– O.U.G 88/1977, H.G.577/2002, art.12 alin.5 Lg.137/2002
Daca certificatul de atestare a dreptului de proprietate se elibereaza dupa privatizare, capitalul social se majoreaza de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerata aport în natura al statului în schimbul careia se vor emite actiuni suplimentare ce revin de drept institutiei publice implicate.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA nr.24 din 20.01.2011)
Prin cererea, inregistrata sub nr.73/3/2009, pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta SNTFM a chemat in judecata parata SC R.S. SA, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 5 851 560 RON reprezentand contravaloarea facturii nr. 10153/11.09.2007, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca suma pretinsa este datorata in temeiul prevederilor art. 7 lit. g alin. 6 din contractul de vanzare cumparare de actiuni nr. A/587/18.09.2003, factura emisa fiind comunicata paratei, prin posta cu confirmare de primire la data de 20.09.2007 suma reprezentand penalitait de intarziere calculate pentru perioada 17.05.2005 data certificatului de atestare a dreptului de proprietate – 31.07.2007.
S-a mai aratat ca partile, parata in calitate de succesor in drepturi a SC S.I., au incheiat contratul de vanzare- cumparare de actiuni nr.A/587/18.09.2003 avand ca obiect pachetul de actiuni detinut de reclamanta, reprezentand 100% din capitalul social al SC B.A.D. SA, in prezent urmare a schimbarii denumirii SC C.G. SA, la data incheierii contractului vanzatoarea nedetinand Certificatul de atestare al dreptului de proprietate asupra terenului.
Certificatul de atestare al dreptului de proprietate seria M09 nr. 1139 a fost emis la data de 17.05.2005, ulterior emiterii societatea supusa privatizarii, SC CFR BAD SA (SC C.G. SA) solicitand instantei constatarea nulitatii acestuia, precum si obligarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului de a emite un nou certificat de atestare a dreptului de proprietate pe numele SC C.G. SA, pricina solutionata irevocabil, prin decizia nr.1172/22.02.2007 pronuntata de ICCJ, in sensul respingerii pretentiilor.
Parata a obtinut in instanta anularea clauzelor contractuale cuprinse in art. 7 lit. g alin. 10 teza II si alin. 12 teza 1 din contract.
Prin sentinta comerciala nr. 332/2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, hotarare ramasa irevocabila prin nerecurare, a fost admisa in parte cererea paratei, instanta constatand nulitatea clauzelor cuprinse in art. 7 lit g alin. 10 teza II si art. 12 teza I, fiind insa, respinsa cererea privind anularea art. 7 lit. g alin.3 din contract, retinandu-se compatibilitatea clauzelor cu dispozitiile art. 12 alin. 2 din Legea 137/2002.
A mai invocat reclamanta nerespectarea de catre cumparatoare a clauzelor cuprinse in art. 7 pct. 7.2 lit g alin. 5 si 6 din contract, prin care parata s-a obligat sa intreprinda demersurile necesare majorarii capitalului social conform reglementarilor in vigoare, mai mult, acesta nu numai ca nu a sprijinit demersurile reclamantei ci a intarziat deliberat procedura de majorare a capitalului social prin atacarea in justitie a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenului si contestarea clauzelor contractului.
In determinarea sumelor pretinse in temeiul art. 7 lit. g alin. 5 si 6 din contract, reclamanta a aratat ca a avut in vederea raportul de evaluare al terenului, asa cum acesta a fost confirmat prin Hotararea nr. 8/04.04.2007.
In drept au fost invocate dispozitiile art.112, 720 indice 1 c.pr.civ., 274 alin. 1 c.pr.civ., art.969, art. 1066, art.1073 cod civil, prevederile contractului de vanzare cumparare de actiuni nr.A/587/18.09.2003.
Prin intampinarea formulata la 03.03.2009, parata SC I.R.S. SA a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
Au fost reluate sustinerile privind nelegala emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, valorificate in cursul procesului solutionat irevocabil prin decizia pronuntata 1172/22.02.2007 de ICCJ, parata prevalandu-se de incalcarea de catre reclamanta a dispozitiilor art. 12 alin. 5 Legea 137/2002 precum si a clauzelor contractuale cuprinse in art. 7.2 lit. g alin. 1.
Parata a invocat si exceptia de neexecutare, urmare a nerespectarii de catre reclamanta a propriilor obligatii asa cum acestea au fost stipulate prin art. 7.2 lit. g alin. 4 din contract.
S-a sustinut nelegalitatea Hotararii AGA SNTFM CFR MARFA SA nr.8/04.04.2007 adoptata cu incalcarea art. 12 alin. 5 Lg 137/2002 si art. 7 pct. 7.2 lit. g alin. 4 din contract, mentionandu-se ca acesta hotarare nu a fost atacata in instanta, parata formuland doar opozitie la mentionarea acesteia in registrul comertului, in temeiul art. 61 din Legea 31/1991, dosar 14298/3/2008, cerere la care a renuntat, urmarind prin acesta solutionarea amiabila a litigiului(fila 114 dosar).
A mai aratat parata ca reclmanta a refuzat predarea documentatiei aferenta terenului, anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate, in lipsa careia nu era posibila determinarea valorii cu care s-a majorat capitalul social, aceasta desi s-a procedat la notificarea succesiva asa cum rezulta din adresele nr. 857/11.07.2007, 1571/27.06.2007 si 1877/6.08.2007, fapt de natura a proba conduita abuziva a reclamantei.
S-a contestat de asemenea, modalitatea de evaluare a terenului, de catre Institutul Irecson, evaluarea avand un caracter pro causa, subiectiv, menit sa servesca interesele economice abuzive ale reclamantei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 115 – 118 c.pr.civ. OUG 88/1997 dispozitiile Legii 15/1990; HG nr. 577/2002; HG nr. 582/1998.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Prin incheierea de la 10.11.2009, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia prescriptiei extinctive pentru penalitatile aferente perioadei 17.05.2005 – 31 12 2005, retinand incidenta dispozitiilor art. 12 raportat la art. 1 alin. 1 art. 3 alin. 1 si art. 7 din D nr. 167/1958 referitor la clauzele contractuale cuprinse in art. 7.2 lit. g alin. 6 din contractul partilor.
Prin sentinta comerciala nr. 1909/23 02 2010, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea ca prescrisa pentru penalitatile aferente perioadei 17.05.2005 – 31 12 2005 si ca neintemeiata pentru penalitatile aferente perioadei 01.01.2006 – 31 07 2007.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut culpa reclamantei, care in raspunsul la intampinare a recunoscut ca transferul dreptului de proprietate asupra terenului catre societatea supusa privatizarii nu putea opera decat in conditiile majorarii propriului capital social cu valoarea terenului, aspect retinut si prin sentinta 14147/19.12.2008, obligatie stipulata si in art.7 pct.7.2 lit. g alin. 4 din contractul de vanzare cumparare de actiuni.
De asemenea, instanta a apreciat ca parata s-a aflat in imposibilitatea de a determina majorarea capitalului social al SC C.G. SA, intarzierea in indeplinirea acestei procedurii pe durata cuprinsa intre momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, 17.05.2005 si data inregistrarii Hotararii AGA SNTFM CFR M SA nr.8/04.04.2008, cu consecinta inregistrarii mentiunii de modificare a actului constitutiv, dispusa prin incheierea nr. 13108/22 02 2008, moment de la care parata SC IRS SA poate determina majorarea capitalului SC C.G. SA, datorandu-se exclusiv reclamantei.
Acesta pentru ca actiunile in justitie prin care parata a urmarit anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu au fost de natura a impiedica derularea procedurii de majorare a capitalului social, nejustificand pasivitatea reclamantei si neimpiedicand derularea procedurii de majorare a capitalului social, intrucat nu aveau caracter suspensiv.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta SNTF CFR M SA, invocand motive de nelegalitate si neteminicie.
In ceea ce priveste respingerea in parte a pretentiilor, urmare a prescrierii dreptului material la actiune s-a sustinut gresita aplicare a legii si interpretare a dispozitiilor contractuale, instanta ignorand data la care a fost emisa factura nr. 10153, pentru suma de 5 851 560 RON, 11.09.2007.
Pe fondul cauzei s-a sustinut ca, in mod gresit instanta a apreciat ca actuinile in justitie, promovate de parata, avand ca obiect costatarea nulitatii unor clauze contractuale cat si contestarea majorarii capitalului social nu sunt de natura a suspenda procedura de majorare a capitaluilui social, respectiv de inregistrare la Registrul Comertului.
Prin promovarea acestor actiuni SC IRS SA a pus reclamanta in imposibilitatea de a definitiva procedura de aportare a valorii terenului la propriul capital social; orice actiune in justitie referitoare la tiltul de proprietate asupra bunului ce constituie aport in natura la capitalul social, are caracter suspensiv.
S-a mai arata ca nici pana la data formularii cererii de apel, desi inregistrarea majorarii capitalului social al reclamantei s-a dispus la 22.02.2008, parata nu a determinat SC C.G. SA sa majoreze propriul capital social, neindeplinind obligatiile prevazute de art. 7 .it. g alin. 5 din contract, prejudiciul constand in intarzierea emiterii de actiuni suplimentare ce revin de drept vanzatoarei SNTFM CFR M SA.
Au fost, in esenta, reluate argumentele prezentate in cererea de chemare in judecata referitor la litigiile dintre parti purtand asupra legalitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate , precum si asupra anularii unor clauze contractuale; la culpa paratei in neindeplinirea obligatiilor contractuale.
In drept au fost invocate dispozitiile art.282 si urm. art.274 alin. 1 c.pr.civ., art. 969 si 1899 cod civil, OUG 88/1997, Legea 137/2002 si prevederile contractului de privatizare A/587/18 09 2003.
Prin intampinarea formulata la 15.11.2010, parata SC R.S. SA a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.
In ceea ce priveste solutia admiterii exceptiei prescrierii dreptului material la actiune, s-a aratat ca in mod corect instanta a retinut ca factura fiscala nu constituie titlu de creanta, reprezentand un document unilateral, exclusiv constatator al pretentiilor, ce nu se circumscrie dispozitiilor art. 16 alin. 1 din D nr. 167/1958 prin care sunt reglementate cauzele de intrerupere a curgerii termenului de prescriptie.
S-a mai aratat ca majorarea capitalului social a avut loc , de drept in temeiul legii respectiv a dispozitiilor art.12 alin.5 din Lg.137/2002, in mod corect instata retinand ca obligatia contractuala de participare la procedura de inregistrare a majorarii de capital social a SC C.G. SA revenea reclamantei conform art.7 pct. 7.2 lit.g alin. 4 din contract, acesta incalcand prevederile legale si contractuale, si prin refuzul nejustificat de a comunica documentele si informatiile necesare demersurilor legale de inregistrare a majorarii capitalului social, pe de o parte, si procedand prioritar la majorarea propriului capital social, pe de alta parte.
A fost reluat si motivul retinut de prima instanta referitor la lipsa caracterului suspensiv a demersurilor judiciare ale paratei, reclamanta nefiind impiedicata de existenta acestora pe rolul instantelor in efectuarea procedurii de majorare a propriului capital social, in lipsa careia parata nu putea determina majorarea capitalului social la SC C.G. SA.
De asemenea, au fost reiterate sustinerile privind nereala determinare a valorii terenului ce constituie aport la capitalul social, nepredarea documentelor anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate, cererea paratei avand ca obiect predarea acestora fiind respinsa de instanta, toate acestea avand drept consecinta imposibilitatea obiectiva de a efectua majorarea capitalului social al societatii supusa privatizarii.
Cu privire la stabilirea valorii trenului prin raportare la care s-au solicitat penalitatile de intarziere, art.7 lit. g alin. 6 din contract, au fost, de asemenea reluate sustinerile formulate in prima instanta, in apel fiind depuse la dosarul cauzei expertize extrajudiciare, administrate in procesele avand ca obiect contravaloarea lipsei de folosinta a terenului.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza apelul intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Retine ca partile, SNTFM CFR M SA si autoarea paratei SC IRS SA, SC S.I. SA, au incheiat contractul de vanzare cumparare de actiuni nr. A/587/18.09.2003, avand ca obiect actiunile detinute de SNTFM CFR M SA, reprezentand 100% din capitalul social al SC CFR BAD SA.
Intrucat la data incheierii contractului de privatizare, vanzatoarea nu detinea certificatul de atestare al dreptului de proprietate pentru terenul pe care isi desfasoara activitatea societatea supusa privatizarii, cu respectarea art. 12 alin. 5 si 6 din Lg 137/2002, urma ca ulterior emiterii acestuia capitalul social sa se majoreze de drept cu valoarea terenurilor, valoare considerata aport in natura al Societatii Nationale.
In schimbul acestuia, societatea supusa privatizarii avea obligatia de a emite actiuni ce revin de drept institutiei publice implicate.
In considerarea acestor dispozitii, prin art. 7 pct. 7.2 lit. g din contract, partile au convenit modalitatea majorarii capitalului social al SC CFR BAD SA (SC C.G. SA), stipuland in acest sens la art.7 pct.7.2 alin.4 obligatia vanzatorului de a participa la majorarea capitalului social al societatii cu valoarea terenului, dupa obtinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, si corelativ, prin art.7 pct. 7.2 lit. g alin. 5, obligatia cumparatorului, in calitate de actionar, de a determina societatea sa majoreze capitalul social cu valoarea terenurilor, conform reglementarilor in vigoare, urmand ca actiunile rezultate sa revina de drept, fara plata vanzatorului.
Prin art.7 pct. 7.2 lit. g alin.6 din contract, pentru neindeplinirea obligatiei sus mentionate, s-au prevazut penalitati de intarziere, in sarcina cumparatorului, de 0,06% pe zi, din valoarea terenului, penalitati ce se calculeaza de la data obtinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului si pana la data inregistrarii la oficiul registrului comertului a majorarii capitalului social al societatii supuse privatizarii, cu valoarea terenurilor.
Intrucat, din cuprinsul dispozitiilor art.12 din Legea 137/2002 nu rezulta modalitatea de majorare a capitalului social cu valoarea trenului, in situatia de exceptie in care supuse privatizarii sunt societatile filiale, cand certificatul de atestare a dreptului de proprietate este obtinut ulterior incheierii contractului de vanzare cumparare de actiuni, vanzatoarea SNTFM CFR M SA a solicitat punctul de vedere al Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei cu adresa nr. A/1/34/21.02.2003.
Prin adresa nr.673/10/27 02 2003, ministerul, in interpretarea dispozitiilor legale a comunicat ca, indreptatita a solicita certificatul de atestare a dreptului de proprietate este societatea SNTFM CFR M SA, a carei filiala era SC CFR BAD SA (SC C.G. SA), dupa obtinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, societatea mama fiind obligata a proceda la includerea in patrimoniul sau si la majorarea corespunzatoare a capitalului social, numai dupa aceea fiind posibila aducerea terenurilor ca aport in natura la capitalul social al filialei supusa privatizarii, cu consecinta primirii actiunilor rezultate cu titlu gratuit.
A rezultat ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate , pentru terenul aferent societatii privaizate certificat nr M09 nr. 1139 a fost emis de catre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Trurismului, in temeiul Legii 15/1990 si a HG nr. 834/1991 la data de 17.05.2005.
Cu incalcarea clauzelor contractuale, art.7 pct.7.2 lit. g alin.5, cumparatoarea SC IRS SA, nu a inlesnit majorarea capitalului social al SC C.G. SA cu valoarea terenurilor conform reglementarilor legale in vigoare, dimpotriva asa cum a mentionat in intampinarile formulate a determinat societatea supusa privatizarii sa solicite constatarea nulitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate M09 nr.1139/17.05.2005, emis pe numele SNTFM CFR M SA si emiterea unui nou certificat pe numele fostei filiale,cauza ce a format obiectul dosarului 33181/2/2005.
Cu autoritate de lucru judecat, prin sentinta nr.1549/26.06.2006, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosar 33181/2/2005, mentinuta prin decizia 1172/22.02.2007, pronuntata de ICCJ, s-a constatat ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a fost emis cu respectarea dispozitiilor legale in materie, asa cum acestea au fost interpretate de catre MLPTL prin adresa 673/10/27.02.2003, si in conformitate cu contractul de vanzare cumparare de actiuni nr.A/587/18.09.2003, la incheierea caruia terenul se afla in proprietatea statului si administrarea SNTFM M SA – filiala SC CFR BAD SA.
Ulterior constatarii prin hotarare definitiva si irevocabila, la 22.02.2007 a legalitatii actului administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate M09 nr.1139/15.05.2005, cu respectarea procedurii prevazute de lege art. 12 din Legea 137/2002, asa cum acestea au fost interpretate prin adresa nr. 673/10/27.02.2003, a carei legalitate a fost de asemenea, constatata cu autoritate de lucru judecat si a clauzelor stipulate in art.7 pct.7.2 lit. g din contract, SNTFM CFR M SA a adoptat Hotararea AGA nr.8/4.04.2007, prin care s-a dispus majorarea capitalului social, inclusiv cu valoarea terenului aferent filialei SC CRF BAD SA (SC C.G. SA), hotarare incrisa in registrul comertului in baza incheierii nr.13180/22.02.2008.
La cererea de inregistrarii in Registrul Comertului, SC IRS SA si SC C.G. SA au formulat opozitie in temeiul dispozitiilor art. 61 din , solicitand constatarea inopozabilitatii acesteia fata cele doua societati, cerere inregistrata sub nr.14298/3/2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti.
Prin incheierea 27.06.2008, Tribunalul Bucuresti a luat act de renuntarea la judecata opozitiei in temeiul art. 246 c.pr.civ.
A mai rezultat ca la cererea SC IRS SA, prin sentinta comerciala nr. 332/31.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti s-a constatat nulitatea absoluta a clauzelor contractuale cuprinse in art.7 pct.7.2 lit. g alin.10 teza II si alin. 12 teza I, fara relevanta in prezenta cauza.
De asemenea, cererea formulata de reclamantele SC C.G. SA si SC IRS SA, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sib nr. 33800/3/2007 prin care au solicitat obligarea paratei SNTFM CFR M SA sa predea documentatia necesara pentru inregistrarea majorarii capitalului social cu valoarea terenului, a fost respinsa prin sentinta 14147/19.12.2008, ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare.
Instanta a constatat, cu autoritate de lucru judecat, legalitatea majorarii initiale a capitalului social SNTFM CFR M SA, majorarea capitalului SC C.G. SA urmand a se efectua ulterior acestei majorarii, neexistand nici un temei pentru a dispune obligarea SNTFM CFR M SA la predarea documentatiei.
S-a retinut ca pentru inregistrarea majorarii capitalului social al SC C.G. SA, si indeplinirea propriilor obligatii, de catre cumparatorul actionar SC IRS SA, nu este necesara documentatia aferenta certificatului de atestare a dreptului de proprietare asupra terenului, acesta urmand a se dispune in considerarea Hotararii AGEA SNTFM CFR MARFA SA nr.4.04.2007, impotriva careia, insa, cele doua societati implicate au formulat opozitie. (fila 86 dosar).
Din cele retinute rezulta cu certitudine ca SNTFM CFR M SA a procedat la indeplinirea propriilor obligatii legale, prevazute de art. 12 alin. 5 si 6 din Lg. 137/2002 si a celor contractuale,conform art. 7 pct. 7.2 lit. g alin. 4, in sensul ca a intreprins demersurile necesare obtinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aflat in folosinta filialei sale aflata in procesul de privatizare, a procedat, cu respectarea acestor dispozitii mai intai la majorarera propriului capital, urmand ca parata, in calitate de actionar majoritar cu o pondere de 99 % din capitalul social sa supuna aprobarii AGEA SC C.G. SA majorarea capitalului social cu aportul in natura reprezentand valoarea terenului, cu consecinta emiterii de actiuni in favoarea SC SNTFM CFR M SA.
In mod gresit, prima instanta a apreciat ca intarzierea survenita intre momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului M09 nr.1139/17.05.2005 si data inregistrarii Hotararii AGEA SC SNTFM CFR M SA nr.8/4.04.2007, la data de 22.02.2008, se datoreaza culpei reclamantei.
In determinarera culpei instanta a retinut ca unic argument faptul ca atitudinea cumparatorului SC IRS SA, de obstructionare constanta a demersurilor intreprinse de catre reclamanta in indeplinirea obligatiilor prevazute de art.7 pct.7.2 lit g din contract prin contestarea legalitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate M09 nr. 1139/17.05.2002, prin opozitia la inregistrarea majorarii capitalului social in temeiul Hotararii AGEA nr.8/04.04.2007 nu au avut caracter suspensiv, reclamanta avand posibilitatea si pe perioada derularii proceselor sa parcurga procedura majorarii propriului capital social.
A inlaturat acest argument, in considerarea dispozitiilor art.335 c.pr.civ, potrivit caruia, daca cererea, prin insusi cuprinsul ei sau prin obiectiile ridicate de terte persoane prezita un caracter instanta este tinuta a o respinge.
Procedura de majorare a capitalului social este prin excelenta o procedura necontenciosa, ce nu poate fi intreprinsa decat in temeiul unor acte a caror legalitate nu este pusa sub semnul indoielii.
Hotarare de majorare a capitalului social cu aport in natura nu ar fi putut fi adoptata in temeiul unui certificat de atestare a dreptului de proprietate a carei legalitate era contestata, demersul fiind fara finalitate, intrucat, instanta competenta a dispune inregistrarea majorarii la Registrul Cometului era tinuta a cerceta aparenta de legalitate a actelor a caror mentionare se solicita.
Or, constatand existenta pe rolul instantelor a cererii in constatarea nulitatii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cu respectarea art. 335 c.pr.civ. nu se putea dispune decat respingerea cererii de inregistrare, cu consecinta suspendarii procedurii de majorare a capitalului social.
Prin urmare culpa in intarzierea indeplinirii procedurii de majorare a capitalului social al societatii aflata in procesul privatizarii apartine exclusiv cumparatoarei SC I.R.S. SA.
De alfel, de indata ce cererea de constatare a nulitatii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M09 nr.1139/17.05.2005 a devenit irevocabila, la 22.02.2007, cu respectarea termenelor prevazute de Legea 31/1990, SNTFM CFR MARFA SA a procedat la convocarea AGEA adoptand Hotararea nr. 8/04.04.2007 de majorarea a propriului capital social. Cererea de mentionare a majorarii capitalului social in temeiul Hotararii AGEA nr. 8/04.04.2007, inregistrata la 07.11.2007 sub nr.473828 a fost solutionata prin incheierea nr.13108/22.02.2008.
Perseverand in atitudinea sa de obstructionare a demersurilor intreprinse de reclamanta in indeplinirea procedurii de majorare a capitalului social, parata SC IRS SA a formulat opozitie impotriva hotarari AGEA nr.8/04.04.2007 la care judecata careia a renuntat, asa cum rezulta din incheierea pronuntata la 27.06.2008 in dosar 14298/3/2008.
A rezultat ca, nici ulterior acestei date si nici la data prezentei hotarari, parata nu s-a conformat obligatiilor ce ii reveneau in temeiul art. 7 pct. 7.2 lit. g alin. 5 din contract, in sensul ca, in calitatea sa de actionar majoritar, nu a intreprins demersurile necesare majorarii capitalului social al SC C.G. SA.
Intrucat, in determinarea pretentiilor sale, conform art 7 pct.7.2 lit. g alin. 6 din contract, reclamanta a avut in vedere perioada cuprinsa intre 17.05.2005 – 31.07.2007, culpa pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale ulterior acestei date, cu respectarea principiului disponibilitatii nu va fi supusa cenzurii de catre instanta.
A inlaturat si apararile formulate de parata prin intampinare, referitor la nelegala emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M09 nr.1139/17.05.2005, pentru aceleasi considerente, cu privire la legalitatea acestuia si a procedurii de majorare a capitalului social existand autoritate de lucru judecat.
A inlaturat exceptia de neexecutare intemeiata pe nerespectarea propriilor obligatii ce incumbau reclamantei, conform art.7 pct.7.2 lit.g alin.4, retinand culpa exclusiva a paratei care, nu numai ca nu si-a indeplinit propriile obligatii statuate prin art. 7 pct. 7.2 lit. g alin. 3, prin care s-a obligat sa sustina si sa intreprinda demersurile legale obtinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate dar a urmarit anularea acestuia in instanta, cererii respinse prin sentintele civile 1549/2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti si sentinta civila nr.332/2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti.
In ceea ce priveste obligatia prevazuta de art. 7 pct. 7.2 lit. g alin. 5 din contract, neindeplinirea acesteia nu s-a datorat unui refuz justificat ci, dimpotriva parata a urmarit prin contestarea legalitatii titlului de proprietate, impiedicarea indeplinirii obligatiilor asumate de reclamanta.
A inlaturat si apararile privind nelegalitatea Hotararii AGEA nr.8/04.04.2007, constatand ca prin renuntarea la opozitia formulata impotriva acestei hotarari, conform incheierii de la 27.06.2008, dosar 14298/3/2008, precum si din cuprinsul intampinarii formulate in prima instanta rezulta ca parata a confirmat legalitatea acesteia.
A inlaturat sustinerile privind culpa reclamantei in neindeplinirea obligatiei de predare a documentelor necesare majorarii capitalului social, respectiv a documentatiei anexa la ceritficatul de atestare a dreptului de proprietate, retinand ca si cu privire la acest aspect, prin sentinta civila 14147/19.12.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosar 33800/3/2007, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat, pe de o parte, ca reclamantei nu ii incumba o astfel de obligatie, iar, pe de alta parte, parata, in indeplinirea propriilor obligatii asumate prin art.7 pct. 7.2 lit.g alin. 5 nu avea nevoie de aceste documente.
In ceea ce priveste determinarea intinderii penalitatilor, datorate conform art.7 pct.7.2 lit.g alin.6 din contract, de la data obtinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate pana la data inregistrarii la ORC a majorarii capitalului social, retine ca penalizarea de 0,06% pe zi de intarziere se calculeaza asupra valorii terenului.
Valoarea terenului a fost stabilita prin raportul de evaluarea intocmit la cererea SNTFM CFR M SA de catre I.R.C.E.S.S., prin determinarea valorii de piata, fiind avut in vedere la adoptarea Hotararii AGEA nr. 8/04.04.2007, necontestata de parate, fiind singura valoare determinata legal la data obtinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, conform contractului, valoare opozabila paratei.
Valorile determinate prin expertizele extrajudiciare administrate in litigiile dintre parti,avand ca obiect despagubiri pretinse urmare a lipsei folosintei terenului, stabilite la valoarea de piata, la momente distincte celor pe care le implica procedura de privatizare si respectiv cea de majorare a capitalului social, supusa analizei in prezenta cauza, sunt irelevante, neavand forta probatorie.
Retine insa, ca intradevar, cu privire la despagubirile solicitate cu titlul de penalitati de intarziere aferente perioadei 17.05.2005 – 31.12.2005, a intervenit prescriptia dreptului material la actiune, emiterea facturii fiscale nr.10153/11.09.2007 neavand caracterul unui act intrerupator al cursului prescriptiei, conform art. 16 alin. 1 Decretul 167/1958.
Astfel, retinand comportamentul abuziv al paratei, nerespectarea cu rea credinta a obligatiilor asumate prin art.7 pct.7.2 lit.g alin.5, cu consecinta incalcarii dispozitiilor art.12 alin.5 din Legea 137/2002, potrivit carora majorarea capitalului social cu valoarea terenului are drept consecinta emiterea de actiuni ce revin de drept fara plata SNTFM CFR M SA, constata ca parata este tinuta a despagubi reclamanta, in temeiul art. 7 pct. 7.2 lit. g alin. 6 din contract.
A inlaturat sustinerile apelantei referitor la gresita solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, retinand ca dreptul de a actiona in instanta parata pentru despagubiri a luat nastere conform art. 7 pct. 7.2 lit. g alin. 6 la data obtinerii certificatului de atestare al dreptului de proprietate 17.05.2005, data de la care parata era tinuta sa indeplineasca obligatiile prevazute de art.7 pct.7.2 lit.g alin.5, în caz contrar fiind tinuta a plati despagubiri conform clauzei penale.
In mod corect instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor art.12 raportat la art.1 alin.1, art.3 alin.1 si art.7 din Decretul nr.167/19958, apreciind ca emiterea facturii nr.10153/11.09.1007 nu constituie data de la care incepe sa curga teremnul de prescriprie si nici nu are caracteer intrerupator al cursului prescriptiei, nefiindu-i incidente dispozitiile art.16 alin. 1 din Decretul nr.167/1958.
In consecinta, in temeiul art.296 c.pr.civ, a admis apelul, a schimbat in parte sentinta atacata, in sensul admiterii in parte a cererii de chemare in judecata, cu consecinta obligarii paratei la plata sumei de 4189020 RON, reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei 01.01.2006 – 31.07.2007.
A facut aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 1 c.pr.civ.
