Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. SUSPENDARE ACT ADMINISTRATIV. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. INADMISIBILITATE.
-art.14, 15 şi 28 din Legea 554/2004;
-art. 581 şi urm. Cod procedură civilă.
Legea nr.554/2004 care conţine dreptul comun în materia dreptului administrativ, cuprinde în art.14 şi 15 dispoziţii speciale privind suspendarea executării actului administrativ unilateral prevăzând şi faptul că aceste cereri se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
Art.28 din acelaşi act normativ menţionează că dispoziţiile legii se completează cu prevederile codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau obligaţiile lor legitime, pe de altă parte.
În contextul prevederilor enunţate, cum legea specială prevede dispoziţii speciale în privinţa suspendării actului administrativ pentru care se reglementează o procedură de judecată de urgenţă şi cu precădere, nu se justifică aplicarea dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială reglementate de în art.581, cererea de ordonanţă preşedinţială fiind inadmisibilă.
Pe de altă parte, art.28 din Legea 554/2004 face referire la completarea acestui act normativ cu prevederile codului de procedură civilă, impunându-se astfel concluzia că prevederile codului de procedură civilă se pot aplica numai în situaţia în care Legea contenciosului administrativ nu reglementează o anumită problemă şi în măsura compatibilităţii lor cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.
Prin ordonanţa nr.318/CA din 17 iulie 2008, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamantul P.F.A. A. C. A., în contradictoriu cu pârâta P. M. O. şi C. L. O. şi în consecinţă a dispus suspendarea provizorie a efectelor actului administrativ „Lista cu autorizaţiile reţinute şi retrase începând cu 01.04.2008” emisă de P. M. O., publicată în Ziarul Primăriei, pe portalul P. O. , precum şi pe site-ul www.oradea.ro, în data de 31.03.2008, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de suspendare ce formează obiectul dosarului nr. 1850/111/2008, cu termen de judecată la data de 06.10.2008, cam. 3, ora 9, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 actualizată, „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nici o formalitate.”
Ca urmare cererii înregistrate la P. M. O. sub nr. 177857/I din 13.12.2007 (fila 21 dosar) reclamantul a luat la cunoştinţă de faptul că figurează în lista societăţilor comerciale cu autorizaţiile de taxi reţinute sau retrase fără a primi o motivare a acestei decizii din partea emitentului autorizaţiei.
Prejudiciul iminent ce i se poate aduce reclamantului, ca efect al actului administrativ atacat, este imposibilitatea desfăşurării activităţii în calitate de taximetrist.
Întrucât după dezbaterea cauzei, prin chitanţa nr. 1827869/1 şi recipisa de consemnare nr. 447378/1 din data de 17.07.2008 s-a făcut dovada consemnării la dispoziţia instanţei a unei cauţiuni în cuantum de 500 RON, în temeiul art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă, instanţa a admis cererea de suspendare provizorie a efectelor actului administrativ „Lista cu autorizaţiile taxi reţinute şi retrase începând cu 01.04.2008”, emisă de Primăria Municipiului Oradea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, legal timbrat, pârâta P. M. O., solicitând instanţei admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanţa de fond în mod eronat a invocat în motivarea sentinţei, atât prevederile art.581 Cod procedură civilă, cât şi pe cele ale art.14 din Legea nr.554/2004, pentru a-şi justifica soluţia, precum şi că reclamanta a formulat şi o cerere de suspendare a actului administrativ în baza Legii nr.554/2004, înregistrată la Tribunalul Bihor sub dosar nr.1850/111/2008, or o cerere cu acelaşi conţinut şi având acelaşi temei este inadmisibilă potrivit art.14 alin.6.
Recurenta a mai precizat şi că în materia contenciosului administrativ, suspendarea unui act se poate solicita doar în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, lege specială şi derogatorie de la dreptul comun, ordonanţa preşedinţială fiind inadmisibilă.
S-a învederat instanţei de către recurentă că, şi în situaţia în care reclamanta şi-ar fi întemeiat cererea pe dispoziţiile art.14 din Legea nr.554/2004, aceasta trebuia să dovedească existenţa unui caz bine justificat şi prejudiciul iminent ce i s-ar produce, ceea ce ea nu a făcut.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.299, 304 pct.9 Cod procedură civilă, art.14, 15 din Legea nr.554/2004.
Intimatele deşi legal citate nu s-au prezentat la dezbaterea cauzei şi nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul ca fiind fondat, motiv pentru care l-a admis în baza art.312 Cod procedură civilă.
În fapt, reclamanta prin cererea formulată, la Tribunalul Bihor a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună suspendarea provizorie a efectelor actului administrativ reprezentat de „lista cu autorizaţii taxi reţinute şi publicate în Ziarul Primăriei, pe portalul Primăriei Oradea în data de 31 aprilie 2008”, invocând ca temei de drept art.581 Cod procedură civilă.
În acest context, instanţa de fond avea obligaţia, potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă să se pronunţe doar asupra obiectului cererii reclamantei, cu atât mai mult cu cât temeiul juridic invocat pe lângă cel prevăzut în cererea celei din urmă, respectiv art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, nu a fost pus în discuţia părţilor.
Aşadar criticile recurentei sunt pertinente sub acest aspect.
Fondate sunt şi observaţiile recurentei cu privire la inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială în materia contenciosului administrativ, în condiţiile existenţei prevederilor speciale, prevăzute de art.14, 15 din Legea nr.554/2004.
Astfel, Legea nr.554/2004 constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Acest act normativ, în art.14 şi 15 cuprinde dispoziţii speciale privind suspendarea executării actului administrativ unilateral, prevăzând şi faptul că aceste cereri se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
De asemenea, potrivit art.28 din Legea nr.554/2004 dispoziţiile legii se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
Aşadar, în contextul prevederilor enunţate, cum legea specială prevede dispoziţii speciale în privinţa suspendării actului administrativ pentru care se reglementează o procedură de judecată de urgenţă şi cu precădere, nu se justifică aplicarea dispoziţiilor cu privire la ordonanţa preşedinţială reglementate de Codul de procedură în art.581, aşa încât cererea de ordonanţă preşedinţială se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă şi nu pe fond.
Pe de altă parte, art.28 din Legea nr.554/2004 face referire la completarea acestui act normativ cu prevederile Codului de procedură civilă, impunându-se astfel concluzia că prevederile Codului de procedură civilă se pot aplica doar în situaţia în care Legea contenciosului administrativ nu reglementează o anumită problemă şi în măsura compatibilităţii lor cu specificul raportului de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pentru considerentele ce preced, întrucât hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea greşită a legii, incident fiind motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, iar sentinţa modificată în totalitate în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de ordonanţă preşedinţială.
Întrucât acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, s-a apreciat că nu se mai justifică analizarea motivelor legate de fondul acţiunii invocate de recurentă.
(Decizia nr.464/CA/11.12.2008 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
