SENTINŢA CIVILĂ nr. 243/CA/11 Iunie 2008
Domeniu asociat : administrativ; suspendare act
administrativ.
Potrivit art. 14 alin. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul
Potrivit art. 14 alin. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ, “În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,
administrativ, “În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,
după sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a
după sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a
autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei
autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu
până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu
introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea
introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea
încetează de drept si fără nicio formalitate.”, potrivit art. 15 alin. 1 din lege,
încetează de drept si fără nicio formalitate.”, potrivit art. 15 alin. 1 din lege,
„suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de
„suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de
reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei
reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei
competente pentru anularea , în tot sau în parte, a actului atacat .În acest caz,
competente pentru anularea , în tot sau în parte, a actului atacat .În acest caz,
instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la
instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate
formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la
formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la
soluţionarea acţiunii în fond”, iar potrivit art. 2 lit. s) şi t) din acelaşi act normativ,
soluţionarea acţiunii în fond”, iar potrivit art. 2 lit. s) şi t) din acelaşi act normativ,
prin pagubă iminentă se înţelege „prejudiciul material viitor şi previzibil sau,
prin pagubă iminentă se înţelege „prejudiciul material viitor şi previzibil sau,
după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a
după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a
unui serviciu public”, iar prin cazuri bine justificate se înţeleg „împrejurările
unui serviciu public”, iar prin cazuri bine justificate se înţeleg „împrejurările
legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială
legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Prin cererile formulate pe cale separată, astfel cum au fost
precizate,înregistrate sub dosar nr. de mai sus, respectiv sub dosar nr.
1304/83/2008 al Tribunalului Satu Mare, conexate,reclamanta ICR a chemat în
judecată în calitate de pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE, solicitând
instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună, în temeiul art.
14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Dispoziţiei nr.
4605/17.04.2008 emisă de pârât privind sancţionarea disciplinară a reclamantei,
până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 1301/83/2008 al
Tribunalului Satu mare.
În motivarea cererii de suspendare,reclamanta arată că, în cadrul
acţiunii principale a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a Dispoziţiei
nr.4605/17.04.2008 în baza art.50 alin.3 lit.a şi e din H.G. nr.1344/2007 (privind
normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină).
Potrivit textelor de lege, mai sus menţionate, actul administrativ de
sancţionare disciplinară va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, sub
sancţiunea nulităţii absolute : descrierea faptei care constituie abatere
disciplinară şi instanţa competentă la care poate fi atacat actul
administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară. Actul administrativ
contestat nu cuprinde aceste elemente, prin urmare acesta este nul absolut.
Cu toate că în cuprinsul Dispoziţiei este menţionat faptul că aceasta
se aplică de la data de 01.05.2008 şi priveşte doar retrogradarea în trepte de
salarizare conducerea executivă a Poliţiei Comunitare a dispus si retrogradarea
sa din funcţie astfel după cum rezultă din nota internă anexată prezentei. Ba mai
mult postul care era ocupat de subsemnata a fost scos la concurs, în acest sens
la avizierul Politiei Comunitare a fost postat un anunţ de scoatere la concurs a
postului ocupat de aceasta.
Având în vedere cele de mai sus solicit admiterea prezentei. Cu
cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În drept se invocă dispoziţiile art. 14,15 din Legea nr. 554/2004, HG
nr. 1344/2007, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 215/2001.
În probaţiune reclamanta depune copia acţiunii principale, copia
procedurii prealabile, dispoziţia de sancţionare, Nota internă a Poliţiei
Comunitare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul solicită respingerea
cererilor formulate de reclamantă ca fiind netemeinice şi nelegale.
Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele din Legea nr.
554/2004 privitoare la admisibilitatea cererii de suspendare. Astfel, potrivit art. 14
alin. l din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată
poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond numai ” În cazuri
bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in
condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic
superioare…
Aceste două condiţii imperative denotă caracterul de excepţie al
măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări care să
fie de natură a argumenta existenţa cazului bine justificat şi iminenţa producerii
unei pagube.
Nici unul dintre aspectele invocate de către reclamantă nu se
circumscriu noţiunii de caz bine justificat şi nici nu dovedesc iminenţa producerii
unei pagube, care fac referire la un prejudiciu material viitor şi previzibil sau la o
îndoială serioasă privitoare la legalitatea actului.
Având în vedere cele de mai sus, nefiind îndeplinite cumulativ
condiţiile cerute de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, solicită
respingerea cererii de suspendare a Dispoziţiei nr.4605/17.04.2008, privind
sancţionarea disciplinară a reclamantei.
Referitor la sancţiunea stabilită prin dispoziţia de sancţionare,
aceasta nu a fost pusă în aplicare de la data comunicării, aşa cum afirmă
reclamanta, ci, ea a început să-şi producă efectele începând cu data de
01.05.2008. Această sancţiune a constat în retrogradarea în trepte de salarizare
pe 6 luni, din referent III superior 1, în referent III superior 3, începând cu data de
01.05.2008
Afirmaţiile reclamantei că postul care era ocupat de dânsa a fost
scos la concurs, sunt total nefondate. Reclamanta nu era şi nici nu este încadrată
conform organigramei ca şef de schimb, aceasta fiind doar o titulatură generică
pentru persoanele care au aptitudini şi competenţe deosebite în a superviza şi
organiza activitatea agenţilor din teren. Calitatea de şef de schimb nu implică
nicio remuneraţie suplimentară faţă de ceilalţi funcţionari publici încadraţi pe
posturi similare, fiind mai mult o titulatură onorifică.
Postul pe care l-a ocupat şi îl ocupă în continuare este acela de
referent, fiind retrogradată doar în trepte.
În şedinţa publică din 11.06.2008, reclamanta prin reprezentant
legal declară că înţelege să renunţe la soluţionarea cererii formulată în temeiul
art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritatea publică pârâtă a soluţionat
plângerea prealabilă a reclamantei şi aceasta a introdus deja acţiune pe cale
principală împotriva actelor administrative contestate.
Faşă de declaraţia reprezentantului legal al reclamantei, în temeiul
art. 246 C.porc.civ., instanţa urmează să ia act de renunţarea la soluţionarea
capătului de cerere formulat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului,instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată pe cale
principală, reclamanta solicită anularea Dispoziţiei nr. 4605/17.04.2008 emisă de
pârât prin care aceasta a fost sancţionată disciplinar pentru săvârşirea abaterii
disciplinare prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. k din Legea nr. 188/1999 şi a art. 7
alin. 1 şi art. 12 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 7/2004 privind Codul deontologic al
funcţionarului public cu sancţiunea ” retrogradarea în trepte de salarizare pe 6
luni din referent III superior 1, în referent superior 3 începând cu data de
01.05.2008.
Printre motivele pentru care se solicită anularea dispoziţiei de
sancţionare, reclamanta invocă o serie de neregularităţi privind forma actului
administrativ, sancţionate cu nulitatea absolută: lipsa descrierii faptei care
constituie abatere disciplinară şi instanţa competentă la care poate fi atacat actul
administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.
Verificând cererea reclamantei sub aspectul condiţiilor de
admisibilitate a acesteia prevăzute în textele de lege anterior amintite, instanţa
constată că cererea de suspendare a executării dispoziţiei contestate este
temeinică şi legală.
Astfel, din motivele de nulitate invocate de către reclamantă, fără a
se prejudicia fondul cauzei, se constată existenţa unor indicii serioase de
nelegalitate a actului administrativ contestat, iar din susţinerea reclamantei potrivit
căreia,autoritatea publică a trecut la executarea sancţiunii disciplinare aplicate,
rezultă argumente suficiente pentru ca instanţa să poată trage concluzia privind
existenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului
administrativ contestat.
De asemenea, în speţă este îndeplinită şi condiţia privind
prevenirea unei pagube iminente, pagubă care, în măsura în care se constată
nulitatea actului administrativ contestat şi se menţine retrogradarea reclamantei
este evidentă în sensul că în perioada executării sancţiunii disciplinare
reclamanta este privată de o serie de drepturi decurgând din calitatea acesteia de
funcţionar public, cuantumul valoric al pagubei putând fi chiar cuantificată ca
fiind diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv încasate.
Faţă de considerentele de mai sus, în temeiul art. 1,8,10,15 din
Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, instanţa a admis cererea de
suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării
dispoziţiei contestate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
1
