Conform art. 235 alin. 1 din Codul de procedură civilă, elementele care justifică asigurarea dovezilor şi admiterea efectuării ei cu anticipaţie sunt interesul şi urgenţa.
Cerinţa urgenţei nu este îndeplinită atunci când, prin proba cu expertiză solicitată, s-a urmărit evaluarea unor lucrări de consolidare, amenajare şi îmbunătăţiri, pentru că, fiind vorba de lucrări înglobate într-un imobil, nu există pericolul dispariţiei lor.
De asemenea, nu este justificat nici interesul, câtă vreme s-a dovedit că litigiul de fond dintre părţi, având ca obiect despăgubiri în legătură cu imobilul, a fost soluţionat în mod irevocabil.
(Decizia nr. 2370 din 14 septembrie 2001 – Secţia a IV-a civilă)
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 17.07.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a lll-a civilă a admis cererea formulată de S.C. “S.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.M.N.E. şi a constatat efectuată expertiza de expertul tehnic S.D., expertiză prin care s-a stabilit că la imobilul situat în Bucureşti s-au efectuat lucrări de consolidare, amenajare şi îmbunătăţiri în valoare de 549.400.000 lei, precum şi construcţie anexă nouă în valoare de 1.490.500.000 lei, lucrări edificate de S.C. “S.” S.R.L.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 235 din Codul de procedură civilă, întrucât proba cu expertiză pentru evaluarea lucrărilor de consolidare, amenajare şi îmbunătăţiri la imobilul din Bucureşti ar putea deveni greu de administrat într-un viitor litigiu, pentru că există riscul ca pârâta, după punerea în a Sentinţei civile nr. 12418/1996 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti prin care i s-a retrocedat acest imobil, să desfiinţeze parte din lucrări, să nu permită evaluarea lor sau să înstrăineze imobilul unei terţe persoane.
împotriva încheierii a declarat recurs pârâta, criticând-o în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 235 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Astfel, recurenta susţine că atâta timp cât ea nu şi-a dat acordul la administrarea dovezii solicitate de reclamantă, aceasta se putea face numai cu respectarea condiţiilor impuse în art. 235 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
în speţă, nu există nici urgenţă şi nici primejdia ca proba să dispară sau să fie greu de administrat, de vreme ce este vorba despre lucrări de construcţii încorporate în clădire.
în plus, administrarea probei cu expertiză a devenit şi inutilă, întrucât litigiul de fond dintre părţi, având ca obiect despăgubiri în legătură cu imobilul din Bucureşti, s-a judecat definitiv şi irevocabil, în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulată de intimata S.C. “S.” S.R.L., iar în cadrul acelui proces s-a efectuat o expertiză de evaluare a îmbunătăţirilor aduse imobilului.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 235 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de de dovezi, prevede că oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mişcătoare sau nemişcătoare, sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.
Rezultă că elementele care justifică asigurarea dovezilor şi care constituie condiţiile ce se cer pentru admiterea efectuării ei cu anticipaţie sunt interesul şi urgenţa, această din urmă condiţie fiind determinată de existenţa primejdiei ca proba să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.
în speţă, cerinţa urgenţei nu este îndeplinită, având în vedere că prin proba cu expertiză ce s-a cerut a fi efectuată cu anticipaţie s-a urmărit evaluarea lucrărilor de consolidare, amenajare, îmbunătăţiri şi edificare la imobilul proprietatea pârâtei-recurente, or fiind vorba despre lucrări înglobate într-un imobil nu există pericolul dispariţiei lor. De asemenea, nu se poate reţine nici că proba ar fi greu de administrat în viitor pe ideea unui eventual refuz al proprietarului de a permite evaluarea respectivelor lucrări, cum greşit a apreciat tribunalul.
Nici interesul în asigurarea dovezii cu expertiză nu mai subzistă, de vreme ce s-a dovedit că litigiul de fond dintre părţi, referitor la despăgubirile decurgând din lucrările de îmbunătăţiri şi amenajări la imobilul în discuţie, a fost soluţionat în mod irevocabil, în acel proces, fiind, de altfel, administrată proba cu expertiză.
în atare condiţii, admiterea de către tribunal a cererii de asigurare de dovezi formulată de S.C. “S.” S.R.L. apare ca fiind rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 235 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
în consecinţă, Curtea constată că recursul este fondat şi, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, îl va admite, dispunând modificarea încheierii pronunţate în primă instanţă, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
