SENTINŢA CIVILĂ NR. 484/CA/ 19 decembrie 2007
Domeniu asociat: administrativ fiscal; datorii vamale.
În mod eronat organele vamale au apreciat că titularul operaţiunii vamale
neîncheiate este mandatarul DLG şi nu mandantul PE în numele şi pe seama căreia
a fost întocmită declaraţia vamală de tranzit.
Astfel fiind, se constată că reclamantul mandatar nu este debitorul unei
Astfel fiind, se constată că reclamantul mandatar nu este debitorul unei
obligaţii fiscale vamale şi că, titlurile de creanţă şi executorii emise de organele
obligaţii fiscale vamale şi că, titlurile de creanţă şi executorii emise de organele
vamale în sarcina acestuia sunt nelegale pentru acest motiv.
vamale în sarcina acestuia sunt nelegale pentru acest motiv.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.
de mai sus, reclamantul DLG, în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. SATU MARE,
ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A VĂMILOR, DIRECŢIA REGIONALĂ VAMALĂ
CLUJ şi BIROUL VAMAL PETEA, a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei
nr. 5041/13.03.2006 emisă de D.G.F.P. SATU MARE privind modul de soluţionare a
contestaţiei reclamantului, să anuleze titlurile de creanţă fiscală emise pe seama
acestuia respectiv a Actului constatator nr.156/21.11.2000 şi a procesului verbal
privind calculul majorărilor de întârziere, dobânzi , penalităţi accize şi TVA emise de
Biroul Vamal Petea..
În fapt se arată că în anul 1998 a introdus în ţară un autoturism pentru numita
PE în calitate de mandatar al acesteia. Aceasta avea posibilitatea în temeiul dreptului
de repatriere în România să-şi aducă în ţară, fără plata taxelor vamale un autoturism.
În acest sens i-a dat reclamantului o autentică care a fost predată organelor
vamale. De altfel, chiar în cuprinsul actului constatator atacat se face referire la
numita PE.
Pe lângă faptul că taxele vamale au fost calculate în mod eronat în sarcina
reclamantului, deoarece a făcut dovada către Biroul Vamal Petea că nu este
proprietarul autoturismului introdus în ţară, ci susnumita, consideră că, în mod eronat
s-au calculat şi majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi. Câtă vreme reclamantului
nu i s-a comunicat actul constatator privind datoriile către bugetul statului, iar actul
constatator este emis în anul 2000 pentru o faptă din 1998 consideră că este incorect
să se calculeze accesorii începând cu anul 1998 şi până în 2005.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, DIRECŢIA REGIONALĂ VAMALĂ CLUJ
(fostă D.R.V. Oradea) în nume propriu şi în reprezentarea AUTORITĂŢII
NAŢIONALE VAMALE Bucureşti invocă excepţia tardivităţii formulării acţiunii în
contencios administrativ depusă de către reclamant.
Astfel, arată că A.C. nr. 156/21.11.2000 a fost comunicat contestatorului în
data de 08.12 .2001, conform confirmării de primire pe care o depune în probaţiune.
În data de 12.07.2002 reclamantului i s-a comunicat somaţia prin publicarea
acesteia la Monitorul Oficial, împotriva acesteia reclamantul a formulat contestaţie la
executare, care însă a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 4968/2006 pronunţată de
Judecătoria Satu Mare în dosar 5649/2006. Ca urmare, în opinia pârâtei acţiunea în
contencios administrativ este tardivă.
Pe fond, arată că în data 02.01.1998 cu declaraţia vamală de tranzit nr. 7
reclamantul a introdus în ţară prin Biroul Vamal Petea un autoturism. Reclamantul nu
s-a prezentat în termenul stabilit prin declaraţia vamală de călători la Biroul Vamal de
destinaţie – pentru a-şi încheia operaţiunea de import, ca urmare s-a trecut la
încheierea acesteia din oficiu.
Susţinerile reclamantului că ar fi introdus autoturismul pentru o altă persoană
sunt nerelevante întrucât el este titularul regimului vamal de tranzit şi avea obligaţia
să încheie regimul vamal suspensiv. Prin actul constatator nr. 156/21.11.2000
autoritatea vamală a stabilit în sarcina reclamantului suma reprezentând drepturi
vamale rezultate din operaţiunea privind importul autoturismului. Reclamantul fiind
titularul regimului de tranzit vamal, trebuia să prezinte biroului vamal de destinaţie
mărfurile în stare intactă, în termenul stabilit de autoritatea vamală. Cum reclamantul
nu şi-a îndeplinit obligaţia legala de a încheia în termen operaţiunea vamală
suspensivă de la plata drepturilor vamale – operaţiunea vamală de tranzit auto intern
– ca titular de drept al acestei operaţiuni şi cu emiterea unei declaraţii vamale de
import definitiv, Biroul Vamal Petea a procedat legal şi corect întocmind actul
constatator în sarcina acestuia.
Astfel, fiind vorba de un control ulterior al autorităţii vamale şi în conformitate
cu dispoziţiile art. 4 lit. c din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare
aplicabile la momentul stabilirii datoriei vamale în sarcina contestatorului debitor
fiscal, titlul de creanţa, devenit titlu executoriu prin neplată şi necontestare, este
documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării, în speţa actul
constatator nr. 156/2000 încheiat de Biroul Vamal Petea în sarcina reclamantului, din
oficiu. Doar ca urmare a controlului ulterior s-au putut stabili drepturile cuvenite
bugetului statului, pentru importul autovehiculului, care nu a fost încheiat de
contestator prin declaraţii vamale de import definitiv.
Declaraţia vamală de călători, din simpla observare a acesteia, nu cuprinde şi
nu poate cuprinde sume de plată, fiindcă prin ea se acordă un regim vamal
suspensiv de la plata drepturilor de import, fiind asimilată declaraţiei vamale sumare,
urmând ca datoria vamală să fie stabilită în declaraţia vamală de import definitiv, de
către biroul vamal de destinaţie, în cazul în care titularul operaţiunii vamale de tranzit
îşi îndeplineşte obligaţia legală de a se prezenta la acest birou vamal cu bunul
introdus în ţară.
Pârâta D.G.F.P. SATU MARE, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit declaraţiei vamale de tranzit intern, la data de 02 ianuarie 1998,
reclamantul DLG a introdus în ţară un autoturism marca BMV pentru PE. În cuprinsul
declaraţiei vamale sunt cuprinse următoarele menţiuni: ”în vederea repatrierii ad. rep.
Nr.14/24192/18.03.1997, ad. stab. dom. nr. 218132/27.11.1997 Pol. Mun. Cluj,
Încheiere aut. nr. 4123/10.12.1997”.
La solicitarea instanţei de judecată de a i se comunica înscrisurile la care se
face referire în cuprinsul declaraţiei vamale de mai sus, pârâta Direcţia Regională
Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj comunică faptul că, la data întocmirii
declaraţiei vamale 1998, nu se reţineau în anexă documentele prezentate,
declaraţia vamală de călători substituind declaraţia vamală de tranzit (fila nr. 124).
Apreciind că reclamantul este titularul operaţiunii de tranzit vamal şi că acesta
nu a încheiat operaţiunea vamală în termenul de tranzit, pentru nerespectarea
prevederilor art. 93, 98, 99 din Legea nr. 141/1991 pe numele reclamantului s-a
întocmit la 21.11.2000 Actul constatator nr. 156/21.11.2000 pentru sumele
reprezentând datorii vamale neachitate (fila nr. 7), iar la 10.10.2005, Procesul verbal
privind calculul accesoriilor nr. 198/10.10.2005 (fila nr. 8).
Se constată că, şi în cuprinsul Actului constatator se face referire la numita P
E.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale reclamantul a formulat contestaţie
înregistrată sub nr. 5041/27.01.2006, soluţionată de către D.G.F.P. SATU MARE prin
Decizia nr. 5041/13.03.2006 în sensul respingerii acesteia (fila nr. 27).
Excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de către pârâta D.R.V. Cluj a
fost soluţionată de instanţă prin încheiere interlocutorie în şedinţa publică din
19.09.2007. Excepţia a fost respinsă pentru considerentele de fapt şi de drept
cuprinse în încheiere (fila nr. 112 ).
Referitor la legalitatea actelor administrativ fiscale contestate prin prezenta
acţiune, instanţa a reţinut că într-adevăr art. 141 alin. 2 din Legea nr. 141/1997
privind Codul Vamal al României, în vigoare la data emiterii Actului constatator
contestat prevedeau „debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei
vamale acceptate şi înregistrate”, iar potrivit art. 165 alin. 1 din Regulamentul de
aplicare a Codului vamal aprobat prin HG nr. 626/1997 „declaraţia vamală de tranzit
vamal constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import,
în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în
termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri”.
În speţă, însă, se constată ca fiind incidente şi dispoziţiile art. 1532 şi
următoarele privind instituţia mandatului. „Art. 1532 Cod civil defineşte
mandatul ca fiind un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a
face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinare”.
În baza acestei definiţii legale, a existenţei unor indicii temeinice în sensul că
la data întocmirii declaraţiei vamale s-au prezentat organelor vamale toate
înscrisurile enumerate în cuprinsul declaraţiei vamale, inclusiv a procurii – înscris
constatator al contractului de mandat încheiat între numita PE, în calitate de mandant
şi DLG în calitate de mandatar, a recunoaşterilor organelor vamale exprimate în chiar
cuprinsul actelor fiscale întocmite de aceştia – se constată că, la data de 02.01.1998,
reclamantul a introdus în ţară un autoturism şi a întocmit declaraţia vamală de tranzit
în numele şi pe seama altei persoane şi nu în nume propriu.
Prin urmare, în mod eronat organele vamale au apreciat că titularul operaţiunii
vamale neîncheiate este mandatarul DLG şi nu mandantul PE în numele şi pe seama
căreia a fost întocmită declaraţia vamală de tranzit.
Constatând că motivul de nelegalitate al actelor administrativ fiscale invocat,
în principal, de către reclamant este fondat, în temeiul art. 182 alin. 2 C.proc.fiscală,
art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 276 C.proc.civ. şi a textelor de lege
amintite, instanţa a admis acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant
şi a anulat actele administrativ fiscale contestate.
3
