R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 39/2012
Şedinţa publică de la 18 Ianuarie 2012
Completul compus din:
Pe rol fiind judecarea recursului formulată de către recurenta – I.T.M, împotriva sentinţei nr.2749 din data de 27.10.2011 pronunţată de către Judecătoria Motru în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata-petentă SC P. SRL.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, recurenta-intimată fiind reprezentat de B.A., intimata-petentă fiind reprezentată de avocat M.G., conform împuternicirii avocaţiale pe care a depus-o la dosarul cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care avocat M.G. a depus întâmpinare, pe care a comunicat-o şi consilierului juridic al recurentei – intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţilor cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic B.A., având cuvântul, pentru recurenta – intimată, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi menţinerii procesului-verbal de contravenţie ca fiind legal şi temeinic. În susţinerea recursului a susţinut că, eronat, instanţa de fond a reţinut că amenda ar fi fost aplicată pentru necompletarea foilor de parcurs, aceasta fiind aplicată pentru lipsa instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art.13 lit.e din Lg.nr.319/2006, cu privire la modalitatea de completare a foilor de parcurs, a lipsei vizei revizorului tehnic al societăţii cu privire la starea tehnică a vehiculelor la plecarea în cursă. A mai arătat că intimata – petentă chiar a recunoscut deficienţele constatate, care ulterior au fost remediate, sancţiunea aplicată fiind şi achitată.
Avocat M.G., pentru intimata – petentă, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, apreciind că instanţa de fond a apreciat corect situaţia de fapt, întrucât la momentul efectuării controlului, intimata – petentă deţinea instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru conducătorii auto, că revizorul tehnic al societăţii verifică starea tehnică a vehiculelor la plecarea şi sosirea din cursă, şi nicidecum în timp ce maşinile se află în curs de încărcare.
La interpelarea instanţei, avocat M.G. a învederat că după efectuarea controlului, inspectorii recurentei – intimate au lăsat un plan de măsuri la care exista obligaţia legală de a răspunde, chiar dacă aceste instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă existau la momentul efectuării controlului.
În replică, consilier juridic B.A. a învederat că acest plan de măsuri a fost primit de către intimata-petentă fără să emită vreo obiecţiune.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa nr.2479 din data de 27.10.2011 pronunţată de către Judecătoria Motru în dosarul nr. a fost admisă plângerea contravenţională formulată de petiţionara SC P. SRL, în contradictoriu cu intimata ITM, anulat procesul verbal de contravenţie seria GJ nr.008070 din 05.05.2011 încheiat de intimata ITM şi exonerat pe petiţionară de plata amenzii de 8000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin p.v. de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr.008070 încheiat la 5.05.2011 în localitatea Tg.Jiu de intimatul ITM prin care au dispus sancţionarea contravenţională a petiţionare cu suma de 8000 lei pe motivul că în ziua de 4.05.2011, orele 3,20 în timpul controlului efectuat în comun cu IPJ Gorj şi Garda Financiară a constatat că, în curtea unităţii SC P. SRL Motru la rampa de încărcare a produselor de panificaţie, se aflau în curs de încărcare cu produse de panificaţie autoutilitare cu nr. DJ-17292 condus de Buşe Aurel având foaia de parcurs seria H nr.7611 şi nr. B-03-SPI condus de Slapciu Constantin având foaia de parcurs seria H nr.7599 documente pe care angajatorul nu a făcut menţiunea privind starea tehnică a autovehiculelor la plecarea în cursă în ziua de 05.05.2011.
Cu ocazia verificării documentelor puse la dispoziţie în vederea realizării controlului s-a constatat că angajatorul nu avea întocmite instrucţiuni proprii pentru completarea şi aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă în cazul lucrătorilor care conduc autovehiculelor rutiere ale angajatorului, prin care să se stabilească faptul că angajatorul va elibera foaie de parcurs pe care va face menţiuni privind soarta tehnică a autovehiculului la plecarea în cursă (foile de parcurs nu erau semnate de angajator în acest sens). Angajatorul a încălcat cu bună ştiinţă prevederile art.13 lit.e coroborat cu prevederile art.39 alin.4 din L.319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă.
În timpul controlului s-a constatat că angajatorul nu a efectuat instruirea periodică a lucrătorilor şi nu a semnat fişele de instruire ale lucrătorilor, în acest sens la rubrica – coloana „care a verificat inspecţia” încălcând prevederile art.96 alin.4 din HG nr.1425/2006 actualizată cu prevederile art.7 alin.2 şi 3 din OG nr.2/2001. În apărare petiţionara a depus în copie foile de parcurs pentru cele două autovehicule, respectiv B-03-SPI având ca şofer pe S. C. şi DJ-17292 având ca şofer pe B. A.. Cele două foi de parcurs sunt semnate atât la plecare cât şi la sosire atât de şofer cât şi de revizorul tehnic. În acelaşi timp petiţionara a depus la dosar instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru conducătorii auto, precum şi decizia nr.41/1.02.2011 prin care se desemnează începând cu data de 1.02 ca revizor tehnic P. D..
Din depoziţiile celor doi martori audiaţi în şedinţă publică a rezultat că maşinile se încarcă cu pâine şi produse de panificaţie la rampă într-o anumită ordine, stabilită de administraţia societăţii, se primesc documentele de însoţire a mărfii şi în special foaia de transport care se predau şoferilor fiind semnate de revizorul tehnic al societăţii, după care se semnează de şofer, în incinta societăţii şi numai după aceea pleacă în cursă cu documentele de provenienţă a mărfii. Cei doi martori audiaţi în cauză au precizat că, controlul a fotografiat documentele şi autovehiculele fiind în incintă şi nu pe traseu şi cele consemnate în p.v. de control, nu corespund stării de fapt.
În acelaşi timp şoferii periodic semnează instrucţiunile proprii privind efectuarea sarcinilor de serviciu, iar revizorul tehnic semnează documentele de transport atât la plecare cât şi la sosirea din cursă şi acest lucru este determinat de fluxul tehnologic propriu petiţionare. La dosarul cauzei petiţionara a depus fişa postului celor doi şoferi, cât şi fişele de protecţia muncii din care rezultă instruirea la locul de muncă cât şi sarcinile de serviciu pe care trebuie să le îndeplinească cei doi conducători auto.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză nu s-a putut reţine vreo culpă a petiţionarei în ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor legale privind plecarea în cursă a maşinilor şi instructajul periodic al personalului, astfel că s-a constatat netemeinicia procesului-verbal de contravenţie şi în baza art.34 din OG nr.2/2011 a fost admisă plângerea, anulat procesul verbal de contravenţie seria GJ nr.008070 din 05.05.2011 încheiat de intimata ITM Gorj şi exonerată petiţionară de plata amenzii de 8000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs I.T.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs fiind susţinute oral în faţa instanţei de judecată conform art. 34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Legal citată, în condiţiile art.115 C.pr.civ. şi următoarele din C.pr.civ. intimata – petentă S.C. P. SRL, a formulat întâmpinare la recursul declarat de ITM împotriva sentinţei nr.2479 din 27.10.2011, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr..
În motivarea întâmpinării, a precizat că, în fapt, societatea a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 8.000 lei de către agenţii constatatori din cadrul ITM Gorj, pe considerentul că ar fi încălcat prevederile art.13 lit.e din legea nr.319/2006 şi cu avertisment pe considerentul ca ar fi încălcat prevederile art.96 alin.4 din HG 1425/2006.
Cu ocazia verificării efectuate în data de 04.05.2011, ora 03,30 de către inspectorii din cadrul ITM, împreună cu inspectorii din cadrul IPJ Gorj şi Garda Financiară Gorj la punctul de lucru al SC P. SRL, s-a constatat faptul că la rampa de încărcare a produselor de panificaţie se aflau în curs de încărcare autoutilitarele cu nr. DJ 017292 condus de B. A. având foaia de parcurs seria H nr.7611 si autoutilitara cu nr. B 03 SPI condusă de S. C. având foaia de parcurs seria H nr.7611, documente pe care angajatorul în opinia agenţilor nu a făcut menţiuni privind starea tehnică a autovehiculelor la plecarea în cursă. S.C. P. SRL, în termen legal a contestat procesul verbal de aplicare a contravenţiei prin sentinţa nr.2479 din 27.04.2011 Judecătoria Motru a admis plângerea contravenţională şi a anulat procesul verbal de contravenţie seria GJ nr.008070 din 05.05.2011, şi ne-a exonerat de la plata amenzii de 8000 lei.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate de recurentă, a considerat că acestea nu sunt fondate. A apreciat sancţiunea aplicată ca total nelegală şi netemeinică întrucât cele consemnate în procesul verbal de contravenţie nu reflectă realitatea, deoarece la momentul controlului societatea petentă deţinea instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru conducătorii auto, conform art.13 lit.e din Legea 319/2006. Art.13 lit.e din Legea nr.319/2006 prevede ca angajatorul trebuie să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sănătate in munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor si ale locurilor de aflate in responsabilitatea lor.
În ceea ce priveşte faptul că pe foile de parcurs nu au fost trecute menţiunile privind starea tehnică a autovehiculului la plecarea în cursă, facem precizarea că acele menţiuni se trec în foaia de parcurs în momentul în care autovehiculul pleacă în cursă. Chiar agentul constatator în procesul verbal de contravenţie a menţionat faptul că maşinile se aflau la rampa de încărcare, în curs de încărcare şi nicidecum că plecaseră în cursă. Revizorul tehnic al societăţii numit în baza deciziei nr.41/01.02.2011, verifică starea tehnică a autovehiculelor la plecarea si sosirea din cursă, şi nicidecum în timp ce maşinile se află în curs de încărcare. A considerat că instanţa de fond a apreciat corect aceste aspecte şi a pronunţat o soluţie temeinică şi legală. Prin urmare, faţă de cele expuse anterior respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţată de Judecătoria Motru ca fiind temeinică şi legală.
Critica este întemeiată pentru următoarele considerente;
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în ziua de 4 mai 2011, orele 3,20 inspectorii de muncă alături de agenţii constatatori din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj şi comisarii Gărzii Financiare au constatat că în curtea unităţii intimatei petente din localitatea Motru, la rampa de încărcare a produselor din pâine se aflau în curs de încărcare autoutilitara înmatriculată sub numărul DJ 017292 condusă de conducătorul auto B. I.având foaia de parcurs seria H nr.761 şi autoutilitara condusă de către conducătorul auto Ş. C. având foaia de parcurs seria H nr.7599, iar documentele menţionate nu erau completate de către angajator privind starea tehnică a autovehiculelor la plecarea în cursă în ziua de 5 mai 2011.
De asemenea, s-a constatat că angajatorul nu avea întocmite instrucţiuni proprii pentru completarea sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă în cazul lucrătorilor ce conduceau autovehiculele rutiere aparţinând acestuia, prin care să se stabilească faptul că angajatorul va elibera foaia de parcurs pe care va face menţiunea privind starea tehnică a acestuia la plecarea în cursă, deşi foile de parcurs nu erau semnate de angajator în acest sens.
În consecinţă, s-a constatat că intimata petentă a încălcat dispoziţiile art.13 lit.e coroborat cu dispoziţiile art.39 alin.4 din Legea nr.319/2006, fiind aplicată o amendă de 8.000 lei, precum şi faptul că angajatorul nu a efectuat verificarea instruirii periodice a lucrătorilor, nu a semnat fişele de instruire ale acestora, faptă pentru care s-a aplicat sancţiunea avertismentului în raport de dispoziţiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, coroborat cu dispoziţiile art.96 alin.4 din HG nr. 1425/2006.
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu există vreo culpă din partea petentei în ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor legale privind plecarea în cursă a maşinilor şi instructajul periodic al personalului, apreciind că foile de parcurs sunt semnate atât la plecare, cât şi la sosire de conducătorul auto, precum şi de revizorul tehnic, iar la dosar există instrucţiile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru conducătorii auto.
Din probatoriul administrat la instanţa de fond rezultă cu certitudine faptul că în ziua de 4 mai 2011 înainte de plecarea în cursă a autovehiculelor, ce urmau să transporte produse de pâine nu erau întocmite în mod corespunzător foile de parcurs pentru plecarea în cursă, întrucât foile de parcurs prezentate în copie xerox la filele 383 – 86 nu sunt foile de parcurs ce vizează ziua de 5 mai 2010, întrucât acestea sunt emise la data de 5 februarie şi 5 martie 2011 pentru autovehicule transport persoane, nu pentru autovehicule transport mărfuri, astfel încât să se poată observa dacă într-adevăr acestea erau completate în ceea ce priveşte starea tehnică a autovehiculelor, atât la plecare cât şi la sosirea din cursă de către revizorul tehnic.
De altfel, această situaţie de fapt a fost recunoscută în prealabil de către intimata petentă aşa cum rezultă din considerentele cererii de chemare în judecată, în sensul că la momentul controlului foile de parcurs nu erau încheiate, menţionându-se că doar în momentul în care pleacă în cursă, revizorul tehnic precizează acele menţiuni în foaia de parcurs, afirmaţie ce nu s-a dovedit pentru momentul constatării faptelor contravenţionale de către echipa mixtă de control.
Din plângerea contravenţională rezultă că intimata petiţionară în condiţiile art.34 din OG nr. nr.2/2001 a investit instanţa de fond doar cu privire la fapta prevăzută de art.13 lit.e din Legea nr. 319/2006, fără a se contesta cea de a doua faptă constatată de inspectorii de muncă prevăzută de art.96 alin.4 din HG nr.1425/2006 şi pentru care s-a aplicat sancţiunea avertismentului, astfel că instanţa de fond a depăşit cadrul procesual cu care a fost investită prin cererea de faţă atunci când a anulat în totalitate procesul verbal de contravenţie, ceea ce reprezintă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 coroborat cu dispoziţiile art.3041 c.pr.civ.
Din întâmpinarea formulată de intimata petentă la instanţa de recurs se invocă faptul că cele menţionate în procesul verbal de contravenţie cu privire la fapta prevăzută de art.13 lit.e din Legea nr.319/2006 sunt nereale, întrucât la momentul controlului ar fi deţinut instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru conducătorii auto, deşi acest aspect nu a putut fi dovedit de către intimata petentă, care la momentul controlului şi întocmirii procesului verbal de contravenţie a refuzat să semneze şi nu a înţeles să formuleze obiecţiuni, fără să poată prezenta aceste documente inspectorilor de muncă.
Din proba testimonială administrată la instanţa de fond rezultă că în dimineaţa zilei de 4 mai 2011 inspectorii de muncă împreună cu agenţii de poliţie şi comisarii Gărzii Financiare au realizat un control la sediul fabricii de pâine şi au cerut martorului B. A.l, în calitatea sa de conducător auto al autoutilitarei înmatriculate sub numărul DJ 017292, foaia de transport care era vizată şi ştampilată, însă rubrica privind starea tehnică nu era completată şi semnată de revizorul tehnic, deşi maşina respectivă se afla la rampa de încărcare, iar conform dispoziţiilor art.1203 c.civ. se naşte prezumţia simplă că în momentul acordării acceptului pentru încărcarea vehiculelor toate documentele necesare efectuării transportului sunt întocmite în condiţiile legii, întrucât motivarea intimatei în sensul că aceste documente nu erau eliberate în mod corespunzător, deoarece maşina nu era încărcată nu se justifică, raportat la momentul constatării faptelor, era ora 3,20 dimineaţa, precum şi la activitatea specifică a acesteia.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că întocmirea procesului verbal de către agentul constatator s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, în sensul că niciuna din menţiunile obligatorii care ar fi dus la constatarea nulităţii acestuia nu lipseşte; astfel că legalitatea acestuia a fost verificată şi reţinută de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal instanţa de fond a dat o interpretare greşită probatoriului administrat, în raport de dispoziţiile art.34 din OG nr.2/2001, care stabilesc anumite reguli procedurale, fără distincţii, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art.33 din aceeaşi ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal.
Prin decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, prin care Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, cu acel prilej s-a reţinut ca, “deşi legiuitorul a dezincriminat contravenţiile, potrivit art.34 al Ordonanţei Guvernului nr.2/2001, instanţa competenta sa soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată sa urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cărora, aşa cum susţine autorul excepţiei, sarcina probei aparţine celui care afirma ceva în instanţa. Astfel, alin. 1 al textului de lege menţionat stabileşte, fără distincţii, ca instanţa competenta sa soluţioneze plângerea verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art.33 din ordonanţa, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin.2 al art.34 din ordonanţa prevăd ca hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia sa fie obligatorie”. Posibilitatea recunoscuta oricărei persoane, identificata ca fiind al unei contravenţii şi sancţionată ca atare printr-un proces-verbal încheiat de organul competent, de a se plânge împotriva acestuia instanţei judecătoreşti, declanşând în acest mod faza judiciară a sancţiunii administrative, în care beneficiază de toate garanţiile impuse de dreptul la un proces echitabil, demonstrează lipsa de consistenta a criticii cu un atare obiect. Aşa fiind, şi sub acest aspect prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezulta răsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.”.
Simpla afirmaţie reţinută de instanţa de fond: „Având în vedere probatoriul administrat în cauză nu s-a putut reţine vreo culpă a petiţionarei în ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor legale privind plecarea în cursă a maşinilor şi instructajul periodic al personalului, astfel că s-a constatat netemeinicia procesului-verbal de contravenţie”, nu poate atrage anularea procesului verbal, în raport de forţa probantă a procesului verbal de constatare a contravenţiei, cu atât mai mult cu cât prin proba testimonială administrată la instanţa de fond nu s-a infirmat situaţia de fapt reţinută de inspectorii de muncă la momentul constatării, ci doar faptul că de regulă maşinile se încarcă cu pâine şi produse de panificaţie la rampă într-o anumită ordine, stabilită de administraţia societăţii, se primesc documentele de însoţire a mărfii şi în special foaia de transport care se predă şoferilor, fiind semnate de revizorul tehnic al societăţii, după care se semnează de şofer, în incinta societăţii şi numai după aceea pleacă în cursă cu documentele de provenienţă a mărfii.
În cazul de foile de parcurs au fost predate celor doi conducători auto fără să fie semnate de revizorul tehnic al societăţii, înainte ca maşinile să fie încărcate cu produsele de panificaţie, astfel că agenţii constatatori au reţinut în mod corect faptul că pe aceste documente angajatorul nu a făcut menţiuni privind starea tehnică a autovehiculelor la plecarea în cursă, iar în ziua de 5 mai 2011 s-a constatat că angajatorul nu avea întocmite instrucţiuni proprii pentru completarea şi aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă în cazul lucrătorilor ce conduc autovehiculele rutiere ale acestuia, prin care să se stabilească regulile stabilite de intimata petentă privind ordinea eliberării foilor de parcurs, menţiunile privind starea tehnică, după sau înainte de a trece la rampa de încărcare.
De altfel în ceea ce priveşte forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie în dreptul intern, tribunalul constată că deşi art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, pe de altă parte trebuie să se ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut.
În acest context, Curtea menţionează că prezumţiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Västberga Aktiebolag şi Vulic împotriva Suediei). Înţeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumţiei de nevinovăţie ar presupune ca instanţa de judecată, ignorând existenţa procesului-verbal de contravenţie, să stabilească temeinicia acuzaţiei pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea şi imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerinţe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravenţională sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat. Or, sarcina instanţei de judecată este de a respecta principiul proporţionalităţii între, pe de o parte, scopul urmărit de autorităţile statului de a sancţiona faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Aceasta presupune prin esenţă ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 permite o interpretare în concordanţă cu exigenţele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia procesul-verbal de contravenţie. Prin urmare, în prezenta cauză instanţa nu porneşte de la ideea preconcepută că persoana sancţionată contravenţional este vinovată, ci menţinerea procesului-verbal de contravenţie este rezultatul unor verificări, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de instanţa de judecată. Aşadar, se face o distincţie clară între situaţia de fapt care se stabileşte prin procesul-verbal de contravenţie şi aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăţiei persoanei sancţionate contravenţional. Procedând la administrarea celorlalte probe (înscrisuri, martori, interogatoriul), situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie poate fi confirmată sau infirmată. Hotărârea Anghel împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenţie, ci doar a modului de administrare a probelor, prin neînlăturarea motivată a unor declaraţii de martor favorabile persoanei sancţionate contravenţional, care ar fi dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil indiferent de natura litigiului.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 304 pct.6 şi 9 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită recursul, să modifice sentinţa şi pe fond să respingă plângerea contravenţională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenta – intimată I.T.M , cu sediul în împotriva sentinţei nr.2749 din data de 27.10.2011 pronunţată de către Judecătoria Motru în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata petentă SC P. SRL, cu sediul în Motru, str. Teilor, jud. Gorj.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge plângerea contravenţională.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 18 Ianuarie 2012 la Tribunalul Gorj.
