SENTINŢA CIVILĂ 22/CA/ 23 Ianuarie 2008
Irevocabilă prin nerecurare.
Domeniu asociat: administrativ; litigiu privind funcţionari publici statutari;
legalitate revocare act administrativ.
Deşi prin actul administrativ revocat prin decizia a cărei anulare se solicită prin
acţiunea principală, nu a avut loc o avansare a reclamantei în sensul legii, în fapt a
existat o astfel de avansare în ce privesc condiţiile de salarizare şi a celor privind
locul efectiv de muncă. Astfel suspiciunile şi motivarea Directorului Penitenciarului
Satu Mare exprimate prin actul administrativ de revocare a acestei decizii sunt
justificate în mod obiectiv, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea sau exercitarea
cu exces de putere a dreptului de a revoca actul administrativ emis în numele său.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.
de mai sus, Sindicatul „SOMEŞ” Satu Mare în numele şi pentru membrul de sindicat
reclamanta CME a chemat în judecată în calitate de pârât PENITENCIARUL SATU
MARE, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să anuleze
Decizia nr. 86/28.09.2007 şi Decizia zilnică nr. 191/28.09.2007 emise de Directorul
Penitenciarului Satu Mare, menţinerea Deciziei nr. 71/31.07.2007 emisă de Directorul
Penitenciarului Satu Mare, obligarea pârâtului, respectiv a persoanelor ce vor fi
găsite vinovate la repararea pagubei materiale şi morale suportate de către
reclamantă.
reclamantă.
În motivare arată că în textul Deciziei Nr. 86 din 28.09.2007 se încalcă
prevederile articolului 24 alineatului 2 din Legea Nr. 293/2004, care prevede
„avansarea în funcţii publice a din sistemul administraţiei
penitenciare, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, se face pe bază de
concurs în limita posturilor prevăzute în statele de organizare”, ori la baza Deciziei
Nr. 71 din 31.07.2007 nu a fost avansare, ci numire pe un coeficient egal cu cel avut
anterior, respectiv 2,75, adică nu a fost numită în funcţia de agent administrativ
principal l (care este prevăzută cu coeficient de 2,85), ci în funcţia de agent
administrativ II, cu acelaşi coeficient de 2,75, cât a avut anterior ocupării acestei
funcţii. Acest lucru s-a făcut în baza tezei finale la Anexa Deciziei Administraţiei
Naţionale a penitenciarelor, privind echivalarea coeficienţilor de ierarhizare (pe
funcţie) valabilă până la elaborarea noilor state de organizare care prevede
„funcţionarii publici cu statut special pot fi mutaţi pe funcţii cu un coeficient de
ierarhizare al salarului de funcţie mai mic decât cel prevăzut în statul de organizare
prin ordin /decizie potrivit competenţelor”.
Tot în textul Deciziei Nr. 86 din 28.09.2007 sunt invocate prevederile articolului
40 alineatul 2 şi articolului 41 alineatul 1, din Anexa 1 a OMJ Nr. 2854/C/2004, care
fac referire tot la avansare, fapt care în realitate nu a avut loc.
Cu toate că pe perioada de două luni, cât şi-am desfăşurat activitatea în
funcţia de agent administrativ II (contabil), a făcut tot posibilul să-şi îndeplinescă
atribuţiile în mod corect şi la timp (fapt pentru care a fost lăudată şi evidenţiată în faţa
colegelor de birou, atât de către contabilul şef, cât şi de directorul adjunct economico-
administrativ), paradoxal, a fost schimbată din funcţie.
Deşi a adus la cunoştinţă directorului faptul că pentru funcţia de agent
administrativ II a susţinut examen de avansare şi că îndeplineşte condiţiile specifice
postului, iar în baza procesului verbal din 17.10.2005 a fost declarată admisă şi
numită în funcţie prin Decizia directorului Penitenciarului Satu Mare Nr. 35 din
17.10.2005, acesta nu a ţinut cont nici de acest lucru dând răspuns plângerii sale cu
întârziere, evaziv şi parţial ireal.
Din cuprinsul plângerii prealabile adresată domnului director, mai rezultă şi
modul în care acesta a înţeles să emită decizia în cauză cu încălcarea gravă a
prevederilor Legi 293/2004, adică fără acordul său prealabil şi fără consultarea şefilor
ierarhici sau a Consiliului de conducere a unităţii. De asemenea, solicită să se
constate că în acelaşi timp cu schimbarea sa din funcţie, domnul director a dispus
prin Decizie zilnică, tot fără acordul său şi fără temei legal, să fie trecută temporar în
altă muncă, respectiv să supraveghez activitatea a cinci persoane private de libertate
(bărbaţi) ce desfăşoară activităţi la Bucătăria de unitate, încălcându-se astfel
prevederile articolului 51 alineatul 2 din Legea 293/2004.
Prin încălcarea prevederilor legale şi prin exercitarea necorespunzătoare a
atribuţiilor manageriale, privind comportamentul şi comunicarea, domnul director i-a
creat o stare de supărare foarte mare, a fost foarte neliniştită, considerând că cele
două mutări în funcţie ale sale se datorează unor greşeli foarte grave, starea
sănătăţii sale fiind afectată, a fost diagnosticată, i s-a administrat medicamentaţia
necesară şi a primit repaus medical 12 zile.
Întrucât pe perioada celor 12 zile nu a primit sporurile care i se cuveneau,
solicită să se reţină în sarcina celor vinovaţi să-i achite contravaloarea sumei
cuvenite, iar pe perioada cât a fost trecută temporar să supraveghez cele cinci
persoane private de libertate (bărbaţi), care lucrează la Bucătăria de unitate, nu a
primit sporul de supraveghere cuvenit şi nici sporul de praf care i se cuvenea dacă nu
era trecută temporar în această muncă. Aducând la cunoştinţă acest lucru domnului
director prin Biroul resurse umane, acesta i-a transmis că din punctul de vedere al
dânsului nu consideră necesar să-mi acorde sporurile prevăzute de reglementările în
vigoare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul invocă excepţia netimbrării
cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei plângerii prealabile şi excepţia lipsei
calităţii procesuale active a Sindicatului „SOMEŞ” Satu Mare (fila nr. 9 din dosar),
excepţii care au fost soluţionate de către instanţa de judecată potrivit art. 137
C.proc.civ., prin încheierea dată în şedinţa publică din data de 19.12.2007 (fila nr. 75
din dosar) în sensul respingerii acestora pentru considerentele de fapt şi de drept
invocate prin acea încheiere.
Pe fondul cauzei pârâtul şi-a exprimat poziţia procesuală prin „Notele de
şedinţă” depuse la data de 19.11.2007 (fila nr. 57 din dosar).
Prin acestea, pârâtul solicită respingerea acţiunii înaintată de către
Astfel, se arată că Decizia directorului Penitenciarului Satu Mare nr.
86/28.09.2007 a cărei anulare se solicită,
– are ca efect revocarea Deciziei directorului Penitenciarului Satu Mare nr.
71/31.07.2007 şi anume trecerea agentului principal de penitenciare CME înapoi în
funcţia avută anterior emiterii deciziei nr. 71/2007;
– a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează
competenţele de gestiune a resurselor umane a directorilor de unităţi subordonate
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (art. 6 din Anexa nr. 1 aprobată prin
Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2790/C/2004);
– revocarea Deciziei nr. 71/2007 se impunea pentru următoarele motive: a
fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind respectarea măsurilor legale
referitoare la transparenţa decizională, conflictul de interese şi incompatibilităţi (art. 6
alin. 2 din Legea nr. 293/2004 ), emitentul inspector şef principal de penitenciare
Cîrjan Dumitru, aflându-se într-o situaţie vădită de conflict de interese – art. 69 alin. 1
lit. „g”, art. 70 şi art. 79 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 161/2003 (fiind tatăl agentei
principal CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA); a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale
privind avansarea în funcţii vacante (art. 40 şi 41 din regulamentul aprobat prin
Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2854/C/2004, potrivit cărora: „Avansarea în funcţie
este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii superioare
vacante.
vacante.
În sensul prezentului regulament, prin funcţie superioară se înţelege, funcţia
prevăzută cu un coeficient de ierarhizare superior.
Pentru avansarea în funcţie a funcţionarilor publici se organizează concurs
sau examen după caz”.
– prin emiterea Deciziei nr. 71/2007 (care a fost revocată prin Decizia nr.
86/2007) agent principal de penitenciare CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA a fost trecută
de pe funcţia de agent achizitor principal l, al cărui coeficient maxim este 2,75 (
marcat cu culoarea verde în copia prezentată la dispoziţia instanţei) pe funcţia de
agent administrativ principal II, al cărui coeficient maxim este 2,85 (marcat cu
culoarea roşie), fără organizarea vreunui examen în acest sens .
– această trecere pe o altă funcţie, cu un coeficient maxim superior s-a făcut
şi cu încălcarea principiilor care cârmuiesc exercitarea funcţiei publice din sistemul
administraţiei penitenciare, supunere deplină faţă de lege, egalitatea şanselor pe
baza meritelor si capacităţii profesionale, responsabilitate şi imparţialitate (art. 5 din
Legea nr. 293 / 2004)
Spre deosebire de prima decizie contestată (nr. 86/2007), care este o decizie
de personal, cea de a doua decizie, nr. 191 din 28.09.2007, este o Decizie Zilnică pe
Unitate (D.Z.U.).
Aşa cum rezultă din cuprinsul acestei decizii, a cărei copie certificată a fost
depusă la dosar, a fost emisă în conformitate cu Decizia directorului general al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 336 din 22.09.2004 şi cuprinde mai
multe dispoziţii privind numirea personalului în serviciu, a funcţionarului public de
permanenţă pe unitate, plecări sau sosiri din misiuni, concedii, învoiri, precum şi alte
dispoziţii de interes general pentru întregul personal al unităţii.
Partea din D.Z.U. nr. 191/28.09.2007 contestată, privind pe agentul principal
de penitenciare CME, potrivit cu care aceasta îşi va desfăşura activitatea în mod
provizoriu la popota unităţii, începând cu data de 01.10.2007, nu reprezintă
nicidecum o “trecere temporară în altă muncă”.
“Trecerea temporară în altă muncă” reprezintă, alături de delegare, detaşare
şi transferare, o modificare a raporturilor de serviciu şi este reglementată în cuprinsul
art. 51 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, modificată prin OUG nr. 47/2006. O asemenea
modificare a raporturilor de serviciu se face întotdeauna printr-o Decizie de personal
a directorului unităţii şi se consemnează în “fişa de evidenţă” a funcţionarului public şi
în fişa matricolă din dosarul profesional al funcţionarului public, conform Deciziei
directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 380/2006 (art. 3.2
din Metodologia completării şi rectificării documentelor de evidenţă nominală şi
statistică pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare), ceea ce nu s-a
întâmplat în cazul agentului principal de penitenciare CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA.
În acest caz este vorba despre o decizie scrisă a conducătorului unităţii, dată
pentru organizarea activităţii curente a unităţii.
În ce priveşte regimul juridic aplicabil acestor dispoziţii, sunt dispoziţiile art. 4
alin. 2 şi 3 din Legea nr. 293/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 47/2006,
potrivit cărora “personalul din sistemul administraţiei penitenciare este obliga t… să
îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa
profesională. din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul
să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic,
dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris,
funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este
vădit ilegală. Funcţionarul public este obligat să aducă la cunoştinţa superiorului
ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, aceste situaţii”.
Rezultă astfel foarte clar că, în cazul dispoziţiilor scrise date de către
superiorul ierarhic, care sunt considerate vădit ilegale de către personalul din
sistemul administraţiei penitenciare, aflat în subordine, se prevede obligaţia expresă
în sarcina acestui funcţionar de a aduce la cunoştinţă aceste situaţii, superiorului
ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, în speţă, nu au cunoştinţă de îndeplinirea
acestei din urmă obligaţii, de către agent principal de penitenciare CÎRJAN
MĂDĂLINA ELENA, privind sesizarea directorului general al Administraţiei Naţionale
a Penitenciarelor, în legătură cu dispoziţia scrisă a directorului Penitenciarului Satu
Mare, cuprinsă în Decizia de Zi pe Unitate nr. 191 din 28.09.2007, pe care o
consideră vădit ilegală.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea ca neîntemeiată a
acţiunii formulate de Sindicatul “SOMEŞ” Satu Mare, în numele membrului de
sindicat, agent principal de penitenciare CME, reţinând totodată că atât Decizia de
personal al directorului Penitenciarului Satu Mare nr. 86/28.09.2007, cât şi Decizia de
Zi pe Unitate a directorului Penitenciarului Satu Mare nr. 191/28.09.2007, au fost
emise în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Pe cale de consecinţă, vă solicită şi respingerea pretenţiilor materiale solicitate
prin contestaţie, reţinând că nu există nici un raport de cauzalitate între deciziile
directorului unităţii şi pagubele invocate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta este funcţionar public în cadrul Penitenciarului cu regim închis
Satu Mare.
Satu Mare.
În urma modificărilor legislative intervenite în cursul anului 2005 privind
regimul juridic aplicabil personalului angajat în sistemul penitenciarelor din România,
pe baza de concurs, prin Decizia nr. 35/17.10.2005 dată de Directorul Penitenciarului
cu regim închis Satu Mare, reclamanta a fost numită începând cu data de 18.10.2005
în funcţia de subofiţer administrativ principal II (responsabil popotă) cu coeficient de
ierarhizare 1,75, la poziţia 154 din statul de organizare (filele 30, 31).
În anul 2007, luna iulie, reclamanta figurează în statul de funcţii al pârâtei ca
agent achizitor principal I, la poziţia 215 din statul de organizare, cu coeficient de
ierarhizare 2,75.
Prin Decizia nr. 71/31.07.2007 dată Directorul Penitenciarului Satu Mare, mai
exact de către înlocuitorul de drept al directorului, inspector şef principal de
penitenciare C D, tatăl reclamantei, aceasta a fost numită agent administrativ
principal II (contabil), funcţie prevăzută cu gradul de agent şef principal cu coeficient
principal II (contabil), funcţie prevăzută cu gradul de agent şef principal cu coeficient
de ierarhizare 2,75, poziţia nr. 230 din statul de funcţii ( fila nr. 29, 33).
La data de 28.09.2007, prin Decizia nr. 86/28.09.2007, contestată prin
prezenta acţiune în contencios administrativ, directorul în funcţie al Penitenciarului
Satu Mare, a dispus încetarea efectelor Deciziei directorului nr. 71/31.07.2007 de mai
sus, în sensul că reclamanta a fost numită din funcţia de agent administrativ
de ierarhizare 2,85, poziţia nr. 230 din statul de funcţii, în funcţia agent achizitor
principal I, poziţia 215 din statul de organizare, cu coeficient de ierarhizare 2,75 (fila
nr. 27).
Verificând legalitatea acestei decizii a Directorului Penitenciarului Satu Mare,
instanţa a constatat în primul rând faptul că prin acest act administrativ, practic, s-a
revocat un alt act administrativ emis de aceiaşi autoritate publică, întrucât s-a
apreciat că primul act administrativ este nelegal.
Sub acest aspect, reţinând caracterul esenţialmente revocabil al actelor
administrative, se constată că Decizia nr. 86/2007 a fost emisă în condiţii de
legalitate, conducătorul unei instituţii publice având dreptul de a revoca actele
administrative emise de el sau în numele său, în situaţia în care se constată, sau se
apreciază ulterior că acestea sunt nelegale.
Cu toate că dreptul de a revoca propriile acte administrative este expres
recunoscut în favoarea autorităţilor publice, instanţa a trecut la verificarea deciziei
revocatorii contestate prin prezenta acţiune în contencios administrativ şi prin prisma
legalităţii considerentelor pentru care autoritatea publică pârâtă şi-a exercitat acest
drept, pentru a se verifica dacă prin însuşi acest act revocator nu se încalcă
drepturile recunoscute de lege în favoarea persoanele cu privire la care s-au emis
actele administrative în discuţie respectiv pentru a se verifica dacă exerciţiul acestui
drept nu a fost exercitat prin exces de putere şi dacă argumentele de nelegalitate
invocate de director sunt justificate în mod rezonabil şi suficient.
Pentru a se realiza acest obiectiv s-a constatat că, deşi Decizia nr. 71/2007
care a fost revocată de către pârât nu face obiectul verificării legalităţii pe fond, este
necesară analizarea acesteia prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de
conducătorul autorităţii publice pârâte.
Din argumentele invocate de către acesta prin „notele de şedinţă” depuse în
cauză rezultă că Directorului Penitenciarului Satu Mare a apreciat că Decizia nr.
71/2007 emisă în numele său este nelegală întrucât a fost emisă de tatăl
reclamantei, acesta fiind într-o situaţie vădită de conflict de interese şi că, aceasta a
fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind avansarea în funcţii publice
Potrivit art. 79 din Legea nr. 161/2003, „funcţionarul public este în conflict de
interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor
cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari
publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa
deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se
abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi
să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este
obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei
publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţa.
În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la
propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în
cauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi nivel de
experienţă.
Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară,
administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.”
Faţă de această dispoziţie expresă a legii se constată că argumentul de
nelegalitate a Deciziei nr. 71/2007 invocat de director este justificat, această decizie
fiind emisă de locţiitorul său cu privire la raporturile de serviciu a propriei sale fiice,
fiind dată deci contrar prevederilor legale privind conflictele de interese şi
incompatibilităţile.
Cu privire la cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat, se constată că prin
Decizia nr. 71/2007 nu a avut loc o avansare în sens legal a reclamantei într-o
categorie sau grad profesional superior în sensul prevăzut de art. 24, 27 din Legea
nr. 293/2004 ci, prin această decizie reclamanta a fost numită pe o funcţie vacantă cu
acelaşi grad profesional – agent şef principal de penitenciar, cu acelaşi coeficient de
ierarhizare.
Deşi coeficientul de ierarhizare a funcţiei pe care a fost numită reclamanta prin
Decizia nr. 71/2007 este identic cu cel deţinut anterior, din Anexa B la Ordinul
Ministrului Justiţiei nr. 2790/C/2004 – secret de serviciu (fila 59 sigilată din dosar)
rezultă că funcţia pe care a fost numită reclamanta are un nivel II şi că nivelul I al
aceleiaşi funcţii are coeficient de salarizare 2,85.
În lipsa vreunei dispoziţii legale privind definiţia noţiunii de „nivel” din anexa
amintită, instanţa a apreciat că această noţiune corespunde celei de „gradaţie” din
OG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut
special din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzută în art. 9 din acest act
normativ:
“În raport cu timpul servit în calitate de funcţionar public cu statut special în
sistemul administraţiei penitenciare, ofiţerii şi agenţii de penitenciare au dreptul la 1-7
gradaţii, care se acordă din 3 în 3 ani. Gradaţiile obţinute până la intrarea în vigoare
a prezentei ordonanţe se menţin şi după aceasta dată.”
Astfel, încadrarea reclamantei pe funcţia vacantă de agent administrativ
principal II (contabilitate) reprezintă în fapt o îmbunătăţire a condiţiilor de salarizare a
reclamantei întrucât, cu trecerea timpului, aceasta urmează să beneficieze de drept
de un coeficient de salarizare superior celui pe care îl avea anterior acestei numiri,
situaţie care nu există în cazul funcţiei de agent achizitor principal I, funcţie din care a
fost mutată şi care are coeficient maxim de ierarhizare, gradaţie maximă de 2,75.
De asemenea, se constată că, mutarea reclamantei s-a efectuat pe un post
care presupune alte atribuţii decât cele exercitate în calitate de agent achizitor
principal, la un alt compartiment – contabilitate, cu condiţii efective de muncă diferite,
mai avantajoase din punctul de vedere al unei femei tinere şi că această mutare nu
este în acord cu procedura de ocupare a funcţiilor publice vacante reglementată de
art. 40 şi 41 din regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.
2854/C/2004 (fila nr. 48).
Faţă de aceste constatări, instanţa a apreciat că, deşi prin Decizia nr. 71/2007
nu a avut loc o avansare a reclamantei în sensul legii, în fapt a existat o astfel de
avansare în ce privesc condiţiile de salarizare şi a celor privind locul efectiv de
muncă, astfel suspiciunile şi motivarea Directorului Penitenciarului Satu Mare
exprimate prin actul administrativ de revocare a acestei decizii sunt justificate în mod
obiectiv, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea sau exercitarea cu exces de putere
a dreptului de a revoca actul administrativ emis în numele său.
Prin prisma acestor constatări instanţa a apreciat că Decizia nr. 86/2007
emisă de Directorului Penitenciarului Satu Mare prin care s-a revenit asupra Deciziei
nr. 71/2007 este legală, fiind dată în limite rezonabile, temeinic justificată faţă de
starea de fapt concretă conturată în prezenta cauză.
În ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei zilnice nr.
191/28.09.2007, (filele nr. 42–43), instanţa constată că aceasta este o Decizie Zilnică
pe Unitate emisă în conformitate cu Decizia Directorului General al Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor nr. 336/22.09.2004 şi cuprinde dispoziţii privind activităţile
curente ce urmau a se desfăşura în zilele de 29.09.2007–01.10.2007 de către
personalul în serviciu al unităţii.
Prin această decizie zilnică reclamantei i s-a trasat ca şi sarcină de serviciu
desfăşurarea activităţii la popota unităţii în mod provizoriu.
Analizând natura juridică a acestei decizii zilnice, instanţa constată că acesta
nu este un act administrativ prin care s-ar fi modificat raportul de serviciu al
reclamantei în sensul prevăzut de Legea nr. 293/2004.
Prin această decizie nu s-a dispus „trecerea temporară a reclamantei în altă
muncă” pentru a fi necesar a se solicita acordul prealabil al acesteia în condiţiile art.
51 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, ci s-a dat o dispoziţie scrisă de către şeful ierarhic
privind activitatea sa profesională, corespunzătoare pregătirii profesionale a
reclamantei şi necesităţilor urgente ale unităţii, în condiţiile art. 4 alin. 2 şi 3 şi art. 49
alin. 3 din Legea nr. 293/2004, citate de către pârât prin întâmpinare.
Constatând că motivul de nelegalitate a acestei decizii zilnice invocat de către
reclamantă este neîntemeiat, că procedura prealabilă specială de contestare a
acesteia nu a fost parcursă de către reclamantă, care a executat întocmai sarcinile
de serviciu trasate, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a acestei din urmă
decizii, instanţa a constatat că aceasta a fost dată cu respectarea legii, cererea
reclamantei privind anularea acesteia fiind nefondată.
Faţă de modul de soluţionare a capetelor de cerere privind anularea deciziilor
emise de pârât, instanţa a constat că cererea reclamantei de acordare de
despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate urmare a emiterii acestora
este nefondată, în cauză deciziile contestate fiind temeinice şi legale.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 1, 8,10,18 din Legea nr.
554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, a dispoziţiilor Legii nr. 293/2004, art. 274
C.proc.civ., instanţa de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acţiunea
în contencios administrativ formulată în numele reclamantei de Sindicatul „SOMEŞ”
7
