Cererea de numire a lichidatorului nu constituie un act începător de şi nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive , prescripţia creanţei putând fi invocată oricând din oficiu de instanţă.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 895/05 noiembrie 2010
Prin sentinţa comercială nr.163/C/2010 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr.1269/85/2010 a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea A.N.V. Bucureşti reprezentată de D.R.A.O.V. Braşov, împotriva debitoarei SC S.L. SRL, cu sediul în Sălişte.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Debitoarea este o societate comercială, aflată în lichidare, fiind numit lichidator avocat D.C., la data de 14.06.2007, după cum rezultă din certificatul constatator.
Procedura insolvenţei se declanşează la solicitarea creditoarei ce are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, a cărui cuantum este de minim 45.000 lei. Cele trei caracteristici trebuie să rezulte indubitabil din actele depuse, nefiind admisibilă efectuarea de probaţiuni în această procedură.
Analizându-se creanţa bugetară invocată, judecătorul sindic a găsit-o prescrisă, prin raportare la dispoziţiile art.131 Cod procedură fiscală, conform cărora executarea silită a unei creanţe bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.
S-a reţinut că titlurile executorii enumerate în motivarea cererii au fost emise în anul 2004, fiind mai vechi de 5 ani, iar actele de executare silită întreprinse în recuperarea datoriei, care întrerup executarea silită conform dispoziţiilor art.133 lit.c din O.G. nr.92/2003, au fost efectuate tot în anul 2004, respectiv somaţia de plată nr.10367/12.07.2004.
Prin urmare, la data promovării cererii de faţă (23.02.2010), creanţa creditoarei A.N.V.- reprezentată de D.R.A.O.V. fiind prescrisă, s-a constatat că, creanţa nu este exigibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.33 alin 6 din Legea nr.85/2006,modificată, în aplicarea art.1 şi art.3 pct.6 şi pct.12 din Legea nr.85/2006, iar pe cale de consecinţă , s-a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.R.A.O.V. Braşov pentru A.N.V. Bucureşti, solicitând casarea în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.
În motivarea recursului se susţine că potrivit art.1 aliniat 2 lit.e din Legea nr.85/2006 dacă societatea e în se va deschide direct procedura simplificată, iar dizolvarea societăţii nu împiedică deschiderea procedurii falimentului.
Recurenta arată că datoria vamală a fost individualizată prin titluri executorii, iar în vederea recuperării datoriilor a formulat somaţia nr.10367/12.07.204 şi somaţia nr.15049/15.11.2004.
Mai învederează că prin cererea nr.14336/9.10.2007 a cerut lichidatorului înscrierea creanţei în Tabelul creditorilor, iar prin admiterea cererii de numire lichidator la 14.06.2007 s-ar fi întrerupt cursul prescripţiei potrivit art. 133 aliniat 1 lit.a din O.G. nr.92/2003 raportat la art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958.
În drept se invocă art.299, art.316 Cod procedură civilă şi Legea nr.85/2006.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de D.R.A.O.V. Braşov raportat la probele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.131 aliniat 1 din O.G. nr.92/2003 „Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept „ , iar potrivit art.133 aliniat 1 litera a „Termenul de prescripţie prevăzut la art.131 se întrerupe în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune „.
În speţă, ultimul act de executare a fost emis în cursul anului 2004, aşa cum susţine şi recurenta, fiind depusă în xerocopie somaţia nr.10367/12.07.2004 în dosarul de executare nr.1532/7.06.2004.
Art.16 aliniat 1 litera c din Decretul nr.167/1958 prevede că prescripţia se întrerupe printr-un act începător de executare, însă în cauză cererea de numire a lichidatorului formulată de D.R.A.O.V. Braşov la 14.06.2007 pentru societatea în dizolvare SC S.L. SRL Sălişte admisă prin încheierea nr.4868/22 iunie 2007 nu constituie un act începător de executare, întrucât, deşi debitoarea se afla în dizolvare, aceasta putea fi executată silit.
Prin urmare, un act începător de executare este doar un act din categoria celor prevăzute în capitolul VIII – stingerea creanţelor fiscale prin executare silită din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind exclusă dintre acestea cererea de numire lichidator sau de înscriere a creanţei în tabelul creditorilor societăţii în dizolvare, întrucât aceste cereri nu vizează o executare, procedurile de dizolvare şi lichidare din cadrul Capitolului I – dizolvarea societăţilor din titlul VI al Legii nr.31/1990 nefiind acte de executare.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, judecătorul sindic apreciind corect că se invocă de către creditoare o creanţă prescrisă în condiţiile în care ultimul act de executare a fost în anul 2004, iar prescripţia creanţei poate fi invocată oricând din oficiu de către instanţă.
Prin urmare, în lipsa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, care reprezintă condiţia esenţială pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi pe care judecătorul sindic trebuie să o verifice din oficiu, urmează ca în baza art.312 aliniat 1 Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de D.R.A.O.V. Braşov prin A.N.V. Bucureşti.
