SENTINŢA CIVILĂ NR. 511/CA/03 decembrie 2008
Domeniu asociat: administrativ; litigiu privind funcţionarii publici; drepturi
salariale.
Notă: soluţia nu este irevocabilă, fiind declarată împotriva acesteia calea de
atac a recursului.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exerciţiul dreptului
funcţionarilor publici la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare
funcţionarilor publici la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare
prevăzute de legea privind Statutul au fost adoptate pentru
perioade de timp determinate datorită unor condiţii financiare deosebite, respectiv
perioade de timp determinate datorită unor condiţii financiare deosebite, respectiv
pentru anul bugetar în curs, acestea şi-au încetat aplicabilitatea la expirarea
pentru anul bugetar în curs, acestea şi-au încetat aplicabilitatea la expirarea
perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Deşi dreptul funcţionarilor publici la suplimentul postului şi suplimentul treptei
de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcţionarilor publici a reintrat de
drept în vigoare, iar aceştia sunt îndreptăţiţi la plata retroactivă a acestor drepturi,
exercitarea drepturilor salariale ale acestora este îngrădită de lipsa preocupării
autorităţilor statului de a adopta reglementări minimale în domeniu, respectiv de a
stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut de art. 31 lit. c) şi d) din
Legea nr. 188/1999.
Potrivit hotărârilor judecătoreşti depuse la dosarul cauzei de către reclamanţi,
în situaţii litigioase identice, instanţele judecătoreşti din România au pronunţat
hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri
cuvenite funcţionarilor public ca fiind de câte 25% fiecare din salariul de bază.
Faţă de existenţa unui număr considerabil de hotărâri judecătoreşti adoptate
Faţă de existenţa unui număr considerabil de hotărâri judecătoreşti adoptate
în sensul amintit şi care au dobândit puterea de lucru judecat, s-a apreciat că, deşi
practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc,
aceasta poate crea justiţiabililor o speranţă legitimă în sensul îndreptăţirii acestora la
un drept recunoscut de instanţele judecătoreşti unor persoane aflate în situaţii
identice cu aceştia.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.
de mai sus de reclamantul D.A.C. a chemat în judecată în calitate de pârât
INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE solicitând instanţei ca,
prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să anuleze actul administrativ nr.
11562/16.09.2008 emis de pârât şi să oblige pârâtul la plata către reclamant a
sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de
bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul
de bază începând cu 01.01.2004 şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate cu
indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată la pârâtul INSPECTORATUL
TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE sub nr. 10377/20.08.2008. a solicitat plata
sumelor de bani reprezentând sporul pentru suplimentul postului în procent de 25%
şi a sporului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% – în total 50 %
aplicat la salariul de bază începând cu data de 01.01.2005 şi până la încetarea
raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului
până la data plăţii efective, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi efectuarea înscrierilor
corespunzătoare în carnetul de muncă conform Decretului nr. 92/1976.
Pârâtul, prin răspunsul nr. 11562/16.09.2008, i-a respins solicitarea, motivând
că nu există temei legal pentru plata sporurilor solicitate şi nu au fost prevăzute în
bugetul instituţiei sume pentru acordarea acestor sporuri. Consideră acest refuz
neîntemeiat şi solicită instanţei să se constate că drepturile solicitate sunt prevăzute
expres în nome legale, fără nici o condiţionare.
Potrivit art. 38 şi art. 39 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, care
prevăd în mod imperativ că salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt
recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaţilor
fiindu-le garantat dreptul la egalitate de şanse şi tratament, de aceea consideră că
dreptului la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare îi corespunde
obligaţia corelativă a debitorului, care nu doreşte şi nu vrea să-şi execute obligaţia
legală în mod voluntar.
Funcţionarii publici au un statut legal, care se realizează în conformitate cu
dispoziţiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Elementele specifice acestei structuri salariale sunt sporul de vechime,
suplimentul postului şi cel al gradului, la care se pot adăuga prime şi alte drepturi
salariale, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de lege.
Prevederile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, stipulează că:
„funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii”,
iar prevederile art. 117 din statut: „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu
prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile
administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei
specifice funcţiei publice”.
Prin neplata acestor sporuri salariale de la apariţia actului normativ şi până în
prezent, acest drept tinde să fie lipsit de conţinut, iar pentru această îngrădire pârâtul
nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să-şi
producă efectele, fiind împotriva raţiunii de a exista legile şi să aibă doar caracter
formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul Adiţional 1 la Convenţia pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale: „Orice persoană fizică sau juridică
are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa
decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de
principiile generale ale dreptului”.
Dreptul la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul
treptei de salarizare este un drept de creanţă şi prin urmare, este un bun în înţelesul
art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia menţionată.
De asemenea, potrivit art. 1082 Cod civil, solicită ca pârâtul să fie obligat la
plata acestor sume actualizate cu rata inflaţiei de la data plăţii efective.
În drept, invocă art. 31 pct. 1 lit. c şi d coroborat cu art. 3 lit. f, art. 109 din
Legea nr. 188/1999, Decretul nr. 92/1976, Legea nr. 554/2004, art. 1 din Protocolul
adiţional 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale,
Legea nr. 193/2006, Legea nr. 142/1998, Legea nr. 251/2006 şi Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul invocă excepţia prescripţiei
dreptului la acţiune al reclamantului şi solicită respingerea acţiunii reclamantului ca
nefondată.
În motivare se arată că reclamantul este funcţionar public numit, în condiţiile
legii, în cadrul Inspectoratului TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE, căruia îi sunt
aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
republicată şi cele ale legislaţiei specifice care reglementează drepturile salariale ale
acestei categorii de personal.
Drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici sunt expres şi
exhaustiv prevăzute de lege.
Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei
în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei, s-a completat art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, introducându-se astfel, în componenţa salariului,
suplimentul postului şi suplimentul gradului.
Prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat
prin Legea nr. 161/2003, stipulează faptul că „salarizarea funcţionarilor publici se
face în conformitatea! prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de
salarizare pentru funcţionarii publici”.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 574 din 04 iulie
2006, modifică lit. d)a alin. 1 al art. 29 înlocuind noţiunea „suplimentul gradului” cu
„suplimentul corespunzător treptei de salarizare” şi totodată, la art. XIII se prevede că
art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările şi completările ulterioare,
intră în vigoare la 01 ianuarie 2007. Prin republicarea în Monitorul Oficial nr. 365 din
29 mai 2007 a Legii nr. 188/1999, s-a dat o nouă numerotarea textelor, articolul 29
devenind articolul 31.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului şi
supliment! corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.
92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor
publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005,
şi pil Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a
altor drepţii ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 417/2006.
În ceea ce priveşte anul 2007 şi 2008, sistemul unitar de salarizare al
funcţionalilor publici a fost legiferat de OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de
reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la
intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale
funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor
publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de OG nr.
9/2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a
drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în
vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor
publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul
2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007 şi pentru acordarea unor
creşteri salariale pentru funcţionarii publici în anul 2008.
Astfel, în art. 1 din OG nr. 6/2007 modificată şi completată de Legea nr.
232/2007 şi de OG nr. 9/2008, se prevede că „Prezenta ordonanţă reglementează
drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare
a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici”.
Subliniază faptul că, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar
de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, salarizarea funcţionarilor publici
a fost reglementată prin actele normative special aplicabile acestei categorii,
menţionate anterior şi în care nu sunt prevăzute suplimentele cerute de reclamant, cu
atât mai puţin procentul stabilit de acesta.
În drept, invocă dispoziţiile art. 115 şi urm.C.proc.civ., cât şi pe dispoziţiile din
actele normative precizate în conţinutul întâmpinării.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcţionar public în cadrul autorităţii publice
pârâte.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici,
„pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus
din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului**);
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare**).
Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile
legii.
Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii
privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.”
Drepturile salariale ale funcţionarilor publici au fost reglementate în mod
succesiv de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea
drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobată
prin Legea nr. 76/2005, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea
drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006,
aprobată prin Legea nr. 417/2006, Ordonanţa de Guvern nr. 6/2007 privind unele
măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor
publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte
drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă
funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 şi prin
Ordonanţa de Guvern nr. 9/2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.
6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi
ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de
salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care
se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.
232/2007, şi pentru acordarea unor creşteri salariale pentru funcţionarii publici în
anul 2008.
Referitor la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, se reţine
că, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 şi art. 48 din OG nr. 2/2006, anterior arătate
pentru perioada 2004-2006, dreptul funcţionarilor publici la plata acestui spor a fost
suspendat.
Din analiza acestor acte normative, instanţa constată că acestea nu cuprind
vreo referire la eventualitatea desfiinţării dreptului la cele două sporuri, ci doar la
suspendarea exerciţiului acestuia. Această suspendare a exerciţiului unui drept nu
înlătură existenţa dreptului la sporul privind suplimentul postului şi suplimentul treptei
de salarizare cuvenită funcţionarilor publici pentru că, astfel, s-ar contravenit atât art.
53 din României revizuită privind cazurile când se poate restrânge
exerciţiul unui drept, cât şi reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional
al Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă
pentru elaborarea actelor normative „în cazuri speciale aplicarea unui act normativ
poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În
această situaţie, se vor prevedea în mod expres data la care se produce
suspendarea, precum şi durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de
suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a
dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii
exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării”.
Reţinând ca esenţială această dispoziţie legală în interpretarea actelor
normative incidente în cauză, instanţa constată că suspendarea aplicării prevederilor
prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanţilor a fost dispusă prin
actele normative amintite pe o durată determinată 2004-2006, iar prelungirea duratei
acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare
prin care s-a dispus din nou suspendarea exerciţiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei
de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de această suspendare reintră
de drept în vigoare, după cum, din acest moment reintră în vigoare dreptul la acţiune
al reclamantului, suspendat la rândul său pe durata suspendării exercitării dreptului a
cărui realizare se solicită pe calea acţiunii în justiţie..
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ că, drepturile
peroanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau
limitări, ele fiind apărate de stat împotriva împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor
de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul
postului şi suplimentul treptei de salarizare nu puteau fi anulate pe calea unor acte
normative de suspendare a aplicării acestora.
În situaţia dată, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o
normă lipsită de conţinut trebuie reţinut că, suspendarea exerciţiului dreptului la cele
două sporuri, nu echivalează cu însăşi înlăturarea acestora, cât timp existenţa
acestora nu a fost înlăturată prin vreo dispoziţie legală.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exerciţiul dreptului
prevăzute de legea privind Statutul funcţionarilor publici au fost adoptate pentru
Prin urmare, instanţa a apreciat că solicitarea formulată de funcţionarii public,
în sensul constatării îndreptăţii acestora la plata retroactivă a celor două sporuri
începând cu data naşterii dreptului şi până la zi, la valoarea actualizată a acestor
drepturi este întemeiată.
În privinţa cuantumului celor două sporuri cuvenite funcţionarilor public,
instanţa constată că acesta nu a fost prevăzut de lege sau de vreun alt act normativ
emis în aplicarea legii, reclamanţii solicitând plata acestora în cuantum de 25 % din
salariul de bază pentru ambele sporuri, justificând această solicitare prin prisma altor
dispoziţii legale care reglementează sporuri salariale, prin raportare la proiectul de
act normativ ce urma să cuantifice acest spor şi prin cea a existenţei unor hotărâri
judecătoreşti irevocabile prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25%
fiecare.
Respectarea principiului statului de drept presupune şi implică asigurarea
aplicării legilor adoptate, în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei
tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive astfel că este necesar ca
titularii unor drepturi (şi cu atât mai mult titularii unor drepturi salariale) să se bucure
efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În acest sens, se constată că, deşi dreptul funcţionarilor publici la suplimentul
postului şi suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul
funcţionarilor publici a reintrat de drept în vigoare, iar aceştia sunt îndreptăţiţi la plata
retroactivă a acestor drepturi, exercitarea drepturilor salariale ale acestora este
îngrădită de lipsa preocupării autorităţilor statului de a adopta reglementări minimale
în domeniu, respectiv de a stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut
de art. 31 lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999.
Din această perspectivă, instanţa constată că, potrivit hotărârilor judecătoreşti
depuse la dosarul cauzei de către reclamanţi, în situaţii litigioase identice, instanţele
judecătoreşti din România au pronunţat hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care
au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcţionarilor public ca fiind de câte
25% fiecare din salariul de bază.
în sensul amintit şi care au dobândit puterea de lucru judecat, instanţa a apreciat că,
deşi practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept
românesc, aceasta poate crea justiţiabililor o speranţă legitimă în sensul îndreptăţirii
acestora la un drept recunoscut de instanţele judecătoreşti unor persoane aflate în
situaţii identice cu aceştia.
În practica Curţii Europene privind Drepturile Omului, încălcarea acestei
speranţe legitime de către instanţele judecătoreşti a fost apreciată ca o atingere
adusă unui bun şi ca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 ( Cauza Stere împotriva
României din 26.02.2006).
De asemenea, în practica aceleiaşi instanţe europene, Cauza Beian împotriva
României nr. 1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergenţele de jurisprudenţă pot crea
insecuritate juridică şi reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca
efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au
aflat în situaţie identică li s-a recunoscut acelaşi drept prevăzut de lege.
Faţă de existenţa unei jurisprudenţe majoritare în sensul admiterii acţiunilor
reclamanţilor, instanţa a apreciat că, pentru apărarea unui drept salarial recunoscut
de lege al cărui cuantum este stabilit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, cuantum
care astfel constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului şi pentru recunoaşterea acestui bun este necesară
aplicarea cu prioritate a Convenţiei Europene privind Drepturile Omului şi a practicii
anterior amintite a Curţii Europene privind Drepturile Omului în această materie în
sensul recunoaşterii dreptului funcţionarilor publici la sporul privind suplimentul
postului şi la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut şi altor funcţionari
publici aflaţi în situaţii juridice identice.
Prin urmare, instanţa de contencios administrativ a apreciat că acţiunea
reclamantului este întemeiată motiv pentru care, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d), art. 137
C.proc.civ., art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art.
20 din Constituţia României şi a textelor de lege anterior amintite, urmează să
respingă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului invocată de pârât,
să anuleze actul administrativ emis de autoritatea publică pârâtă în legătură cu
drepturile salariale ale reclamatului şi să o oblige la plata către reclamant a sumelor
de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi
suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de
bază începând cu 01.01.2004 şi până la data pronunţării prezentei, actualizate cu
indicele de inflaţie până la data plăţii efective, conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât.
Admite acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul DAN
ALIN CLAUDIU domiciliat în Satu Mare, str. Independenţei bl.UH 25 ap. 4, jud. Satu
Mare împotriva pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE
SATU MARE cu sediul în Satu Mare, B-dul Lucian Blaga nr. 41, jud. Satu Mare, în
sensul că,
Anulează actul administrativ nr. 11562/16.09.2008 emis de pârâtă.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumelor de bani reprezentând
suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul
corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând
cu 01.01.2004 şi până la data pronunţării prezentei, actualizate cu indicele de inflaţie
până la data plăţii efective.
Dispune efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă al
reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 03 decembrie 2008.
Preşedinte,
Adriana Vîlcu
Grefier,
Anamaria Kencsan
Red: VA-12.12.2008
Tehnored: NM-15.12.2008
4 ex.
com.câte un ex.cu: -Dan Alin Claudiu
-Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare
7
