– Legea nr.85/2006, art.79, art.80 alin.1, lit.b) si c), art.80 alin.2
Neînregistrarea în contabilitatea societatii debitoare a pretului imobilului vândut, constituie o modalitate de fraudare a creditorilor debitoarei care conduce la anularea contractului de vânzare-cumparare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA NR.210 R din 08.02.2011 irevocabila)
Deliberând constata ca, prin sentinta comerciala nr.3597/0305.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr.31581/3/2008 a fost respinsa cererea reclamantului T&A SPRL în contradictoriu cu pârâtii SC IGC SRL si L.D.
Pentru a pronunta astfel tribunalul prin judecatorul sindic a retinut în esenta ca, reclamantul nu a dovedit intentia de frauda a celor doua parti contractante din contractul a carui anulare s-a solicitat în temeiul art.79, 80 alin.1 lit.b) si c) si art.80 alin.2 din Legea nr.85/2006. S-a mai retinut ca neînregistrarea în a pretului nu este o motivatie frauduloasa ci cel mult poate constitui motiv de sanctiune contraventionala fiscala si nu de anulare a contractului. Nici sustinerea ca pretul ar fi sub valoarea de piata nu subzista fiind contrazisa de expertiza efectuata. Tot astfel nici faptul ca vânzarea s-a facut cu sarcina nu e motiv de anulare a contractului caci sarcina urmareste imobilul în mâinile oricui s-ar afla.
Împotriva sentintei precitate a formulat recurs reclamantul care a solicitat casarea sentintei si trimiterea dosarului spre rejudecare în vederea administrarii unei noi probe cu expertize pretuitoare iar în subsidiar modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Dupa o scurta prezentare a situatiei de fapt recurentul arata ca imobilele vândute erau urmarite de creditorii societatii pentru a le executa silit si ca debitoarea cu 10 zile înainte de judecarea cererii de deschidere a procedurii insolventei a înstrainat imobilele dar nu a înregistrat nici un ban în contabilitate, ceea ce creeaza cel putin o simpla prezumtie de frauda.
Altfel s-a probat ca pretul nu a fost platit prin expertiza si raspunsul pârâtei la interogatoriu.
În fine, în privinta înscrierii în fals trebuia sa vizeze constatarile personale ale notarului public si nu cu privire la plata pretului, redând prevederile art.49 si 65 din Legea nr.36/1995.
Altfel recurenta sustine ca este un tert fata de actul juridic contestat si nu i se aplica prevederile art.1179 Cod civil, redând prevederile art.1179 si art.85 din Legea nr.85/2006.
Recurenta concluzioneaza în sensul admiterii recursului.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În drept se invoca dispozitiile art.304^1 Cod procedura civila, art.304 pct.5, 7, 9 Cod procedura civila.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauza Curtea retine ca recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Probele releva faptul ca pretul încasat din vânzarea imobilelor de catre debitoare cu putin timp înainte de deschiderea procedurii insolventei nu a fost înregistrat în contabilitatea societatii debitoare.
De altfel din continutul încheierii de la 09.11.2009 rezulta ca pârâta SC IGC SRL prin administrator special S.Z. recunoaste ca a încasat personal pretul pe teren întrucât împrumutase firma cu bani (vezi fila 221 din dosar fond).
Ori pe lânga faptul ca nu s-a probat afirmatia administratorului special privind încasarea pretului pentru ca ar fi împrumutat firma cu bani si daca ar fi probat acest fapt recuperarea datoriei ar fi trebuit sa urmeze calea legala folosita de orice creditor si nu însusirea sumei respective pur si simplu în conditiile în care firma înregistra datorii fata si de alti creditori care astfel au fost fraudati prin lipsirea de folosire a sumei respective în mod legal daca ar fi intrat în patrimoniul societatii debitoare.
Asadar modul în care s-a valorificat pretul terenurilor nu este legal fiind o modalitate de fraudare a creditorilor debitoarei.
Prin urmare nu era necesara administrarea altor probe pe acest aspect.
Altfel în cauza s-a administrat si proba cu expertiza tehnica judiciara prin care s-a stabilit valoarea de circulatie a terenului.
Împrejurarea ca reclamanta nu s-a înscris în fals împotriva contractului încheiat prin care s-a stipulat plata integrala a pretului este o motivare care excede obiectului cererii deduse judecati prin administratorul judiciar întrucât pe de o parte recurenta nu a fost parte în acel contract, iar înscrierea în fals împotriva contractului cu privire la plata integrala a pretului nu face parte din constatarile personale ale notarului public.
Cu aceste considerente de fapt si de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedura civila cu referire la art.304^1 Cod procedura civila si art.304 pct.9 Cod procedura civila a admis recursul, a modificat în tot sentinta atacata în sensul ca pe fond a admis actiunea si în baza art.79 si 80 din Legea nr.85/2006 a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat cu încheierea nr.2578/13.11.2007 de BNP M.G. si a repus partile în situatia anterioara respectiv, a restituit bunul vândut în patrimoniul debitoarei.
