în actele normative privind salarizarea
functionarilor publici care sa confer
vocatie concreta la încasarea celor
2 suplimente precum si în lipsa unui
coeficient al celor 2 suplimente stabilite
de catre legiuitor, tribunalul nu poate
legifera în locul legiuitorului
Prin cererea de chemare în judecata reclamantii A S A, A C, B A M, au solicitatat tribunalului ca prin hotarârea ce o va pronunta în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii Iasi sa oblige pârâta sa plateasca reclamantilor suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, în raport de data numirii în functia publica sau încetarii raporturilor de serviciu pentru fiecare reclamant în parte, suma de bani urmând a fi actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului, pâna la data efectuarii platii efective, precum si pe viitor.
În motivarea actiunii reclamantii, functionari publici în cadrul pârâtei, au invocat în esenta urmatoarele:
Structura salariului functionarului public este reglementata de art.31 alin.1 din lg. nr.188/1999, iar la lit. c) si d) din norma legala anterior indicata se prevede ca din salariu fac parte si cele 2 sporuri solicitate de reclamanti prin cererea de chemare în judecata.
Dreptul la încasa cele 2 sporuri este prevazut expres si în actul normativ ce reglementeaza salarizarea functionarilor publici ( art.48 din OG nr.6/2007 si anexa D la OG nr.6/2007 ), iar suspendarea platii sporurilor prin acte normative, dupa introducerea lor în structura salariului functionarului public, este nelegala si neconstitutionala( art.53 alin.1 si 2 din Constitutie ).
Desi s-a îndeplinit procedura prealabila prevazuta de art.31 din OG nr.2/2006 ( adresa nr.45137/09.07.2008 ) conducerea pârâtei a refuzat plata sporurilor legale.
Pe lânga dispozitiile legale incidente în materie reclamantii mai invoca si existenta unei discriminari în raport de alti functionari publici din cadrul Caselor Judetene de Pensii Caras Severin si Suceava care în baza a doua hotarâri judecatoresti au încasat contravaloarea celor 2 sporuri, fiind indicat ca motiv al discriminarii cel reglementat de art.1 alin.2 lit.i) din OUG nr.137/2000.
În drept au fost invoca6te prevederile Constitutiei României; lg. nr.53/2003; lg. nr.188/1999; Decretul nr.167/1958; lg. nr.554/2004 si OUG nr.137/2000.
Pârâta, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiata motivat de faptul ca nu exista o culpa a pârâtei în neplata sporurilor solicitate având în vedere ca plata acestora a fost suspendata de legiuitor prin OUG nr.92/2004, iar bugetul acordat pentru salarii a fost limitat.
Din oficiu tribunalul a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune în raport de reclamanta B A.
Tribunalul analizând cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata în raport de reclamanta B A se constata ca aceasta este neîntemeiata motivat de faptul ca dreptul la actiune al reclamantei în ceea ce priveste plata celor 2 sporuri s-a nascut dupa încetarea suspendarii legale a prevederilor art.31 alin.1 prin OUG nr.92/2004, astfel încât în raport de data nasterii dreptului la actiune nu s-a împlinit termenul general de prescriptie prevazut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, astfel încât exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata din oficiu de catre instanta de judecata a fost respinsa ca neîntemeiata.
Pe fondul cauzei, se constata ca cererea de chemare în judecata este neîntemeiata.
Prevederile lg nr.188/1999 în ceea ce priveste drepturile salariale de care poate beneficia functionarul public au primit o noua reglementare în urma modificarii legii cadru prin lg nr.161/2003.
Din analiza coroborata si interpretarea logica, gramaticala si sistematica a dispozitiilor art.31 alin.1 si 3 din lg. nr.188/1999 reiese ca salarizarea functionarilor ( stabilirea expresa a drepturilor de natura salariala ) se face printr-o lege unitara privind sistemul de salarizare al functionarului public astfel încât dispozitiile alin.1 al art.31 au caracter supletiv, de recomandare, drepturile salariale ce se cuvin functionarilor publici ( inclusiv sporurile si suplimentele ) urmând a fi stabilite efectiv prin act normativ unitar.
Prin urmare, structura salariului functionarului public astfel cum este definita în art.31 alin.1 din lg. nr.188/1999 constituie o norma generala si nu reprezinta o dispozitie legala imperativa, functionarii publici având doar o vocatie eventuala la încasarea tuturor sporurilor prevazute de norma legala precitata în raport si de prevederile legii unitare privind salarizarea.
Din analiza prevederilor OUG nr.92/2004; OG nr.2/2006 si OG nr.6/2007 ce au reglementat succesiv salarizarea functionarilor publici reiese ca legiuitorul nu a prevazut expres si dreptul acestora la a încasa suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, nefiind macar stabilit un eventual coeficient al acestor 2 suplimente.
Vointa legiuitorului ce rezulta fara echivoc din prevederile OUG nr.92/2004; OG nr.2/2006 si OG nr.6/2007 a fost de neacordare a celor 2 suplimente, vointa perfect legala atâta timp cât legea generala, art.31 alin.1 si 3 din lg. nr.188/1999, da dreptul legiuitorului ca prin “lege” speciala sa stabileasca drepturile salariale efective ce se cuvin functionarului public.
În lipsa unui text de lege expres în actele normative privind salarizarea functionarilor publici care sa confere vocatie concreta la încasarea celor 2 suplimente precum si în lipsa unui coeficient al celor 2 suplimente stabilit de catre legiuitor, tribunalul nu îsi poate depasi atributiile si functiunea instituita prin lg. nr.303 si 304/2004 si C.pr.civ. si sa legifereze în locul legiuitorului si în favoarea functionarilor reclamanti prin obligarea pârâtei la plata contravalorii celor 2 suplimente începând cu 01.06.2006.
De asemenea, functionarii publici reclamanti nu se afla într-o situatie discriminatorie în raport de alti functionari publici din cadrul Caselor Judetene de Pensii Caras Severin si Suceava care în baza a doua hotarâri judecatoresti au încasat contravaloarea celor 2 sporuri, nefiind incidente prevederile art.1 alin.2 lit.i) din OUG nr.137/2000, atâta timp cât legea de salarizare a functionarilor publici nu da dreptul acestora la a încasa contravaloarea celor 2 suplimente, fiind mai mult decât evident ca prin cele 2 hotarâri judecatoresti indicate s-a ajuns la depasirea atributiilor conferite puterii judecatoresti prin legiferarea coeficientului celor 2 suplimente.
