Potrivit prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, transferul procedurii penale poate fi solicitat atunci când autorităţile judiciare române apreciază, în funcţie de particularităţile cauzei, că prezenţa persoanei învinuite de săvârşirea infracţiunii, la cercetarea penală, nu poate fi asigurată şi acest lucru este posibil în statul străin.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că cercetările penale desfăşurate de autorităţile judiciare române vizează persoana faţă de care se fac cercetări şi de autorităţile judiciare austriece, care au dispus, totodată, reţinerea învinuitului cu privire la care aceste autorităţi au solicitat „preluarea urmăririi penale”.
Prin urmare, solicitarea autorităţilor judiciare austriece constituie o cerere de transfer a procedurii penale având ca obiect urmărirea penală a învinuitului, în condiţiile în care acesta este cercetat pentru aceleaşi infracţiuni atât de către aceste autorităţi cât şi de către autorităţile judiciare române, iar prezenţa învinuitului la desfăşurarea actelor de urmărire penală, este asigurată numai de cele dintâi autorităţi. Astfel că, pentru o bună administrare a justiţiei, se impune admiterea cererii, transferul procedurii de urmărire penală către autorităţile judiciare austriece, cu remiterea lucrărilor cercetării penale şi a tuturor probelor de la dosarul cauzei acestor din urmă autorităţi.
Secţia penală, Decizia nr. 494 din 4 aprilie 2011
Prin încheierea penală nr. 23/25.02.2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1348/30/2011, în baza art. 111 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, privind transferul procedurilor de urmărire penală ce formează obiectul dosarului nr. 123/D/P/2010 în favoarea Parchetului Eisenstadt – Austria.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.02.2011, sub număr unic de dosar 1348/30/2011, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara a solicitat preluarea urmăririi penale privind pe învinuiții M. C. R., K. D. V., C. D., M. B., B. A. efectuate în dosarul nr. 123/D/P/2009 la Parchetul Eisenstadt – Austria.
în motivarea propunerii s-a arătat că la data de 03.09.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții M. C. R., K. D. V., C. D., M. B., B. A., sub aspectul comiterii infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat specializat în traficul de migrați, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
în fapt, s-a reținut că începând cu luna aprilie 2009, aceștia au constituit un grup infracțional organizat al cărui lider s-a proclamat învinuitul K. D. V. care au racolat mai mulți cetățeni turci și curzi pe care i-au călăuzit până la granița cu Ungaria unde i-au trecut în mod fraudulos frontiera de stat cu scopul de a păttrunde pe teritoriul Austriei, în vederea migrării lor în țări dezvoltate.
Parchetul Eisenstadt a solicitat preluarea urmăririi penale desfășurate în cauza privind pe învinuiții mai sus menționați, prin transmiterea copiilor legalizate a tuturor probelor din care rezultă implicarea infracțională a acestora la infracțiunii de trafic de migranți, respectiv, declarații, procese verbale, stenogramele interceptărilor convorbirilor telefonice și a filajelor precum și actele similare. Motivul solicitării preluării urmăririi penale este existența dosarelor paralele existente atât în România cât și Austria în care se desfășoară investigații cu referire la aceiași învinuiți pentru fapte ce constituie infracțiuni similare în legea română și legea statului solicitat.
La dosarul cauzei s-a atașat, în probațiune, dosarul nr. 123/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.123/D/P/2009 din data de 03.09.2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, organele de urmărire penală au dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții K. D. V., C. D., M. B., B. A., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen., și începerea urmăririi penale față de învinuitul R. M. C., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Prin ordonanța nr. 123/D/P/2009 din data de 04.09.2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, s-a dispus obligarea învinuitului C. D. de a nu părăsi localitatea de domiciliu – Timișoara, pe o perioadă de 30 de zile din data de 04.09.2009 până în 03.10.2009.
Prin ordonanța nr. 123/D/P/2009 din data de 10.10.2009 Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, a dispus obligarea învinuitului R. M. C. de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile din data de 10.10.2009 până în 08.11.2009.
Prin cererea adresată instanței la 24.02.2011, Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, a solicitat preluarea urmăririi penale desfășurate în cauza privind pe învinuiții mai sus menționați, de către autoritățile judiciare austriece, în speță Parchetul Eisenstadt, menționându-se că acest din urmă parchet solicită preluarea urmăririi penale prin transmiterea copiilor legalizate a tuturor probelor din care rezultă implicarea infracțională a acestora la infracțiunii de trafic de migranți, respectiv, declarații, procese verbale, stenogramele interceptărilor convorbirilor telefonice și a filajelor precum și actele similare. Se arată că, motivul solicitări preluării urmării penale este existența dosarelor paralele existente atât în România cât și în Austria, în care se desfășoară investigații cu referire la aceeași învinuiți pentru fapte ce constituie infracțiuni similare în legea română și în legea statului solicitant.
Prima instanță a constatat referitor la cererea formulată de DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara, că această cerere este intitulată ”cerere de preluare a urmăririi penale” privind dosarul nr. 123/D/P/2009 de către autoritățile judiciare austriece, în speță Parchetul Eisenstadt și motivată în drept atât pe dispozițiile art. 1111 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 cât și pe dispozițiile art. 114 pct. 4 din Legii 302/2004 privind transferul de proceduri.
Având în vedere conținutul cererii, prima instanță a apreciat că această cerere nu poate fi calificată ca fiind o cerere de preluarea a urmăririi penale, întrucât o asemenea cerere se formulează de statul străin și se soluționează conform procedurii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 302/2004.
De menționat că la dosarul de urmărire penală atașat ulterior la cerere, pus la dispoziția instanței, nu se află atașată vreo dovadă privind cererea formulată de Parchetul Eisenstadt și nici vreo dovadă că învinuiții mai sus indicați sunt arestați în altă cauză, în Austria.
Așadar, cererea formulată în prezentul dosar reprezintă o cerere de transfer a procedurilor de urmărire penală, în conformitate cu art. 110, 111 din Legea nr. 302/2004, întrucât se solicită continuarea procedurilor inițiale de autoritățile române – D.I.I.C.O.T. Timișoara în dosar nr. 123/D/P/2009, pentru fapte ce constituie infracțiuni prevăzute de legea română și transferarea acestora (a procedurilor) autorității judiciare competente din statul austriac.
Condițiile de acordare a transferului de proceduri sunt reglementate de prevederile art.110 din Legea nr. 302/2004, îndeplinirea acestora urmând să fie analizată în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 transferul procedurii în favoarea organelor judiciare ale unui stat străin este posibilă atunci când persoana învinuită de săvârșirea infracțiunii se află în executarea unei pedepse pe teritoriul statului solicitat, pentru o infracțiune mai gravă decât cea comisă în România.
Sub acest aspect prima instanță a reținut că deși se susține că învinuiții M. C. R., K. D. V., C. D., M. B., B. A., se află arestați în Austria, însă nu există vreo dovadă în acest sens la dosar.
De asemenea, art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 stabilește că transferul procedurilor este posibil și atunci când persoana învinuită de săvârșirea infracțiunii locuiește pe teritoriul statului solicitat și, în temeiul legii acestui stat, extrădarea sau predarea a fost refuzată ori ar fi refuzată în cazul formulării unei cereri sau al emiterii unui mandat european de arestare.
Prima instanță a constatat că nici această condiție nu este îndeplinită în cauză, întrucât împotriva învinuiților M. C. R., K. D. V., C. D., M. B., B. A., a fost începută urmărirea penală la 03.09.2009, însă împotriva lor nu au fost emise nici un mandat european de arestare și nu a fost formulată vreo cerere de extrădare pe numele lor.
Ca atare, nefiind refuzată extrădarea sau predarea învinuiților de către statul austriac, întrucât aceasta nu a fost cerută, transferul procedurilor nu este posibil sub acest aspect.
Potrivit art. 110 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritățile judiciare române pot solicita autorităților competente ale altui stat exercitarea unei proceduri penale sau continuarea acesteia dacă transferul procedurii penale servește intereselor unei bune administrări a justiției sau favorizează reintegrarea socială în caz de condamnare, când persoana învinuită de săvârșirea infracțiunii locuiește pe teritoriul statului solicitat și, în temeiul legii acestui stat, recunoașterea hotărârii penale definitive de condamnare pronunțate de instanța română a fost refuzată ori nu corespunde ordinii juridice interne a acelui stat, dacă persoana condamnată nu a început executarea pedepsei, iar executarea nu este posibilă chiar având deschisă calea extrădării ori a predări.
Prima instanță a constatat că această condiție nu este îndeplinită, întrucât pe numele învinuiților nu a fost emisă vreo hotărâre de condamnare de către vreun organ judiciar român, hotărâre a cărei recunoaștere să fi fost refuzată de către autoritățile judiciare austriece.
De asemenea, conform art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 transferul procedurii penale poate fi solicitat și atunci când autoritățile judiciare române apreciază, funcție de particularitățile cauzei, că prezența persoanei învinuite de săvârșirea infracțiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată și acest lucru este posibil în statul străin.
Deși se susține că învinuiții se află în prezent arestați în Austria, această împrejurare nu justifică neasigurarea prezentării învinuiților la cercetarea penală, în condițiile în care nimic nu împiedică organele de cercetare penală ca, prin intermediul unei cereri de asistență judiciară internațională, să procedeze la efectuarea unei comisii rogatorii internaționale având ca obiect audierea învinuiților, iar pe de altă parte, audierea acestora poate avea loc și prin intermediul unei videoconferințe, procedură care ar asigura ascultarea acestora chiar de către organul judiciar care a dispus începerea urmăririi penale.
Așadar, fără parcurgerea etapelor mai sus indicate, în opinia primei instanțe, simpla susținere potrivit căreia prezența persoanelor învinuite la cercetarea penală nu poate fi asigurată întrucât se află arestați în Austria, nu este suficientă pentru a justifica transferul întregii proceduri în favoarea autorităților judiciare austriece.
S-a mai reținut că deși potrivit art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, transferul procedurilor este posibil atunci când servește intereselor unei bune administrări a justiției, nu este îndeplinită nici această condiție, deoarece în cauză în mare parte probatoriul a fost administrat de către autoritățile judiciare române, atât înscrisurile folosite ca probe, cât și parte din martorii aflându-se în România, iar în dosar s-a început urmărirea penală și față de persoane cetățeni turci și au fost dispuse comisii rogatorii atât în Austria cât și într-un alt stat. în consecință, transferul procedurilor în favoarea organelor judiciare austriece nu ar contribui în nici un fel la o mai bună administrare a justiției.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 111 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, prima instanță a respins ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, privind transferul procedurilor de urmărire penală ce formează obiectul dosarului nr. 123/D/P/2010 în favoarea Parchetului Eisenstadt – Austria.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând admiterea cererii de transfer a procedurilor de urmărire penală din dosarul nr. 123/D/P/2009 în favoarea Parchetului Einsenstadt din Austria, în baza art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care are în vedere situația prezentată în speță.
în motivare s-a arătat că Parchetul Einsenstadt-Austria la data de 16.02.2010, a formulat o cerere către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T., structura centrală, compartimentul Cooperare Internațională, care la rândul său a investit instituția din subordine care instrumentează urmărirea penală solicitată, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara, să procedeze la sesizarea instanței căreia i-ar revenii competența să soluționeze cauza în primă instanță, respectiv Tribunalul Timiș.
Conținutul cererii formulate de statul austriac cuprinde în mod expres solicitarea preluării urmăririi penale în dosarul cu numărul 123/D/P/2009, astfel că cererea înaintată instanței conform art. 111 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a cuprins în mod strict și legal obiectul solicitat în cerere de către autoritățile austriece.
S-a arătat de asemenea că atât Parchetul Einsenstadt cât și D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara, au început cercetările penale față de același grup infracțional, anchetele decurgând paralel din data de 17.11.2010 iar până la această dată Serviciul Teritorial Timișoara, a administrat probe de vinovăție, însă ulterior sustragerea învinuiților de la urmărire penală a dus la neputința finalizării anchetei. întrucât Parchetul Einsenstadt a continuat cercetările care au dus la reținerea învinuitului B. A. zis Ș., a apreciat că existența dosarelor paralele în care se desfășoară investigații referitoare la aceeași învinuiți și aceleași fapte, ce constituie infracțiuni similare în legea română și austriacă și pentru o mai bună administrare a justiției, impune preluare urmăririi penale cu remiterea copiilor legalizate a tuturor probelor administrate de autoritățile române.
Analizând recursul declarat de procuror prin prisma motivelor invocate, în raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cu cele cuprinse în hotărârea atacată și cu dispozițiile legale în materie, s-a constat că prima instanță a calificat corect cerea procurorului ca fiind de transfer a procedurilor penale către statul austriac, conform art. 110-111 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, însă a respins-o în mod greșit ca nefiind inadmisibilă potrivit dispozițiilor legii române.
Astfel, prima instanță s-a raportat strict la procedura stabilită de dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a constatat în mod corect că aceste dispoziții nu sunt îndeplinite, însă nu a avut în vedere dispozițiile art. 110 alin. (2) din aceeași lege care prevăd că transferul procedurii penale poate fi solicitat și atunci când autoritățile judiciare române apreciază, în funcție de particularitățile cauzei, că prezența persoanei învinuite de săvârșirea infracțiunii la cercetarea penală nu poate fi asigurată și acest lucru este posibil în statul străin, în speță statul austriac.
Aceste dispoziții, coroborate cu dispozițiile art. 111 din Legea nr. 302/2004 sunt îndeplinite în cauză astfel că cererea procurorului este întemeiată.
Din înscrisurile aflate la dosarul instanței de recurs, filele 8 – 13, rezultă fără echivoc că cercetările din dosarul nr. 123/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara, are în vedere persoane față de care se fac cercetări și de autoritățile austriece, Parchetul Einsenstadt, care la rândul său au început cercetările care au dus la reținerea învinuitului B. A. zis Ș.. Existența dosarelor paralele în care se desfășoară investigații referitoare la aceeași învinuiți și aceleași fapte, ce constituie infracțiuni similare în legea română și austriacă și pentru o mai bună administrare a justiției, impune preluare urmăririi penale cu remiterea copiilor legalizate a tuturor probelor.
înscrisurile de la dosar, confirmă corespondența dintre autoritățile austriece și autoritățile române competente, în sensul dorinței exprimate de Parchetul Einsenstadt, de a prelua actele de urmărire penală desfășurate până în prezent de procurorii români.
în aceste condiții fiind respectată procedura legală și neexistând niciun impediment prevăzut de lege, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii penale nr. 23/25.02.2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1348/30/2011.
A casat hotărârea atacată și rejudecând, în baza art. 111 raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus transferul procedurilor de urmărire penală din dosarul nr. 123/D/P/2009 al Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara, în favoarea Parchetului Eisenstadt-Austria.
(Judecător dr. Marian Bratiș)
