SENTINŢA CIVILĂ NR. 107/CA/19 martie 2008
Domeniu asociat: administrativ fiscal; refuz de soluţionare cerere.
Pentru ca o acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea unei
autorităţi publice de a soluţiona o cerere adresată acesteia, indiferent de natura
acelei cereri să fie admisibilă, este necesar să existe un refuz nejustificat de
soluţionare a cererii sau o tăcere a autorităţii, lipsa oricărui răspuns.
Întrucât pârâta a răspuns solicitărilor reclamantei în scris, a comunicat
acesteia că, în soluţionarea cererii acesteia a întâmpinat dificultăţi de interpretare a
legii şi că, prin prisma actelor normative incidente, a sesizat Comisia Centrală Fiscală
pentru a se pronunţa asupra soluţiei fiscale ce se impune a fi luată în legătură cu
reclamanta, s-a apreciat că nesoluţionarea cererii de către pârâtă nu reprezintă un
refuz explicit de soluţionare exprimat cu exces de putere, ci consecinţa îndeplinirii de
către pârâtă a unei obligaţii legale de sesizare a unei autorităţi ierarhic superioare.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.
de mai sus, reclamanta SC” A” SA a chemat în judecată în calitate de pârâţi
DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI SATU MARE şi
MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR BUCUREŞTI – COMISIA CENTRALĂ
FISCALĂ, solicitând instanţei, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să oblige
pârâţii să soluţioneze contestaţia cu nr. 5945/31.05.2007, înregistrată la D.G.F.P.J.
Satu Mare sub nr. 44617/12.06.2007, contestaţia nr. 642/11.06.2007 înregistrată la
D.G.F.P.J. Satu Mare sub nr. 4382/11.06.2007, contestaţia nr. 6896/27.06.2007
comunicată Ministerului Economiei şi Finanţelor în data de 04.07.2007 cu confirmare
de primire şi să oblige pârâtul D.G.F.P.J. Satu Mare să continue inspecţia fiscală.
În motivare se arată că în data de 26.03.2007 prin adresa nr. 2038 reclamanta
depune la DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE înscrisul
Decont de taxa pe valoare adăugata (perioada de raportare luna februarie 2007) prin
care solicita rambursare soldului sumei negative a T.V.A. in cuantum de 486.158 lei.
Ulterior depunerii decontului mai sus amintit conform prevederilor legale
D.G.F.P.J Satu Mare a demarat o acţiune de inspecţie fiscală la sediul S.C. A SATU
MARE S.A. pentru a constata dacă sunt îndreptăţiţi la restituirea sumei solicitate
reprezentând T.V.A.
Prin adresa cu nr. 3625/07.05.2007 comunicată în data de 10.02.2007 pârâta
de ordin 1 le aduce la cunoştinţă că acţiunea de inspecţie fiscală aflată în curs de
desfăşurare ca urmare a depunerii decontului de T.V.A. nr. 2038/26.03.2007 se
suspendă începând cu data de 07.05.2007 până la primirea unor informaţii solicitate
de la Comisia Centrală Fiscală.
Reclamanta, prin adresa nr. 5945/31.05.2007 înregistrată la D.G.F.P.J. Satu
Mare sub nr. 44617/12.06.2007 cu anexele la care se face referire în textul acesteia
solicită continuarea inspecţiei fiscale, întrucât prin faptul că nu se soluţionează
cererea sa de restituire a sumelor de bani reprezentând T.V.A. are loc blocarea unor
sume de bani publici.
Având în vedere ca D.G.F.P.J. Satu Mare nu a soluţionat plângerea a revenit
prin adresa nr. 6421/11.06.2007 înregistrată la pârâtă sub nr. 43892/11.06.2007 şi a
solicitat în esenţa rambursarea sumei de bani reprezentând T.V.A. menţionată în
adresa nr. 5945/31.02.2007, dar pârâta nu a soluţionat nici aceasta plângere .
Arată că pârâta nu a înţeles să soluţioneze “recursul graţios” şi în consecinţă
pe calea “recursului ierarhic” a înaintat plângere către MINISTERUL ECONOMIEI SI
FINANŢELOR – COMISIA CENTRALĂ FISCALĂ prin adresa nr. 6896/27.06.2007
comunicată cu confirmare de primire în data de 04.07.2007, dar nici organul ierarhic
superior nu a soluţionat plângerea şi nu a comunicat un răspuns conform
prevederilor din Codul de procedură fiscală şi a Legii contenciosului administrativ.
În drept, invocă art. 2 indice 1 lit. h, art. 8 indice 1, art. 10 indice 1 din Legea
nr. 554/2004, art. 17 indice 5, art. 70 indice 1, art. 205 indice 1 din Ordonanţa nr.
92/2003.
În probaţiune se depun înscrisurile la care se face referire în cererea
introductivă.
În şedinţa publică din 19.03.2007, reclamanta declară că înţelege să renunţe
la judecarea cauzei faţă de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR
BUCUREŞTI – COMISIA CENTRALĂ FISCALĂ renunţare, de care instanţa a luat act
în temeiul art. 246 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta D.G.F.P.J. Satu Mare solicită
respingerea acţiunii înaintată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivare se arată că SC APASERV SA SATU MARE prin Decontul de
T.V.A. cu numărul 2038/26.03.2007, solicită rambursarea sumei de 486.158 lei,
T.V.A. de rambursat aferent lunii februarie 2007.
Organul de inspecţie fiscală deplasându-se la sediul petentei a constatat că
suma de rambursat provine în totalitate în urma unei facturi emisă de SC S
ISTAMBUL SUCURSALA BUCUREŞTI, fiind un avans la lucrarea privind reabilitarea
staţiei de epurare a apelor uzate din Satu Mare. S-a ajuns la concluzia comună a
organului de inspecţie fiscală şi conducerea Administraţiei Finanţelor Publice pentru
Contribuabili Mijlocii Satu Mare, că lucrarea se încadrează conform Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, la operaţiuni supuse regimului simplificat, respectiv
taxare inversă, punct de vedere neacceptat de conducerea A SATU MARE SA. În
aceasta situaţie, aşa cum prevede pct. 82(11) din HG nr. 44/2004 privind Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, divergenţa apărută poate fi
soluţionată doar prin decizia dată de Comisia Centrală Fiscală şi ca urmare, acţiunea
de inspecţie fiscală parţială a fost suspendată în baza OMF 708 din 2006, art. 3,
respectiv art. 2 pct.(c), iar prin adresa cu nr. 36449/07.05.2007 cauza a fost
transmisă la M.F.P. Comisia Fiscală Centrală.
În timpul inspecţiei fiscale, organele de control au aflat că înca din luna
ianuarie 2007 conducerea A SATU MARE SA a înştiinţat conducerea D.G.F.P. Satu
Mare despre posibilele complicaţii fiscale ce se pot naşte odată cu derularea
contractului cu investitorul turc. În urma acestui demers a fost sesizată DIRECŢIA
GENERALĂ DE GESTIUNE A IMPOZITELOR ŞI CONTRIBUABILILOR, prin adresa
cu numărul 9399/29.01.2007. Nici D.G.F.P. Satu Mare, nici A.F.P. pentru
contribuabili mijlocii Satu Mare nu au primit nici un răspuns în urma solicitărilor
efectuate, ca urmare amândouă adresele au fost retransmise către DIRECŢIA
GENERALA LEGISLAŢIE SI PROCEDURI FISCALE cu adresa de înaintare numărul
49617/05.07.2007.
Toate demersurile iniţiate nu a avut nici un rezultat concret în vederea
soluţionării problemei ivite, deşi într-un final, a primit un răspuns, purtând numărul
635.301/17.08.2007, prin care i se confirmă faptul că a procedat corect şi în spiritul
legii anunţând Comisia Fiscală Centrală despre divergenţa ivită şi prin urmare
solicitările sale au fost retransmise, de aceasta dată către nou înfiinţata DIRECŢIA
DE LEGISLAŢIE IN DOMENIUL TVA, prin adresa cu numărul 61504/07.09.2007.
În concluzie, în urma solicitării de rambursare de TVA efectuata de SC A SA
Satu Mare, nu s-a emis nici un act sau vreun un alt document ce se poate asimila cu
un act administrativ şi prin urmare, petenta nu avea ce să conteste, aşa cum nu avea
cunoştinţă că aceasta ar fi depus vreo contestaţie la D.G.F.P. Satu Mare sau A.F.P.
pentru contribuabili mijlocii Satu Mare. Adresa cu numărul 5945/31.05.2007
menţionată de reclamantă in solicitarea punctului său de vedere este pur şi simplu o
cerere de reluare a inspecţiei fiscale şi nu o contestaţie. Dar aşa cum bine ştie şi
petenta, odată suspendata inspecţia fiscală, aşa cum prevede OMF 708/2006, pentru
un anumit motiv, aceasta se poate relua, doar cu dispariţia acelui motiv. În cazul
concret, motivul ar fi ca Ministerul Economiei si Finanţelor, Comisia Fiscală Centrală
să răspundă la solicitările sale sau la cele efectuate chiar de către petentă. În
momentul în care Comisia Fiscala Centrala din cadrul A.N.A.F. va emite o decizie, în
urma solicitărilor făcute, prin care să se pronunţe asupra problemelor ivite, vor relua
deîndată inspecţia fiscala, aşa cum prevede O.G. nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală şi OMF 708/2006.
În probaţiune se depun înscrisurile invocate prin întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Din motivarea celor două acte procedurale întocmite de părţi, cererea de
chemare în judecată şi întâmpinare, coroborate cu înscrisurile depuse în probaţiune,
instanţa a constatat că, între părţi nu există divergenţe privind starea de fapt, aceasta
este cea descrisă de părţi prin cele două acte procedurale amintite şi că, obiectul
prezentei acţiuni în contencios administrativ este, în principal, obligarea pârâtei la
soluţionarea unei cereri adresată acesteia de către reclamantă, în final la
soluţionarea cererii de rambursare de TVA cuprinsă în Decontul de TVA din
26.03.2008.
Faţă de obiectul prezentei acţiuni judiciare, instanţa a reţinut incidenţa
următoarelor dispoziţii legale:
– Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
– art. 2 „h) nesoluţionare in termenul legal a unei cereri – faptul de a nu
răspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin
lege nu se prevede alt termen;
i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere – exprimarea explicita, cu exces
de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului
nejustificat si nepunerea in a actului administrativ emis ca urmare a
soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;”
– art. 8 alin. 1 „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un
interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la
plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2
alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competenta, pentru a
solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual,
reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de
contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept sau interes
legitim al sau prin nesoluţionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare
a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni
administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului
legitim.”
– art. 18 alin. 1 „instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1),
poate, după caz, să anuleze, în tot sau in parte, actul administrativ, să oblige
autoritatea publica să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să
efectueze o anumită operaţiune administrativă.”
– H.G. nr. 44 /2004 privind Normele metodologice de aplicare aLegii nr.
571/2003 privind Codul fiscal, pct. 82 alin. 11, Titlul VI – Taxa pe valoarea adăugată:
„orice situaţii în care aplicarea taxării inverse implică dificultăţi de încadrare a
bunurilor sau serviciilor respective în prevederile art. 160 din Codul fiscal, vor fi
soluţionate de Comisia Centrală Fiscală”.
În considerarea dispoziţiilor legale amintite, instanţa a apreciat că, pentru ca o
acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea unei autorităţi publice
de a soluţiona o cerere adresată acesteia, indiferent de natura acelei cereri să fie
admisibilă, este necesar să existe un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sau o
tăcere a autorităţii, lipsa oricărui răspuns.
În speţă, instanţa constată că pârâta a răspuns solicitărilor reclamantei în
scris, a comunicat acesteia că, în soluţionarea cererii acesteia a întâmpinat dificultăţi
de interpretare a legii şi că, prin prisma actelor normative incidente, a sesizat
Comisia Centrală Fiscală pentru a se pronunţa asupra soluţiei fiscale ce se impune a
fi luată în legătură cu reclamanta.
Reţinând faptul că pârâta a reacţionat la cererea reclamantei, a comunicat
acesteia motivul nepronunţării sale asupra cererii, că nesoluţionarea cererii din
partea reclamantei nu reprezintă un refuz explicit de soluţionare exprimat cu exces
de putere, ci consecinţa îndeplinirii de către pârâtă a unei obligaţii legale de sesizare
a unei autorităţi ierarhic superioare, că nesoluţionarea cererii reclamantei se
datorează unei împrejurări străine de pârâtă, respectiv pasivitatea Comisiei Centrale
Fiscale, instanţa a apreciat că acţiunea în contencios administrativ înaintată de
reclamantă împotriva D.G.F.P.J. Satu Mare este neîntemeiată, motiv pentru care, în
temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi a textelor de lege amintite, a respins-o,
conform dispozitivului sentinţei.
4
