– Cod procedură civilă, art. 261 alin. 1 pct. 5
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, „hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;”.
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ
NR. 137/R DIN 09 Februarie 2011)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Olteniţa sub nr. 2104/269/2010 reclamantul P.N.M.A a chemat în judecată Comisia locală P şi Primarul D F solicitând punerea în posesie pentru 1 ha. pădure conform sentinţei civile nr. 2305/6.11.2007 pronunţată de Judecătoria Olteniţa jud. Călăraşi.
In motivare reclamantul arată că a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a suprafeţei de 1 ha. pădure identificată în parcela 15, situată pe raza com. P, Pădurea Manda actual parcela 47. Mai arată că a obţinut constatarea utilităţii absolute a titlului de proprietate nr. 57912/6.12.1995 prin sentinţa civilă mai sus menţionată.
Motivaţia acestei acţiuni este refuzul permanent al comisiei locale şi al actualului primar de a o pune în posesie pe vechiul amplasament conform actului de vânzare – cumpărare şi moştenitoare pe care le deţine.
Reclamanta arată că în decursul anilor, pădurea a fost tăiată şi lemnul folosit, primarul şi comisia locală au obstrucţionat justiţia, au folosit abuziv prerogativele pe care le-a avut a făcut posibilă o reconcesionare a locului Balta Tatarului intrând în conflict de interes concesionar şi primar, şi şef comisie locală fiind D, deci intentestabil.
Reclamanta solicită să fie pusă în posesie pe vechiul amplasament conform actului de vânzare – cumpărare depus, copia anulării actului de proprietate 175- 57912/6.12.1995 ; copia contractului de concesionare a Bălţii Tatarului pe numele primarului şi şefului comisiei locale D F, demonstrând conflict de interese, verificarea şi constatarea vecinătăţii la N – cu Balta Tătarului şi intrarea abuzivă cu obligativitatea de retragere a drumului său creat de concesionarul lacului , copii după titlul de proprietate conform schiţei vecinilor de la V şi E pentru a determina vecinătatea N şi a sa şi a lor cu Balta Tătarului.
Solicită copia protocolului de predare a pădurii din titlul de proprietate al Ocolului Silvic __ la predarea pădurii Manda, Primăriei com. ___ pentru a se verifica că a fost tăiată după predare.
Reclamanta solicită despăgubiri şi decizii de corectare şi pedepsire a celor care încalcă legislaţia în vigoare, pedepsirea fostului primar C A (pentru săvârşirea de înşelăciune, minciună, favoritism în atribuirea terenului său altor persoane), pedepsirea primarului Dumitrescu care este în conflict de interes şi incompatibilitate conform art. 94 alin. 2 din Lg. 161/2003 care nu poate face parte din comisia locală şi nu au dreptul să participe la decizii în acest caz fiind concesionatul Bălţii Tătarului, încălcarea legii, obstrucţionează justiţia, refuză punerea în posesia corectă, nu recunoaşte hotărârea justiţiei, abuz în funcţie, încalcă şi revendică din teritoriul său .
Solicită despăgubiri materiale conform expertizei care urmează să se facă pentru tăierea ilegală a 1 ha. pădure; despăgubiri morale – 200.000 lei (de la cei 2 primari care împreună cu comisia locală timp de 20 de ani le-au afectat sănătatea, le-au luat timp şi au cheltuit bani); daune cominatorii 1000 lei/zi începând cu data de 23 mai 2008 conform cererii nr. 1923, art. 64 din Legea nr. 18/1991 precum şi cheltuieli de expertiză şi judecată de 8.000 lei.
La dosar reclamanta a depus specială de reprezentare în instanţă, sentinţa civilă nr. 2305/6.11.2007 pronunţată de Judecătoria Olteniţa cu menţiunea definitivă şi irevocabilă, acte de vânzare – cumpărare şi procesul verbal nr. 9807/1939.
Soluţionând cauza, Judecătoria Olteniţa prin sentinţa civilă nr. 2330/2010 a admis, în parte, acţiunea petentei PNMA şi a obligat primarul com. __, D F, să execute de îndată înmânarea titlului şi punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi întârziere, daune al căror cuantum pe zi va fi stabilit de instanţă, a suprafeţei de 1 ha (teren forestier) deţinut prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1930, teren cu vecinătăţile indicate în acţiune, pe vechiul amplasament.
A respins capătul de cerere prin care petenta solicită daune morale, ca netemeinic.
A respins capătul de cerere prin care petenta solicită cheltuieli de judecată, ca nedovedit.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a avut în vedere materialul probator administrat în cauză şi faptul că reclamanta PNMA face dovada calităţii sale de moştenitoare a autorului ei VMV, care prin cererea nr. 1105/12.03.1991 a făcut cerere (în baza Legii 18/1991 rep), pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul forestier în suprafaţă de 1 ha. situat în parcela 15. Se reţine că dreptul său de proprietate rezultă din actele de vânzare – cumpărare nr. 1584/30.10.1930 şi nr. 1411/5.04.1932. Acest teren există fizic în raza com. ___, Pădurea Manda parcela 15 ( în prezent purtând nr. 47). Instanţa reţine că petenta face dovada nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 57.912/6.12.1995, conform sentinţei civile nr. 2305/6.11.2007 a Judecătoriei Olteniţa.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat recurs Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată P şi D F – primarul Comunei P solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii, apreciind sentinţa netemeinică şi nelegală, pe următoarele considerente:
1. Instanţa în mod greşit a admis cererea reclamantei, chiar şi în parte deoarece nu s-a făcut dovada refuzului din partea lor la punerea în posesie şi eliberarea titlului atât timp cât au invitat pe reclamanta, plecată în străinătate, dar şi pe reprezentantul acesteia să semneze actul de punere în posesie, care este anterior emiterii titlului.
2. În mod nelegal instanţa a obligat la înmânarea titlului sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii deoarece acţiunea reclamantei nu a avut un astfel de capăt de cerere. Titlul nu se emite de comisia locală pârâtă ci de comisia judeţeană.
3. Instanţa de fond a obligat la punerea în posesie pe vechiul amplasament în raport de actul din 1930, cu vecinătăţile indicate de reclamantă în acţiune, fără să ţină cont că prin acţiune reclamanta nu a indicat aceste vecinătăţi, iar contractul din 1930 indicat nu mai corespunde cu planul actual cadastral, aspecte ce conduc la imposibilitatea punerii sentinţei în executare.
Conform sentinţei civile 2305/2007 a Judecătoriei Olteniţa prin care s-a anulat titlul de proprietate nr. 57912/6.12.1995 terenul în suprafaţă de 1 ha are ca vecini la N – drum, la E – PB, la S – GSM, la V – drum, tarlaua 47, parcela 1. astfel la N nu se mai află Balta Tătarului, ci drum ca urmare a reamenajării cursului râului Dâmboviţa .
Prin urmare nu poate fi luată în considerare cererea reclamantei, de a fi pusă în posesie cu vecin a N Balta Tătarului. Instanţa a reţinut că terenul se află în pădurea Manda fără a se face probe în acest sens.
Prin adeverinţa nr. 32/10.01.2011 Primăria Comunei P arată că terenul cu vecinătăţile descrise mai sus nu se află pe teritoriul său administrativ şi nu este trecut nici în planul cadastral vizat de O.C.P.I., ci pe teritoriul comunei F (şi adresa nr. 4378/1.07.2009).
În drept se invocă dispoziţiile art. 30 1 şi 312 alin. 1 şi 2 c.p.c..
Se depun acte.
Intimata reclamantă nu depune întâmpinare şi nu se prezintă în instanţă.
În raport de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate, de motivele de recurs invocate, tribunalul urmează în baza art. 312 (1) a admite recursul şi a casa sentinţa în tot în baza art. 312 (2), trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe (în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile Legii 202/2010) pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea sa reclamanta a solicitat punerea în posesie a 1 ha de pădure pe vechiul amplasament conform sentinţei 2305/6.11.2007 a Judecătoriei Olteniţa.
În finalul acţiunii ar rezulta că reclamanta cere şi despăgubiri „materiale, morale şi cominatorii” cu cheltuieli de judecată.
În raport cu dispozitivul sentinţei recurate, tribunalul reţine că:
– instanţa nu a lămurit obiectul cauzei,
– instanţa nu s-a pronunţat pe daunele materiale, motiv care nu poate face obiectul recursului conform art. 281 2 c.p.c.,
– instanţa a acordat ce nu s-a cerut, respectiv a obligat primarul pârât la înmânarea titlului sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, motiv încadrabil în dispoziţiile art. 304, alin. 1 pct. 6 c.p.c..
Tribunalul mai reţine că prin sentinţa 2305/6.11.2007 a Judecătoriei Olteniţa reclamanta nu a dobândit vreun drept şi ca atare nu poate invoca această sentinţă în stabilirea amplasamentului dreptului său de proprietate.
Din aceeaşi sentinţă, ultima pagină, rezultă că terenul autorului reclamantei s-ar afla în parcele 1, tarlaua 47, însă în comuna F şi nu P.
Prin hotărârea recurată această suprafaţă de teren împădurită (sau nu având în vedere daunele materiale solicitate) se reţine că s-ar afla în parcela 15 (în prezent nr. 47) în comuna P, Pădurea Manda, fără a exista vreo probă în dosar, cu nerespectarea principiului administrării probelor în mod nemijlocit.
Din actele dosarului rezultă că autorul reclamantei a formulat cerere pentru 1 ha pădure în 1992. La dosar nu este această cerere. Din probele administrate nu rezultă dacă s-a solicitat sau nu punerea în posesie pe vechiul amplasament. Rezultă însă că pârâţii au încercat punerea în posesie, însă reclamanta şi mandatarul ei au refuzat semnarea actului. Sentinţa obligând la punerea în posesie reţine culpa pârâţilor însă fără ca aceasta să fie dovedită.
La dosar nu există alături de cererea formulată (în 1992) în baza Legii 18/1991, actele depuse la aceasta, dacă a existat o hotărâre a comisiei locale cu privire la această cerere, dacă această hotărâre a fost sau nu validată/invalidată de Comisia judeţeană, pentru că este de reţinut că acţiunea reclamantei este o acţiune în obligaţia de a face ce presupune parcurgerea deja a etapelor procedurale prevăzute de Legea 18/1991.
De asemenea în cauză, în raport de îndeplinirea condiţiilor arătate în precedent se impunea efectuarea unei expertize topografice care să identifice terenul revendicat în raport de titlul invocat, de evidenţele cadastrale actuale, dacă este situat pe raza comunei F sau P, în situaţia în care se află pe raza comunei P, dacă există sau nu titluri emise pentru această suprafaţă.
În raport de motivele reţinute, tribunalul apreciază că sentinţa nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 261 (1) pct. 5 c.p.c. şi art. 304 alin. 1 pct. 7 c.p.c., iar pentru lămurirea situaţiei de fapt şi de drept sunt necesare probe ce nu pot fi administrate în recurs.
1
