Instanţa judecătorească are obligaţia de a stabili cuantumul exact al taxei de timbru prin rezoluţie sau încheiere, de a încunoştinţa părţile cu privire la obligaţia de a achita suma stabilită şi numai după aceea poate anula cererea de chemare în judecată ca netimbrată sau insuficient timbrată.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 9/6.01.1995)
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 801 din 27.01.1994, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta A.A împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi S. C. “A.” – S. A. şi i-a obligat să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, Str. Precupeţii Vechi, sectorul 2, şi a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate, instanţa a reţinut că imobilul în discuţie a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, întrucât familia făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizarea imobilelor enumerate în articolul II din Decretul nr. 92/1950.
Prin decizia civilă nr. 1.027 din 21.06.1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia a IV-a civilă a anulat ca insuficient timbrată cererea de apel formulată de Consiliul Local al Municipiului Bucureşti împotriva menţionatei sentinţe.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1.027 din 21.06.1994, pronunţată de tribunal, a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, susţinând nelegalitatea acestuia, prin aceea că instanţa de apel s-a pronunţat la primul termen de judecată, fără a-1 cita cu menţiunea cuantumului taxei de timbru.
Recursul este fondat.
în principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, însă instanţele au obligaţia de a încunoştiinţa părţile, o dată cu citarea lor, despre taxele de timbru ce trebuie achitate.
în speţă, din încheierea de şedinţă de la 17.05.1994 se constată că la termenul respectiv recurentul-apelant a fost reprezentat de consilierul juridic, însă nu i s-a comunicat de către instanţă cuantumul taxei de timbru ce trebuia achitată.
La termenul de judecată de la 21.06.1994 s-a depus chitanţa privind taxa de timbru în valoare de 1.050 lei, consilierul juridic solicitând termen pentru a completa diferenţa, însă instanţa de apel a procedat la soluţionarea cauzei.
Ca atare, atâta vreme cât instanţa de apel nu a stabilit cuantumul taxei de timbru ce trebuie achitată şi nu a acordat termenul solicitat de recurentul-apelant în sensul arătat, Curtea constată că, în mod nelegal, aceasta a anulat cererea de apel ca insuficient timbrată, aşa încât se impune admiterea recursului, casarea deciziei criticate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceluiaşi tribunal.
