în cazul în care moştenitorii au fost prezenţi în faţa notarului şi şi-au recunoscut drepturile succesorale, consimţind la toate menţiunile privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor lor succesorale şi alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului de moştenitor rezidă din acordul de voinţă al părţilor.
în situaţia în care acordul de voinţă al părţilor a fost rezultatul unui viciu de consimţământ, acţiunea în anulare a certificatului este prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
(Decizia nr. 2203 din 6 septembrie 2001 – Secţia a IlI-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată la 16.08.2000, reclamanţii S.F. şi S.N. au chemat în judecată pe pârâţii S.C.M., S.F., S.N. şi S.M., cerând să se anuleze certificatele de moştenitor nr. 1142/1982, eliberat de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 6 Bucureşti, şi nr. 722 din 28.12.1983, eliberat de fostul Notariat de Stat Local Turnu Măgurele. Prin aceeaşi acţiune, reclamanţii au cerut partajarea averii rămase după autorii lor, S.I., decedat la 31.03.1982 şi S.M., decedată la 30.04.1983, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2135 din 28.11.2000, Judecătoria Turnu Măgurele a respins ca tardiv formulat capătul de cerere privind anularea certificatelor de moştenitor şi, reţinând excepţia autorităţii de lucru judecat, a respins ca nefondat capătul de cerere privind partajarea averii rămase după autorii părţilor.
în motivarea sentinţei, s-a reţinut că acţiunea în anulare a certificatului de moştenitor este o acţiune prescriptibilă şi cum reclamanţii, deşi au avut cunoştinţă de eventualele motive de anulare din 3.04.1986, nu au formulat cerere în termenul de prescripţie de 3 ani, se impune respingerea primului capăt de cerere ca tardiv formulat.
Judecătoria reţine şi că, prin Sentinţa civilă nr. 364 din 3.04.1986, Judecătoria Turnu Măgurele a respins acţiunea reclamanţilor pentru ieşirea din indiviziune, privind averea autorilor lor, pentru ca ulterior, reţinându-se autoritatea lucrului judecat, prin Sentinţa civilă nr. 250 din 12.03.1987, Judecătoria Turnu Măgurele să respingă o altă acţiune având acelaşi obiect.
Judecătoria apreciază că, faţă de sentinţa menţionată, există autoritate de lucru judecat cât priveşte capătul de cerere privind partajarea averii rămase după defuncţii S.l. şi S.M.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, susţinând, în esenţă, că nu au avut cunoştinţă de menţiunile eronate cuprinse în certificatele de moştenitor.
Reclamanţii arată, de asemenea, că se impunea sistarea stării de indiviziune pentru evitarea degradării imobilelor succesorale.
Prin Decizia civilă nr. 372/A din 30.03.2001, Tribunalul Teleorman a respins apelul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
în motivarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că termenul de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind acţiunea în anulabilitate a început să curgă de la data rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 364 din 3.04.1986 a Judecătoriei Turnu Măgurele.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, susţinând, în esenţă, că menţiunile greşite din certificatele de moştenitor nu le aparţin şi nu le-au cunoscut, sens în care greşit s-a reţinut excepţia prescripţiei extinctive.
Reclamanţii susţin că în mod greşit s-a respins acţiunea, cerând a se dispune sistarea stării de indiviziune, întrucât bunurile succesorale s-au degradat.
Analizând recursul, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
în drept, în cazul în care moştenitorii au fost prezenţi în faţa notarului de stat şi şi-au recunoscut drepturile succesorale, consimţind la toate menţiunile privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale şi alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului de moştenitor rezidă din acordul de voinţă al părţilor.
în cazul în care acordul de voinţă al părţilor a fost rezultatul unui viciu de consimţământ, acţiunea în anulare a certificatului este prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
Aşa fiind, cum reclamanţii nu au cerut în termenul arătat anularea certificatului de moştenitor în litigiu, în mod just instanţele au reţinut excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
în consecinţă, Curtea urmează a respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat
