă, comitentul a răspuns solidar cu prepusul său nu este de natură să ducă la o divizare a acţiunii de regres a comitentului, în raport cu acest prepus, potrivit regulilor instituite prin art. 1052 şi 1053 din Codul civil.
Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, întrucât poziţia comitentului nu este poziţia unui codebitor solidar pur şi simplu.
Solidaritatea comitentului apare numai în raporturile cu victima şi decurge nu dintr-o răspundere împreună cu prepuşii, ci dintr-o răspundere pentru prepuşi.
în consecinţă, dacă sunt mai mulţi prepuşi ai aceluiaşi comitent, care au cauzat împreună prejudiciul, în regresul comitentului se menţine răspunderea solidară a prepuşilor, acest regres neputând fi divizat după gravitatea culpei ori întinderea participării fiecărui prepus în parte.
(Decizia nr. 2663 din 11 octombrie 2001 — Secţia a 111-a civilă)
Judecătoria Turnu Măgurele, prin Sentinţa civilă nr. 1919 din 30.10.2000, a admis acţiunea în pretenţii formulată de C.G.P.T. împotriva pârâţilor N.M.G. şi G.A. şi i-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de 29.041.976 lei despăgubiri civile şi 2.398.358 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei izvorăşte din dreptul de regres al comitentului faţă de cei doi prepuşi şi este întemeiată pe dispoziţiile art. 998 – 999 din Codul civil, reţinând că în Sentinţa penală nr. 160 din 27.04.2000 au figurat ca inculpaţi pârâţii din cauza de faţă, care au fost condamnaţi la pedepse cu închisoare şi obligaţi la despăgubiri civile.
împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat apel pârâţii G.A. şi N.M.G.
Apelurile celor doi pârâţi se referă de fapt la lipsa culpei lor cu privire la prejudiciul solicitat şi plătit părţii vătămate.
Tribunalul Teleorman, prin Decizia civilă nr. 500/A din 2.05.2001, a respins ambele apeluri ca nefondate, reţinând, în esenţă, că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în sentinţa penală culpa apelanţilor, care a fost generatoare a prejudiciului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul N.M.G., susţinând, în esenţă, că tribunalul a interpretat greşit motivele de apel, motivându-şi soluţia pe considerente străine acestora, că a interpretat eronat probele cauzei şi a respins nejustificat probele solicitate în apel: martori şi expertiză, neavându-se în vedere culpa sa la producerea prejudiciului.
Recursul este nefondat.
Tribunalul a analizat corect motivele de apel invocate. Culpa a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat în cadrul procesului penal, şi, ca atare, în prezenta cauză nu mai poate fi reanalizată şi nici nu se mai pot administra probe pe acest aspect, probe ce legal au fost respinse de tribunal.
Astfel, prin Sentinţa penală nr. 160 din 27.04.1998, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, rămasă definitivă, inculpaţii G.A. şi N.M.G. – pârâţii din cauza de faţă – au fost obligaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente – C.G.P.T. – să plătească părţii civile B.M.D. despăgubiri civile în sumă de 27.674.264 lei, precum şi la plata unei prestaţii periodice lunare în sumă de 151.968 lei, începând cu luna aprilie 1998 şi până la încetarea stării de nevoie.
împrejurarea că, faţă de victimă, comitentul a răspuns solidar cu prepusul său, nu este de natură să ducă la divizarea acţiunii în regres a comitentului, în raporturile cu prepusul său, potrivit regulilor instituite de art. 1052 şi 1053 din Codul civil, care nu sunt aplicabile, întrucât poziţia comitentului apare numai în raporturile cu victima şi decurge nu dintr-o răspundere împreună cu prepuşii, ci dintr-o răspundere pentru prepuşi.
în cauză, fiind doi prepuşi ai aceluiaşi comitent, care au cauzat împreună prejudiciul, în regresul comitentului se menţine răspunderea solidară a prepuşilor, cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Ca atare, tribunalul a interpretat corect probele administrate şi a aplicat corect legea, motiv pentru care, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat (Judecator Ioana Surdescu)
