Acţiunea formulată de către unul dintre chiriaşi, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 de către celălalt chiriaş al imobilului şi care a dobândit ulterior şi calitatea de proprietar asupra întregului imobil, printr-o sentinţă irevocabilă de ieşire din indiviziune cu statul, nu poate fi respinsă, pentru lipsa de interes în promovarea acţiunii.
Interesul legal este dat de noua situaţie creată reclamantului care, din chiriaş într-un imobil proprietatea statului, a devenit chiriaş în acelaşi imobil, dar asupra căruia celălalt chiriaş a dobândit proprietatea, în condiţii apreciate ca nelegale.
(Decizia nr. 369 din 7 februarie 2002 – Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 12109 din 09.10.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.N., în contradictoriu cu pârâţii B.l. şi Municipiul Bucureşti, având ca obiect constatarea nulităţii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4341 din 22.12.1997 încheiat între pârâţi, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin Decizia civilă nr. 2002/A din 08.06.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă, s-a admis apelul declarat de către pârâtul B.l. împotriva sentinţei sus-menţionate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, fiind respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti.
Tribunalul a reţinut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât nu justifică nici un interes, pârâtul B.l. devenind proprietar al spaţiului pe care l-a ocupat în calitate de chiriaş, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4341 din 22.12.1997, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, şi ulterior proprietar al întregului imobil, ca urmare a Sentinţei civile nr. 4596/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, având ca obiect ieşirea din indiviziune cu statul, prin care i s-a atribuit întregul imobil.
împotriva acestei decizii reclamanta M.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că în mod greşit s-a soluţionat cauza pe cale de excepţie, care nu este fondată, întrucât are interes şi legitimare în acţiunea prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, pentru frauda la lege, solicitând totodată admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
Recursul este fondat.
Curtea a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii, respectiv constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru frauda la lege, nu se poate reţine că reclamanta nu are legitimare activă, întrucât nu ar justifica un interes în promovarea unei astfel de acţiuni, deoarece interesul pentru promovarea acţiunii este dat tocmai de faptul că, iniţial, reclamanta a avut calitatea de chiriaş în imobilul ce aparţinea statului, iar, ulterior, a devenit chiriaş al pârâtului, care a dobândit proprietatea asupra întregului imobil, printr-o sentinţă de ieşire din indiviziune cu statul.
Având în vedere considerentele reţinute, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond a apelului declarat de către reclamanta M.N., la acelaşi tribunal, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
