4. Necesitatea investirii cu formulă a hotărârii judecătoreşti pronunţată în materie comercială.
– Codul de procedură civilă, art. 7208
Potrivit art. 7208 din Codul de procedură civilă: Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formula executorie pentru a fi puse în executare.
Prima instanţă a considerat în mod greşit că acţiunea în regres (subrogatorie) a asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului de circulaţie, având ca temei răspunderea delictuală, are natură civilă iar nu comercială şi, prin urmare, hotărârea pronunţată în acest caz trebuie învestită cu formulă executorie.
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ
Nr. 203/R din 24 februarie 2011)
Prin cererea înregistrată de Judecătoria Olteniţa, JUDECĂTORESC S a solicitat să se încuviinţeze începerea executării silite, prin toate formele de executare, împotriva debitorului D în baza sentinţei civile nr. 83/08. 01. 2008 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti – Secţia civilă în dosarul nr. 14837/301/2007, urmare cererii de silită formulată de creditoarea S.C. A.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 373/1 Cod procedură civilă.
La cererea formulată de executor judecătoresc S au fost anexate, în copii certificate: cererea de executare silită a creditoarei S.C. A şi sentinţa civilă nr. 83/08. 01. 2008 pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti – Secţia civilă în dosarul nr. 14837/301/2007.
Soluţionând cauza, prin încheierea din data de 7 ianuarie 2011, Judecătoria Olteniţa a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditoarea S.C. A prin executor judecătoresc S împotriva debitorului D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere obiectul cauzei asupra căreia Judecătoria sector 3 Bucureşti – Secţia civilă s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 83/08. 01. 2008, precum şi dispoziţiile acestei sentinţe şi a constatat că ea nu reprezintă un titlu executoriu valabil, în condiţiile în care nu este investită cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 Cod proc. civ.
A mai reţinut că acţiunea în regres (subrogatorie) a asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului de circulaţie, având ca temei răspunderea delictuală, are natură civilă iar nu comercială şi, prin urmare, hotărârea pronunţată în acest caz trebuie învestită cu formulă executorie (Decizia nr. XXIII din 19. 03. 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile reunite).
Împotriva acestei Încheieri a formulat recurs creditoarea SC __, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D.
În motivarea recursului, se arată că motivarea în drept a instanţei de executare este contradictorie, având în vedere că tocmai Decizia nr. XXIII din 19. 03. 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile reunite pe care o invocă stabileşte în mod indubitabil natura acţiunii în regres a asiguratorilor ca fiind comercială şi nu civilă.
În drept invocă art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 312 Cod procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate precum şi din oficiu, tribunalul apreciază că recursul declarat este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 83/08.01.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, rămasă irevocabilă prin nerecurare, debitorul D a fost obligat către creditoarea SC Asigurarea Românească la plata de despăgubiri rezultate dintr-un accident de circulaţie, societatea de subrogându-se în drepturile persoanei păgubite, în temeiul art. 22 din Legea 136/1995.
Rezultă aşadar că natura cauzei este comercială, după cum stabileşte de altfel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XXIII din 19. 03. 2007 a Secţiilor Unite („În aplicarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, stabilesc:
Natura juridică a acţiunii în regres exercitate de asigurător (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă.”)
Drept urmare, sentinţa civilă menţionată constituie titlu executoriu valabil, susceptibil de executare fără a fi investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 Cod procedură civilă.
De altfel, prin Decizia nr. XXXVIII din 07 mai 2007 pronunţata de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (şi publicata în Monitorul Oficial al României Partea I-a nr. 764 din 12 noiembrie 2007) s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 7208 din se interpretează în sensul că: Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formula executorie pentru a fi puse în executare”.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 3307 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept într-un astfel de context este obligatorie pentru instanţe, acest singur argument ar fi de natură să conducă la admiterea cererii de încuviinţare a executării silite formulată de creditoarea SC A prin Executor Judecătoresc S împotriva debitorului D, în baza sentinţei civile nr. 83/08.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de recurenta – creditoare SC A în contradictoriu cu intimaţii SC ASIROM, D, EXECUTOR JUDECĂTORESC S împotriva Încheierii din data de 07.01.2011 pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul nr. 67/269/2011, care va fi modificată în tot în sensul celor arătate în dispozitivul prezentei decizii.
1
