– Legea nr. 85/2006, art. 8
Potrivit art. 294 C.proc.civ., inclus in materia “judecata apelului”, la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea partilor, cauza cererii primordiale si nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovata de o persoana care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovata de o persoana care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA COMERCIALA NR.267 din 15.02.2011)
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestita, constata urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr.4547/16.06.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala în dosar nr. 23077/2/2008, judecatorul sindic a respins ca nefondata cererea intemeiata pe dispozitiile art. 138 lit. c) si d) din Legea nr.85/2006 formulata de lichidatorul SC M.L.V. GT SRL impotriva paratilor VVC si ZI si in temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006, a inschis procedura insolventei debitorului, luând masura radierii sale din Registrul Comertului si pe cea a notificarii acestei sentinte
În motivarea acestei hotarâri s-a aratat ca, la 26.11.2008, IM IPURL – lichidator al SC M.L.V. GT SRL – a solicitat angajarea raspunderii pârâtilor VVC si ZI în temeiul art. 138 lit.c) si d) din Legea nr. 85/2006, însa, faptele imputate nu au fost dovedite nici sub aspectul existentei lor, nici sub aspectul autoratului, instanta de fond subliniind ca actiunea s-a limitat la o descriere cu caracter teoretic a textului de lege pe care s-a întemeiat actiunea.
Ulterior, au fost aplicate dispozitiile art.132 si art.135 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs AFP Sector 5 Bucuresti, solicitând modificarea în tot a hotarârii atacate, pe care a considerat-o nelegala si netemeinica, si prin rejudecare, admiterea actiunii întemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006 si obligarea pârâtilor VVC si ZI la plata datoriilor societatii debitoare SC M.L.V. GT SRL .
S-a motivat ca, hotarârea instantei de fond este netemeinica si nelegala, fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii si ca instanta de recurs va reanaliza cauza sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod procedura civila.
Astfel, recurenta AFP Sector 5 Bucuresti a aratat ca, de vreme ce societatea debitoare s-a aflat în insolventa înca înaintea sesizarii instantei cu o cerere de declansare a procedurii, s-a aratat ca debitoarea prin administratorul sau statutar a încalcat o obligatie legala, prevazuta în art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sensul ca nu a sesizat tribunalul cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei.
Este, în opinia recurentei, evident ca activitatea societatii a continuat iar SC M.L.V. GT SRL a acumulat în continuare datorii fata de creditori, iar culpa administratorului este prezumata potrivit ar.1540 si 1082 Cod civil, urmând ca, fata de natura mandatului sau, sa raspunda pentru cea mai mica culpa.
In ce priveste incidenta literei d) a art. 138 din Legea nr.85/2006, recurenta a aratat ca parartii si-au incalcat obligatia de tinere a contabilitatii, astfel ca, potrivit art. 11 din Legea nr. 82/1991 si art. 71 din Legea nr. 31/1990, dar avand in vedere si natura comerciala a mandatului in puterea caruia au actionat, sunt tinuti a raspunde solidar si integral pentru toate prejudiciile determinate de aceasta pasivitate culpabila si, astfel, trebuiacsa acopere cu propriile resurse, pasivul societatii aflata in faliment.
De asemenea, recurenta a facut aprecieri asupra legaturii cauzale între dezinteresul manifestat de catre pârâti, care a continuat desfasurarea unei activitati comerciale în societatea SC M.L.V. GT SRL, aratând ca aceasta este dovedita si ca faptele au contribuit la instalarea insolventei.
În sedinta publica din 15.02.2011 Curtea a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei, retinând cauza în pronuntare.
In solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a recurentei AFP Sector 5 Bucuresti, analizata în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C.proc.civ., Curtea retine urmatoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu continut procesual pentru declararea acestei cai de atac, sunt partile litigante in fata instantei a carei hotarâre este astfel atacata.
Potrivit art. 294 C.proc.civ., inclus in materia “judecata apelului”, la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea partilor, cauza cererii primordiale si nu se pot face cereri noi.
Pe de alta parte, având în vedere regula disponibilitatii procesului civil, reglementata de art. 129 alin. 6 C.proc.civ., precum si dispozitiile înscrise în art. 295 C.proc.civ., la care art. 316 C.proc.civ. face trimitere, potrivit carora recursul se judeca în limitele conferite de cererea de recurs – cerere care, în cauza, vizeaza doar aspecte legate de modalitatea în care instanta a dispus asupra actiunii întemeiate pe dispozitiile art. 138 alin. 1 din – Curtea constata ca, potrivit rationamentului anterior enuntat, calitatea de parti litigante în aceasta actiune au avut-o exclusiv IM IPURL – lichidator al SC M.L.V. GT SRL, si paratii VVC si ZI .
În consecinta, calitatea de parte în recurs se regaseste, potrivit principiului aratat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauza, aceasta identitate procesuala a partilor în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita caruia instanta de fond a solutionat cererea întemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în fond, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fost formulata de catre IM IPURL – lichidator al SC M.L.V. GT SRL, iar simetria cadrului procesual în recurs presupune calitatea de recurent a aceluiasi subiect de drept.
Examenul de forma si continut al cererii de recurs arata, însa, ca cererea de recurs este formulata de catre AFP Sector 5 Bucuresti, în calitate de creditor al SC M.L.V. GT SRL, aceasta actionând independent, fara ca legea sa-i recunoasca dreptul la recurs individual.
Este adevarat ca procedura insolventei prezinta un pregnant caracter concursual, al carei scop este acela de a asigura acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa, calitatea de creditor al recurentei prezumând interesul acesteia de a obtine un rezultat favorabil în cererea întemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, contrar celui dat de prima instanta, în scopul final al încasarii creantei sale.
Însa, dincolo de aceste observatii, dreptul la recurs, recunoscut în conditiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, prezinta o exclusiva componenta procesuala si este distinct de dreptul subiectiv material a carui protectie o urmareste.
Nici o dispozitie a legii nu instituie exceptii procesuale prin care sa titularizeze dreptul la recurs, ca drept procesual, oricarei persoane ale carei interese se leaga de lichiditatile patrimoniului debitorului aflat in insolventa.
În consecinta, cadrul procesual subiectiv în judecata a fost stabilit în fata instantei de fond în persoana participantilor la aceasta procedura si, cum Administratia Finantelor Publice Sector 5 nu a avut în fata primei instante calitate procesuala în cererea întemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a carei solutie este singura criticata în recurs, ci doar comitetul creditorilor, Curtea constata ca, în mod simetric, dreptul la recurs apartine litigantilor initiali, în raport de care recurenta este tert.
Asa fiind, neavând calitatea de parte în litigiul derulat în fata instantei de fond si, cum prin recurs se critica exclusiv solutia data cererii întemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Administratia Finantelor Publice Sector 5 nu poate avea calitatea de recurenta.
În consecinta, Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active si, pe cale de consecinta, a respins recursul Administratiei Finantelor Publice Sector 5, ca fiind promovat de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
