SENTINŢA CIVILĂ nr. 178/CA/7 mai 2008
Irevocabilă prin respingerea recursului.
Domeniu asociat: administrativ; litigiu întemeiat pe Legea nr. 94/1992.
În condiţiile în care hotărârea consiliului local este un act administrativ cu
În condiţiile în care hotărârea consiliului local este un act administrativ cu
caracter normativ emis de către autoritatea publică locală în exercitarea atribuţiilor
caracter normativ emis de către autoritatea publică locală în exercitarea atribuţiilor
privind aprobarea bugetului local, acest act administrativ nu a fost anulat de către o
privind aprobarea bugetului local, acest act administrativ nu a fost anulat de către o
instanţă judecătorească, angajarea cheltuielilor de către primar în baza acestuia au
avut o bază legală, respectiv Hotărârea de consiliu local astfel că nu sunt îndeplinite
condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C.civ.
Notă: Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi
a fost modificată prin Legea nr. 217/2008, astfel că în prezent activitatea de
valorificare a rapoartelor de se face potrivit regulamentului aprobat conform
prevederilor art. 12 alin. (2).
Prin încheierea de sesizare nr. 39 din 05.11.2007 emisă de CURTEA DE
CONTURI A ROMÂNIEI – Secţia de control financiar ulterior Satu Mare, instanţei de
contencios administrativ s-a solicitat ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să
oblige la plata următoarelor sume:
1. pârâtul BN, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta F F în
calitate de şef la Primăria Negreşti Oaş la plata sumei de 8.355 lei,
reprezentând premii plătite nelegal persoanelor cu funcţii de demnitate publică, la
care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 678,18 lei calculate până la data de
31.10.2007 şi în continuare până la data plăţii prejudiciului;
31.10.2007 şi în continuare până la data plăţii prejudiciului;
2. pârâtul B N, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta F F în
calitate de contabil şef la Primăria Negreşti Oaş la plata sumei de 9224 lei
reprezentând sporuri plătite nelegal persoanelor cu funcţii de demnitate publică la
care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 649,60 lei calculate până la data de
3. pârâtul B N, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta FF în
calitate de contabil şef la Primăria Negreşti Oaş şi pârâtul GRI în calitate de secretar
calitate de contabil şef la Primăria Negreşti Oaş şi pârâtul GRI în calitate de secretar
al Primăriei Negreşti Oaş la plata sumei de 50.000 lei reprezentând drepturi băneşti
decontate nelegal angajaţilor Primăriei la care se adaugă foloase nerealizate în sumă
de 3870,39 lei calculate până la data de 31.10.2007 şi în continuare până la data
plăţii prejudiciului;
4. pârâtul BN, în calitate de ordonator principal de credite şi pârâta F FA în
al Primăriei Negreşti Oaş la plata sumei de 57.489,60 lei drepturi băneşti decontate
nelegal angajaţilor Primăriei la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de
4020,21 lei calculate până la data de 31.10.2007 şi în continuare până la data plăţii
prejudiciului.
Plata sumelor de mai sus se solicită a se efectua în contul bugetului local al
Primăriei Negreşti Oaş.
În motivarea cererii se arată următoarele:
1.În anul 2006 la Primăria Negreşti Oaş, au fost achitate premii anuale (al 13-
lea salariu) primarului şi viceprimarului, persoane care ocupă funcţii de demnitate
publică, în sumă de 8.355 lei, din care:
– 4.581 lei reprezintă contravaloarea celui de-al 13-lea salar achitat primarului,
astfel: în data de 10.01.2006, al 13-lea salar aferent anului 2005 în sumă de 1.471
lei; în data de 13.12.2006, al 13-lea salar aferent anului 2006 în sumă de 3.110 lei;
– 3.774 lei reprezintă contravaloarea celui de-al 13-lea salariu achitat
viceprimarului, astfel: în data de 10.01.2006, al 13-lea salar aferent anului 2005 în
sumă de 1.213 lei şi în data de 13.12.2006 al 13-lea salar aferent anului 2006 în
sumă de 2.561 lei.
Prin plata premiilor anuale achitate persoanelor care ocupă funcţii de
demnitate publică au fost încălcate prevederile actelor normative prin care se
stabilesc drepturile salariale şi alte drepturi de care pot beneficia persoanele care
ocupă funcţii de demnitate publică în anul 2006, respectiv: art. 3 alin. 4 şi 5 din OG
nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului
bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de
baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat
potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a
salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa
funcţii de demnitate publica, publicat în M.O. nr. 59/23.01.2006, potrivit căruia “(4)
Pentru persoanele care ocupa funcţii de demnitate publica, alese şi numite,
indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 şi Vil/la, VII/2a, VII/Ba,
precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3 b reprezintă unica forma de
remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru
remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru
stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determina în raport cu venitul salarial.
(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa funcţii de
(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa funcţii de
demnitate publica, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în
demnitate publica, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în
munca şi nici de alte sporuri prevăzute de lege”.
munca şi nici de alte sporuri prevăzute de lege”.
De asemenea, au fost încălcate prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanţele
De asemenea, au fost încălcate prevederile OUG nr. 45/2003 privind finanţele
publice locale publicată în M.O. nr. 431/19 iunie 2003, cu modificările şi completările
publice locale publicată în M.O. nr. 431/19 iunie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 14 alin. 3, potrivit căruia „(3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în
ulterioare, art. 14 alin. 3, potrivit căruia „(3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în
bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste
bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste
bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială”.
bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială”.
Întrucât nu există bază legală pentru acordarea premiilor persoanelor care
ocupă funcţii de demnitate publică, prin plata sumei de 8.355 lei s-a creat o pagubă
în bugetul Primăriei oraşului Negreşti Oaş.
Paguba este localizată la cap. 51 „Autorităţi publice”, art. 02 „Cheltuieli cu
salariile”, alin 10 „Cheltuieli de personal”, art. 01 alin. 30 „alte drepturi”.
Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei
Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei
Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei
Întrucât răspunderea civilă delictuală presupune acoperirea atât a pagubei
create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de
create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de
create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de
create, cât şi a foloaselor nerealizate, s-au calculat foloase nerealizate în sumă de
678,18 lei, de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în baza
prevederilor Circularei nr. 25 din 01 octombrie 2007 publicata în M.O. nr. 677 din
4 octombrie 2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţa al Băncii Naţionale a
României, valabil în luna octombrie 2007, de 6,87% pe an.
României, valabil în luna octombrie 2007, de 6,87% pe an.
Prejudiciul total adus bugetului Primăriei oraşului Negreşti Oaş este în sumă
de 9.033,18 lei (8.355 lei + 678,18 lei).
Persoanele răspunzătoare de crearea prejudiciului sunt: B N – primar, care în
calitate de ordonator principal de credite a angajat şi aprobat plata premiilor fără
bază legală şi FF – contabil şef care a acordat şi a vizat pentru control financiar
preventiv această plată pentru premii, persoanelor cu funcţii de demnitate publică.
Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice
Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice
Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice
Explicaţiile scrise solicitate şi răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice
constatările din actul de control, întrucât acordarea acestor premii nu are bază legală,
drepturile de care beneficiază persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică,
sunt prevăzute în mod expres în actele normative menţionate mai sus.
2.În anul 2006 primarul şi viceprimarul au beneficiat de un spor de dificultate
de 45% din salariul de încadrare, ca urmare a faptului ca erau numiţi membrii în
comisia constituită, implicată în mod direct în aplicarea legii fondului funciar.
Prin urmare, în baza Dispoziţiei nr. 208/29.08.2006 privind acordarea unui
spor lunar de dificultate salariaţilor implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului
funciar, în perioada august-noiembrie 2006, primarul şi viceprimarul au beneficiat de
un spor de dificultate de 45% aplicat la salariul de încadrare, calculat de la data
intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 263/2006, privind aprobarea OUG nr.
209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul
proprietăţii.
În baza prevederilor Legii nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005
pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii,
comisiilor constituite pentru aplicarea legilor proprietăţii li se acorda acest spor, dar
potrivit prevederilor legale în domeniu, primarul şi viceprimarul nu beneficiază de
acest spor, indemnizaţia fiindu-le unica formă de remunerare a activităţii
corespunzătoare funcţiei, chiar dacă în alte legi sunt prevăzute astfel de sporuri.
Contravaloarea sporului de 45% la salariul de încadrare încasat în anul 2006
de primar a fost în sumă de 5.340 lei, iar a viceprimarului în suma de 3.884 lei.
De aceste sporuri în mod legal, beneficiază doar salariaţii instituţiilor publice
implicaţi în mod direct în aplicarea legilor din domeniul proprietăţii, membrii în
comisiile constituite în baza dispoziţiilor conducătorului entităţii, primarul şi
viceprimarul nefiind salariaţi, ci sunt persoane cu funcţie de demnitate publică alese.
Actele normative încălcate sunt:
– HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, actualizată, publicata în
M.O.nr.324/14.05.2003, Cap.3 Măsuri instituţionale, pct. 1.3, potrivit căruia: „Salariaţii
instituţiilor, implicaţi în mod direct în aplicarea legii, beneficiază de un spor lunar de
dificultate, în condiţiile stabilite prin art. V alin. (2) al titlului II din OUG nr. 184/2002
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a
Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000*) privind retrocedarea unor bunuri
imobile care au aparţinut religioase din România, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 501/2002. Constituie salariaţi implicaţi în mod direct în
aplicarea Legii nr. 10/2001:
– salariaţii cu contract de pe durată determinată sau nedeterminată,
care îşi desfăşoară activitatea în calitate de membru al comisiilor prevăzute la alin. 1
lit. a şi b;
– salariaţii, membri ai comisiilor constituite la nivelul prefecturilor, în temeiul art.
16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001;
– salariaţii, membrii birourilor judeţene şi, respectiv, ai municipiului Bucureşti,
constituite în temeiul art. 9 din HG nr. 950/2001 cu privire la înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea Autorităţii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989;
– secretarii unităţilor administrativ-teritoriale;
– personalul Autorităţii constituite în temeiul HG nr. 950/2001, cu excepţia
demnitarului;
– personalul ministerelor şi celorlalte instituţii publice care au ca sarcini de
serviciu aplicarea legii, cu excepţia demnitarilor şi a conducătorilor numiţi sau aleşi ai
respectivelor instituţii;
– salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului central din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice şi, respectiv, ghişeelor teritoriale.
Prefecţii, subprefecţii şi primarii nu beneficiază de acest spor”.
– Art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea OUG nr. 209/2005
pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii
publicat în M.O. nr. 572/ 03.07.2006, potrivit căruia: “Salariaţii instituţiilor publice
implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile
constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările şi
completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din
salariul de încadrare, pe o perioada de un an calculată de la data intrării în vigoare a
prezentei legi. Stabilirea salariaţilor care beneficiază de acest drept şi a cuantumului
sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituţiei implicate în
aplicarea dispoziţiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra
proprietăţii funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor”.
– Art. 3 alin. 4 şi 5 din OG nr. 3/2006, privind creşterile salariate ce se vor
acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind
sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul
bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998
privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor
pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publica, publicată în M.O. nr.
59/23.01.2006, potrivit cărora: „(4) Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate
publică, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 şi
M/la, VII/2a, VII/3a, precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3b reprezintă unica
formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de
calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul
salarial.
(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcţii de
demnitate publică, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporuri de vechime
în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege”.
Prin plata sporului de dificultate de 45% din salariul de încadrare acordat
primarului şi viceprimarului, care potrivit Dispoziţiilor nr. 44/20.02.2006 şi
208/29.08.2006 privind constituirea comisiilor pentru aplicarea legilor proprietăţii fac
parte din aceste comisii, iar potrivit prevederilor Legii nr. 393/2004 privind Statutul
aleşilor locali, ei nu sunt salariaţi ai instituţiei publice, ci sunt aleşi locali şi, conform
art. 28 alin. 1 din legea menţionată „Pe timpul exercitării mandatului de primar,
viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean se suspendă
contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori
autorităţi publice, respectiv la regii autonome sau la cu capital
integral ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale”, s-a creat o
pagubă bugetului Primăriei Negreşti Oaş în sumă de 9.224 lei, suma care se referă la
perioada august-noiembrie 2006, deoarece începând cu luna decembrie actul
normativ s-a modificat. Astfel, prin OUG nr. 136/22.12.2006 începând din luna
decembrie devine legală acordarea sporului şi pentru persoanele cu funcţii de
demnitate publică prin derogare de la prevederile legale. Având în vedere însă că
până la acea dată actul normativ nu permite acordarea acestui spor decât strict
angajaţilor, prin plata sporului de 45 % din salariul de încadrare, primarului şi
viceprimarului, s-a creat o pagubă bugetului Primăriei Negreşti Oaş în sumă de 9224
lei.
649,60 ei calculate de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în
baza prevederilor Circularei nr. 25 din 1 octombrie 2007 publicata în M.O. nr. 677 din
4 octombrie 2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a
Prejudiciul total adus bugetului Consiliului Local Negreşti Oaş este în sumă de
9.873,60 lei (9.224 lei + 649,60 lei).
Persoanele răspunzătoare de crearea prejudiciului în sumă de 9.873,60 lei
sunt: BN – primar, care în calitate de ordonator principal de credite a angajat şi
aprobat plata sporurilor cu nerespectarea prevederilor legale şi F F – contabil şef care
a acordat şi a vizat pentru control financiar preventiv această plată reprezentând
sporuri, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare.
constatările din actul de control, întrucât plata sporurilor către primar şi viceprimar s-a
efectuat cu încălcarea reglementărilor legale în vigoare.
3. Stabilirea şi acordarea sumei pentru ţinută în baza prevederilor art. 31 alin.
8 din Contractul/Acordul colectiv de muncă nr. 7134/31.07.2006.
Decontarea sumei s-a făcut pe baza prezentării de către salariaţi a facturilor
privind achiziţia de la societăţi comerciale de articole vestimentare şi a unui buget
aprobat prin HCL nr. 29 din 28.07.2006.
Plata sumei de ţinută s-a făcut pe trimestrele III şi IV în anul 2006.
Nivelul pagubei înregistrate de bugetul consiliului local pe anul 2006 este de
50.000 lei.
Decontarea sumei pentru ţinută s-a făcut in baza prevederilor art. 31 alin. 8 din
Acordul/Contractul colectiv de munca nr. 7134/31.07.2006 potrivit căruia:
“Salariaţii Consiliului Local al oraşului Negreşti Oaş, funcţionarii publici şi
personalul contractual, beneficiază de o indemnizaţie trimestriala în suma de 400 lei,
pentru acoperirea cheltuielilor cu ţinuta personală. Acordarea acestor drepturi se face
în cursul primei luni a fiecărui trimestru. Decontarea sumei se face pe baza de
factură de către serviciul contabilitate”. Prin includerea acestei clauze în
Acordul/Contractul colectiv de munca nr. 7134/31.07.2006 au fost încălcate
dispoziţiile Legii nr. 130 din 16 octombrie 1996 privind contractul colectiv de muncă
publicată în M.Of. nr. 259 din 24 octombrie 1996, cu modificările şi completările
aduse de Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 – Codul Muncii; OUG nr. 9 din 18 martie
2004, potrivit cărora: Art. 8 „(1) Clauzele contractelor colective de munca pot fi
stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege”; Art. 12 „(1)
Contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare.
Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror
acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale”.
Legislaţia românească prevede acordarea unui astfel de spor de ţinută, dar
pentru alte sectoare de activitate (poliţie, sectorul militar, de paza şi ofiţerii de stare
civilă) dar nu şi pentru personalul din administraţia publică locală. A se vedea în
acest sens HG nr. 694/1996 privind condiţiile de acordare a uniformei de serviciu, a
echipamentului de protecţie, descrierea, durata de folosinţă şi însemnele distinctive
pentru personalul din pază proprie a ministerelor, a celorlalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice, a regiilor
autonome, a societăţilor comerciale şi a altor organizaţii care deţin bunuri ori valori cu
orice titlu; Metodologia nr. 1/1 997 cu privire la actele de stare civilă, art. 43, alin. 1 .
Sectoarele care beneficiază de sume pentru ţinută sunt prevăzute în mod
expres de lege, extinderea acestora la alte categorii de personal bugetar pe principiul
negocierii între conducerea instituţiei şi sindicat nu este prevăzută.
Ca urmare constată faptul că, prin negocierea şi acordarea sumei pentru
ţinută decentă s-au încălcat şi dispoziţiile alin. 1 al art. 12 din Legea nr. 130/1996,
deoarece prin Acordul/Contractul Colectiv de Muncă s-a negociat Acordarea sumei
pentru ţinută, în condiţiile în care legislaţia în vigoare stabileşte acordarea unei sume
de ţinută, dar numai pentru alte categorii de personal şi nu pentru personalul din
administraţia publică locală.
Nu este în competenţa Consiliului Local Negreşti Oaş a extinde, pe baza
negocierii cu sindicatul, acordarea sumei pentru ţinută şi personalului din cadrul
aparatului propriu, în condiţiile în care actele normative de nivel superior nu prevăd
acest spor şi pentru personalul din administraţia publică locală.
Reglementările cuprinse în actele încheiate de consiliul local, inclusiv în
contractele de muncă, trebuie să se subordoneze ordonanţelor Guvernului, să nu
contravină prevederilor unor acte normative de nivel superior
Includerea acordării sumei pentru ţinută în Acordul/Contractul Colectiv de
Muncă nu reprezintă un temei legal pentru acordarea acesteia în condiţiile în care
legislaţia specifică în vigoare nu conţine prevederi în acest sens.
Dacă simpla includere a acordării unei sume în Contractul Colectiv de Muncă
constituie temei legal, cel puţin teoretic, fiecare unitate administrativ-teritorială poate
stabili şi acorda nenumărate sume cu orice titlu, totul este negociabil, legislativul,
Guvernul nu mai trebuie să reglementeze aceste drepturi. Procedându-se astfel
legislativul ar pierde controlul privind creditele bugetare utilizate pentru salarii şi alte
drepturi, s-ar crea foarte mari diferenţieri de la o instituţie la alta, dar în fapt legislaţia
românească are un sistem unitar de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Stabilirea salariilor şi sporurilor prin actele normative menţionate se justifică şi
prin aceea că salariile se suportă din credite bugetare.
Şi din această perspectivă şi clauzele din contractul colectiv de muncă
referitoare la toate drepturile salariale inclusiv sporul de stabilitate, trebuie să fie în
concordanţă cu dispoziţiile legale în acest sens
Faţă de cele de mai sus s-au încălcat şi dispoziţiile: OUG nr. 45/2003,
actualizată, privind finanţele publice locale, publicata în M.O. nr. 431/19.06.2003,
care la art. 14 precizează: „ (2) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisa şi limitată
şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare
anuale”, respectiv „(3) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la
art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu
există baza legală pentru respectiva cheltuială”.
Din cele expuse mai sus, se constată că, prin semnarea contractului colectiv
de muncă care conţine clauze cu privire la acordarea sumei pentru ţinută, clauze
contrare dispoziţiilor legale, Consiliul Local Negreşti Oaş, s-a angajat la cheltuieli
care nu sunt autorizate de lege.
Conform alin. (2), cheltuielile trebuie să fie determinate de autorizările
conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale, în ceea ce priveşte suma
pentru ţinută personală, reglementările legale nu prevăd posibilitatea acordării
acesteia.
Prejudiciul în condiţiile răspunderii civile delictuale presupune acoperirea atât
a pagubei efectiv produse, cât şi a foloaselor nerealizate astfel:
a) paguba înregistrată în bugetul Consiliului local Negreşti Oaş la nivelul
creditelor bugetare utilizate în anul 2006 pentru plata sumei reprezentând ţinută
personală, este în sumă totală de 50.000 lei şi reprezintă totalul sumelor decontate
salariaţilor pentru achiziţia în trimestrul III şi IV de articole de îmbrăcăminte; pe
trimestre, plăţile se prezintă astfel: trimestrul III – 25.200 lei, trimestrul IV – 24.800 lei,
tal – 50.000 lei.
Paguba este localizată la cap. 51.02.20 “Autorităţi publice”, la cap. 67.02.20
„Cultura, arta” şi la cap. 70.02.20 „Gospodărie comunala “.
3.870,39 lei de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în baza
prevederilor Circularei nr. 25 din 1 octombrie 2007 publicată în M.O. nr. 677 din 4
octombrie 2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a
României, valabil în luna octombrie 2007, la nivelul ratei dobânzii de referinţa a
B.N.R. de 6,87% pe an. În calculul acestora s-a avut în vedere nivelul sumelor pentru
ţinută decontate personalului, data plăţii, numărul de zile calculate între data plăţii
acestora şi data de 31 octombrie 2007 şi procentul ratei dobânzii de referinţă pe luna
octombrie 2007.
În concluzie, prejudiciul adus bugetului local ca urmare a decontării nelegale a
sumei pentru ţinută salariaţilor Primăriei Negreşti Oaş este de 53.870,39 lei (50.000
lei + 3.870,39 lei).
Răspunderea pentru stabilirea şi decontarea sumei pentru ţinută personalului
din cadrul Primăria Negreşti Oaş este solidară în sarcina persoanelor care prin
semnarea Contractului/Acordului Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006 care
conţine clauze cu privire la acordarea sumei pentru ţinută, contrare dispoziţiilor
legale, au angajat Primăria Negreşti Oaş la cheltuieli care nu sunt autorizate de lege,
şi anume: BN – primar la Primăria Negreşti Oaş, GR- secretar la Primăria Negreşti
Oaş şi FF – contabil şef. BN şi GR sunt răspunzători pentru că în calitatea de
ordonator de credite, respectiv secretar la Primăria Negreşti Oaş, prin semnarea
Contractul/Acordului Colectiv de Muncă în baza prevederile de la art. 31 alin. 8,
respectiv a HCL nr. 29/28.07.2006, au angajat instituţia la plăţi fără temei legal. FF –
contabil şef, poarta răspunderea solitară cu primarul şi secretarul primăriei întrucât
nu trebuia să vizeze pentru control financiar preventiv plata sumelor reprezentând
contravaloarea ţinutei personale.
Prin clauzele înscrise în Contractul/Acordul Colectiv de Muncă nr. 7134 din
31.07.2006, reprezentaţii primăriei si-au asumat obligaţia decontării sumei de 400
lei/persoană/trimestru.
constatările din actul de control, întrucât răspunsurile primite nu sunt de natura să
lămurească fondul problemei.
Referitor la întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale
a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, şi anume:
Existenţa faptei ilicite: fapta este ilicită pentru că a constat dintr-o acţiune
contrara legilor in vigoare, fapta fiind produsă din imprudenţă.
Existenţa prejudiciului: prejudiciul adus bugetului Primăriei oraşului Negreşti
Oaş este patrimonial, cert, actual şi este format din: paguba de 50.000 lei, generată
ca urmare a achitării sumei pentru ţinută în condiţiile în care legislaţia în vigoare nu
prevede acordare acestei sume pentru personalul din cadrul administraţiei publice
locale, precum şi din foloasele nerealizate calculate conform răspunderii civile, până
la data de 31.10.2007, în suma de 3.870,39 lei.
Legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu: între fapta ilicită şi
prejudiciu există o legătura directă – prin achitarea fără temei legal a sumei pentru
ţinută personală, în condiţiile în care legislaţia nu prevede acest drept.
În aceste condiţii, prejudiciul este format din paguba efectivă şi foloasele
nerealizate aferente pagubei.
Existenţa culpei: culpa rezultă din neglijenţa persoanelor răspunzătoare de
prejudiciul creat bugetului local.
4. În anul 2006 au fost efectuate decontări nejustificate în cuantum de 7,15
lei/zi/persoană, în favoarea personalului contactual şi a ai
primăriei, reprezentând achiziţii alimente “în vederea obţinerii unui randament cât mai
ridicat la locul de muncă”, însumând 57.489,60 lei.
Plăţile au fost efectuate în baza Contractului/Acordului Colectiv de Munca nr.
7134/31.07.2006, încheiat între Primăria oraşului Negreşti Oaş reprezentată de către
BN în calitate de primar, pe de o parte şi reprezentanţii angajaţilor, respectiv ai
funcţionarilor publici şi personalului contractual, pe de altă parte.
Valoric, obligaţia angajatorului respectiv drepturile personalului angajat şi
decontarea sumei reprezentând achiziţii alimente, s-a făcut lunar pe bază de tabel
sub semnătura privată în funcţie de numărul de zile lucrate aferent perioadei august –
decembrie 2006. Aceste bunuri au fost plătite prin virament unei societăţi comerciale
care a eliberat bunurile alimentare personalului din cadrul instituţiei, respectiv
personalului contractual şi funcţionarilor publici.
Menţionează că pe facturile de provenienţa, respectiv pe documentele de
plată întocmite lunar pentru plata acestor sume se menţionează «mese servite» şi
sunt decontate de la capitolul de cheltuieli materiale «Bunuri şi servicii».
Bunurile aferente au fost acordate personalului angajat în baza Cap. V –
Condiţii de muncă, protecţia muncii şi protecţia socială, art. 31 alin. 9 din
Contractul/Acordul Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006, care prevede că «în
vederea obţinerii unui randament cât mai ridicat la locul de muncă, angajatorul va
asigura în fiecare zi lucratoare, pentru fiecare salariat prezent o masa caldă, în
cuantumul aprobat prin Ordinul Ministerului Solidarităţii şi Familiei nr. 145/2006
pentru un tichet de masa, respectiv 7,151ei/zi; cuantum ce va fi actualizat conform
legislaţiei la zi. În situaţia în care nu poate fi asigurată masa caldă, se va plăti
contravaloarea facturii la valoarea indicată pentru achiziţionarea alimentelor”.
Contractul/Acordul Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006, este aprobat de Consiliul
local Negreşti Oaş, prin Hotărârea nr. 29/28.07.2006 hotărâre semnată din partea
Primăriei Negreşti Oaş de GRL, în calitate de secretar al instituţiei.
Finanţarea a fost asigurată din bugetul local, cap. «Cheltuieli materiale şi
servicii« – capitol care nu afectează fondul de salarii.
Paguba înregistrată de bugetul Primăriei oraşului Negreşti Oaş este de
57.489,60 lei şi reprezintă totalul sumelor decontate în perioada august-decembrie
2006 către persoanele beneficiare, respectiv achitate către furnizorul de alimente.
Reglementările legale încălcate:
– prevederile art. 14, alin. 2 şi 3 din OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice
locale, actualizată, publicată în M.O. nr. 431/19.06.2003, conform căruia “Cheltuielile
bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute
în legi specifice şi în legile bugetare anuale”, respectiv “Nici o cheltuială nu poate fi
înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată
din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva cheltuială”.
– prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv
de muncă, publicat în M.O. nr. 259/24.10.1996, republicată cu modificările şi
completările ulterioare în M.O. nr. 184/19.05.1998, conform căruia “Contracte
colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste
contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi
cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale”.
Acordarea acestor drepturi în baza contractului colectiv de muncă, respectiv al
acordului de muncă nu are bază legală, drepturile de care beneficiază personalul
contractual, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică şi funcţionarii publici
sunt prevăzute în mod expres în legile specifice şi nu pot fi negociate şi anume: OG
nr. 2/2006 actualizată, privind reglementarea drepturilor salariate şi a altor drepturi
ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, OG nr. 3/2006, privind creşterile salariale
ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000
privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din
privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din
sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.
sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.
154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a
indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.
Art. 31 alin. 9 din Contractul colectiv de muncă, respectiv din acordul de
muncă, care prevede acordarea lunar, de drepturi speciale “pentru obţinerea unui
randament cât mai ridicat la locul de muncă”, nu este în conformitate cu art. 12 din
Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, întrucât cele negociate prin
acest articol, reprezintă drepturi care se acordă unor salariaţi din alte sectoare de
activitate (poliţie, sectorul militar, de pază şi ofiţerii de stare civilă) şi sunt prevăzute
în mod expres de lege, ca urmare, nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a
căror acordare şi al căror cuantum sunt stabilite prin acte normative (de ex. HG nr.
694/1996 privind condiţiile de acordare a uniformei de serviciu, a echipamentului de
protecţie, descrierea, durata de folosinţă şi însemnele distinctive pentru personalul
din paza proprie a ministerelor, a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale şi locale, a altor instituţii publice, a regiilor autonome, a societăţilor
comerciale şi a altor organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu; Metodologia
nr.1/1997 cu privire la actele de stare civilă, art. 43 alin. 1).
Prin plata nejustificată a sumelor pentru “obţinerea unui randament cât mai
ridicat la locul de muncă” s-a creat o pagubă bugetului Primăriei oraşului Negreşti
Oaş în valoare de 57.489,60 lei.
4.020,21 lei, de la data efectuării plăţii până la data de 31 octombrie 2007, în baza
prevederilor Circularei nr. 25 din 1 octombrie 2007 publicată în MO nr. 677 din
04.10.2007 privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României,
valabil în luna octombrie 2007, la nivelul ratei dobânzii de referinţa a B.N.R. de
6,87% pe an.
Prejudiciul creat bugetului Primăriei oraşului Negreşti Oaş prin plata acestor
drepturi nejustificate cuprinde paguba şi foloasele nerealizate, totalul fiind în sumă de
61.509,81 lei (57.489,60 lei + 4.020,21 lei ) .
Persoanele răspunzătoare de crearea prejudiciului sunt semnatarii, din partea
conducerii primăriei ai Contractului/Acordului Colectiv de Muncă nr. 7134/31.07.2006
şi a HCL nr. 29/28.07.2006, pentru aprobarea contractului/acordului colectiv de
muncă, şi anume: BN – ordonator de credite, care în aceasta calitate a semnat
Contractul/Acordul colectiv de muncă, în care se prevede decontarea de sume
pentru “achiziţii alimente “; GR – secretar, care a semnat pentru legalitate hotărârii
consiliului local; FF – contabil şef, care a vizat pentru controlul financiar preventiv.
constatările din actul de control, întrucât acordarea şi plata acestor bunuri în baza
contractului/acordului colectiv de muncă nu are baza legală, drepturile de care
beneficiază funcţionarii publici şi personalul contractual sunt prevăzute în mod expres
în acte normative specifice şi nu pot fi negociate.
Menţionează, de asemenea, că drepturile care se pot acorda funcţionarilor
publici şi personalului contractual sunt nominalizate strict şi limitativ în actele
normative care reglementează drepturile salariale şi alte drepturi care pot fi acordate
funcţionarilor publici şi personalului contractual în anul 2006, şi anume :
– art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2006 actualizată, privind reglementarea drepturilor
salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006;
– art. 14 şi 15 din OG nr. 3/2006, privind creşterile salariale ce se vor acorda în
anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de
stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi
personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind
sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru
persoane care ocupa funcţii de demnitate publică.
Faţă de cele reţinute, completul, în baza prevederilor art. 31 alin. (2) a
dispus sesizarea Tribunalului Satu Mare pentru obligarea în solidar a persoanelor
răspunzătoare, respectiv:
– a lui B N primar, ordonator principal de credite şi FF – contabil şef la Primăria
Negreşti Oaş la plata sumei de 8355 lei reprezentând premii plătite nelegal
persoanelor cu funcţie de demnitate publică, la care se adaugă foloase nerealizate în
sumă de 678,18 lei calculate până la 31.10.2007 şi care sunt cuvenite bugetului local
al Primăriei Negreşti Oaş; la plata sumei de 9224 lei reprezentând sporuri plătite
nelegal persoanelor cu funcţie de demnitate publică, la care se adaugă foloase
nerealizate în sumă de 649,60 lei calculate până la 31.10.2007 şi care sunt cuvenite
bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş;
– a lui B N – primar, ordonator principal de credite, G R – secretar al Primăriei
Negreşti Oaş şi FF – contabil şef la Primăria Negreşti Oaş, la plata sumei de 50.000
lei reprezentând drepturi băneşti decontate nelegal angajaţilor primăriei, la care se
adaugă foloase nerealizate în sumă de 3870,39 lei calculate până la 31.10.2007 şi
care sunt cuvenite bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş şi la plata sumei de
57.489,60 lei reprezentând drepturi băneşti decontate nelegal angajaţilor Primăriei, la
care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 4020,21 lei calculate până la
31.10.2007 şi care sunt cuvenite bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş.
S-a solicitat obligarea persoanelor răspunzătoare la plata foloaselor
nerealizate în continuare până la recuperarea integrală a prejudiciilor cuvenite
bugetului local al Primăriei Negreşti Oaş, abaterea fiind constatată şi consemnată în
Raportul de Control Intermediar nr. 54/31.10.2007 şi reţinută ca urmare a examinării
dosarului aflat pe rol.
Această hotărâre a fost pronunţată în şedinţa din 05.11.2007
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâţii au invocat mai multe excepţii de
procedură care au fost soluţionate de către instanţă prin încheiere interlocutorie la un
termen anterior soluţionării cauzei pe fond în sensul respingerii acestora, iar pe
fondul cauzei solicită respingerea încheierii de sesizare înaintată de reclamantă.
Cu privire la fondul raportului juridic dedus judecăţii pârâţii arată următoarele:
Drepturile acordate pe contractul/acord colectiv de muncă, respectiv:
a). indemnizaţia trimestrială pentru acoperirea cheltuielilor cu ţinuta personală şi
b). creşterea randamentului la locul de muncă prin asigurarea unei mese calde în
valoare de 7,15 lei/zi – sunt două forme de care au beneficiat angajaţii aparatului de
specialitate al Primarului oraşului Negreşti Oaş, au fost apreciate de organul de
control ca nelegale şi că plata lor generează nedescărcarea de gestiune, fiind
necesară recuperarea sumelor.
Pentru o astfel de constatare, s-a apreciat că s-ar fi încălcat, la negocierea
contractului/acord colectiv de muncă, prevederile art. 8 şi 12 din Legea nr. 130/1996,
respectiv ale art 14 alineatele 2-3 din OUG nr. 45/2003.
In susţinerea nelegalităţii constatării vin cu următoarele argumente:
Contractul colectiv de muncă a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 8
şi 12 din Legea nr. 130/1996, respectiv a respectat cerinţele legii cu privire la formă şi
conţinut, iar în ceea ce priveşte drepturile, s-au negociat sporurile care nu sunt cu
privire la drepturi ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Nu în ultimul rând, Curtea de Conturi, nu a avut în vedere faptul că prin art. 41
din Constituţie se consacră că „dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi
caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate” şi că, din perspectiva
acestei prevederi, constatările făcute denotă rea-credinţă, sfidarea legii fundamentale
şi a contractului dintre părţi, a cărui caracter obligatoriu este garantat prin Constituţie.
Prin art. 41 alin. 1 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional
pe anii 2005-2006 se precizează în mod expres că la nivelul instituţiilor publice pot fi
convenite şi alte adausuri salariale, decât cele determinate de lege. Aici ar fi de
amintit şi faptul garantării forţei obligatorii a contractului colectiv, conform art. 30 din
Legea nr. 130/1996.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice locale
administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare ale comunelor, oraşelor,
municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale. Ca atare, în
baza autonomiei locale şi a legii finanţelor publice locale, consiliul judeţean putea
aproba bugetul de cheltuieli pentru personal cu fonduri destinate îmbunătăţirii
condiţiilor de muncă (ţinută decentă ) .
Potrivit art. 6 din Legea nr. 53/2003, orice salariat care prestează o muncă
beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie
socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a
conştiinţei sale, fără nici o .
Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la
plată egală pentru muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia
datelor cu caracter personal.
Conform art. 39 din Codul muncii salariatul are dreptul de a lua parte la
determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă, iar potrivit
art. 40 din Codul muncii angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor
care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la
elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul
colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.
Din perspective normelor şi considerentelor invocate mai sus a fost negociat şi
acordată prima de reprezentare (ţinută decentă), drept negociat şi acordat la nivelul
tuturor autorităţilor administrative din ţară şi recunoscut prin sentinţe judecătoreşti
irevocabil.
În ceea ce priveşte decontarea sumei de 7,15 lei/zi angajaţilor pentru a
acoperi contravaloarea unei mese calde, în vederea creşterii rentabilităţii munci în
administraţie, în plus faţă de argumentele de mai sus, invocă dispoziţiile art. 59 din
Legea nr. 161/2003, care confirmă posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de a
încheia annual acorduri colective de muncă, referitoare la constituirea şi folosirea
fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, sănătatea şi securitatea
muncii.
Mai mult, cu privire la negocierea dreptului la masă caldă s-a pronunţat
irevocabil Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. 3754/35/2006, prin Decizia civilă nr.
41/2007, în sensul că patronatele şi sindicatele, la nivelul autorităţilor şi instituţiilor
publice, au dreptul şi este legal să negocieze acordarea altor drepturi decât cele
prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999. în speţă fiind vorba chiar de
indemnizaţia de hrană.
Cu privire la acordarea premiului anual şi a sporului de comisie persoanelor
care ocupă funcţii de demnitate publică, arată că indemnizaţiile persoanelor care
ocupă funcţii de demnitate publică alese şi numite, precum şi ale celor care ocupă
funcţii asimilate cu funcţii de demnitate publică sunt prevăzute în anexele nr. VII/1 a,
VII/2a, VII/3 a şi VIHa, pentru perioada 1 februarie – 31 august 2006, şi, respectiv, în
anexele nr. VII/1 b, VII/2b, VII/3b şi VUIb, pentru perioada 1 septembrie – 31
decembrie 2006.
(4) Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite,
indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 şi VII/1 a, VII/2a, VII/3 a,
precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3 b reprezintă unica formă de
stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcţii de
demnitate publică, alese şi numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în
muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.
În România, stat de drept, democratic şi social, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate de lege. Principiul egalităţii
între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în ceea ce
priveşte dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţiile de muncă
echitabile şi satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie
echitabilă şi satisfăcătoare – Ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Prin discriminare se înţelege orice
deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe categorie socială, care are
ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în
condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Aceste argumente le susţin atât cu privire la acordarea premiului anual cât şi
cu privire la acordarea sporului de comisii, care, spre deosebire de primul, trebuie
coroborat cu incidenţa Legii nr. 263/2006 de aprobare a OUG nr. 209/2005, cât şi cu
prevederile OUG nr. 136/2006.
Acordarea dreptului la sporul de comisie este confundat cu dreptul primarului
şi viceprimarului la singura formă de remunerare, care este din perspective legii
indemnizaţia.
Este adevărat, numai că participarea primarului şi viceprimarului în comisiile
de proprietate nu este o atribuţie specifică funcţiei de demnitate publică, ci
consecinţa firească a unor atribuţii suplimentare stabilite de legiuitor, altele decât cele
stabilite de Legea nr. 215/2001, temeiul naşterii dreptului la indemnizaţie în condiţiile
Legii nr. 154/1998. Asta în cazul primarului, în ceea cel priveşte viceprimar nici
măcar legea specială nu-i stabileşte o astfel de atribuţie, atribuţiile lui fiind stabilite
prin dispoziţia primarului, prin delegarea unora din atribuţiile sale.
OUG nr. 136/2006 nu vine să confirme acordarea dreptului la sporul de
comisie demnitarilor, ci doar să clarifice cu privire la faptul că acordarea dreptului
beneficiază şi demnitarilor.
În drept, invocă dispoziţiile art. 115 C.proc.civ.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâţilor SINDICATUL
LIBER „JURIS” NEGREŞTI OAŞ prin care se solicită respingerea încheierii de
sesizare a instanţei de contencios administrativ.
Motivele de fapt şi de drept invocate de către intervenient sunt identice cu cele
ale pârâţilor formulate prin întâmpinare.
În urma soluţionării excepţiilor de procedură formulate prin întâmpinare, prin
notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, pârâţii mai invocă excepţia lipsei calităţii
lor procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii procesuale a unităţii administrativ
teritoriale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi excepţia
lipsei calităţii procesuale a unităţii administrativ teritoriale invocate de pârâţi prin
notele de şedinţă depuse după soluţionarea de către instanţă prin încheiere a
excepţiilor de procedură invocate prin întâmpinare, instanţa soluţionându-le potrivit
art. 137 C.proc.civ, a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor invocată prin prisma
argumentelor potrivit cărora nu aceşti pârâţi ar fi vinovaţi de săvârşirea vreunei fapte
ilicite, ci alte persoane care nu au fost chemate în judecată, este neîntemeiată,
întrucât pârâţii sunt persoane a căror activitate este supusă controlului Curţii de
Conturi, aceasta poate solicita recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat şi
bugetelor locale, de la orice persoană pe care o apreciază ca fiind vinovată de
cauzarea acestora, stabilirea acestei răspunderi este o problemă de fond şi nu de
procedură, iar chemarea în judecată doar a anumitor persoane este
responsabilitatea şi libertatea autorului actului de sesizare al instanţei potrivit
dispoziţiilor de drept comun.
Excepţia lipsei calităţii procesuale a unităţii administrativ teritoriale urmează a
fi respinsă având în vedere considerentele expuse de către instanţa de contencios
administrativ cu ocazia soluţionării excepţiei lipsei de parte prejudiciată a
Primăriei/Consiliul Local.
În litigiile privind prejudiciile cauzate bugetului de stat respectiv bugetelor
locale, citarea persoanei juridice despre al cărei buget este vorba, este necesară
pentru ca hotărârea judecătorească să-i fie opozabilă pentru ca, astfel, în măsura în
care demersul Curţii de Conturi se dovedeşte a fi justificat aceasta să poată trece la
executarea silită.
1. Referitor la punctul 1 din încheierea de sesizare a instanţei prin care se
solicită obligarea primarului şi a contabilului şef la plata prejudiciului cauzat unităţii
solicită obligarea primarului şi a contabilului şef la plata prejudiciului cauzat unităţii
administrativ-teritoriale prin acordarea premiilor anuale către primar şi viceprimar,
instanţa a apreciat că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 3 alin. 4 şi 5 din OG nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce
se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000
154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a
indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica, publicat în
M.O. nr. 59/23.01.2006, potrivit căruia “(4) Pentru persoanele care ocupa funcţii de
demnitate publica, alese şi numite, indemnizaţiile prevăzute în anexele nr. VII/1,
VII/2, VII/3 şi Vil/la, VII/2a, VII/Ba, precum şi în anexele nr. VII/1 b, VII/2b şi VII/3 b
reprezintă unica forma de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi
reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determina
în raport cu venitul salarial.
În condiţiile în care prevederile legale de mai sus sunt exprese, în sensul că
primarul şi viceprimarul, persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi
numite nu beneficiază de nici un spor prevăzut de lege pentru alte categorii de
salariaţi, indemnizaţie prevăzută de lege fiind unica formă de remunerare a acestora
se constată că acordarea acestuia este nelegală, iar cheltuiala angajată şi efectuată
din bugetul unităţii administrativ – teritoriale pentru plata acestora nu are o bază
legală.
Astfel fiind, se constată existenţa şi săvârşirea unei fapte ilicite de către
persoanele care au angajat şi aprobat plata premiilor către primar şi viceprimar
respectiv de către ordonatorul principal de credite şi contabilul şef care a acordat şi
vizat pentru control financiar preventiv această plată pentru premii.
Consecinţa acestei fapte ilicite este prejudiciul cauzat în bugetul unităţii
administrativ teritoriale care poate fi cuantificat ca şi contravaloare a sumelor achitate
cu titlu de premii persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică.
Atitudinea subiectivă a persoanelor care au cauzat prejudiciul amintit este cea
a culpei constată de către instanţă prin prisma faptului că dispoziţiile legale încălcate
nu lasă loc de interpretare şi a faptului că practica judiciară în materie de contencios
administrativ este constantă în sensul aprecierii ca nelegale a actelor administrative
emise de autorităţile publice locale prin care s-a hotărât acordarea unor premii
persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică.
Excluderea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat prejudiciul
amintit nu poate fi exclusă prin referire la principiile egalităţii între cetăţeni şi al
nediscriminării, întrucât se constată că dispoziţiile art. 3 alin. 5 din OG nr. 3/2006
anterior citat se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, respectiv
tuturor persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică.
2. Referitor la punctul 2 din încheierea de sesizare a instanţei prin care se
administrativ-teritoriale prin acordarea către primar şi viceprimar a unui spor de
dificultate de 45% din salariul de încadrare în baza HG nr. 498/2003 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instanţa a
apreciat că acesta este întemeiat.
Faţă de acest punct din actul de sesizare, instanţa constată că argumentele
de fapt şi de drept invocate de către reclamantă prin încheierea de sesizare sunt
temeinice şi legale reiterarea cestora fiind superfluă. De asemenea, instanţa
apreciază că, argumentele expuse la punctul 1 din prezentele considerente cu privire
la existenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, a existenţei unui prejudiciu cert
în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale şi a culpei persoanelor fizice chemate în
judecată, respectiv motivele pentru care apărările pârâţilor au fost înlăturate sunt
valabile şi pentru argumentarea admiterii acestui din urmă capăt de cerere.
3. Faţă de punctul 3 din încheierea de sesizare instanţa a reţinut următoarele:
În legătură cu susţinerile formulate de autorul actului de sesizare al instanţei
de judecată privind existenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi îndeplinirea
în cauză a condiţiilor răspunderii civile delictuale, se constată că această formă de
răspundere este prevăzută de art. 998 şi următoarele şi că, pentru
angajarea acestei forme de răspundere, singura invocată prin actul de sesizare al
instanţei, în mod constant, s-a reţinut că este necesară îndeplinirea următoarelor
condiţii cumulative: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de
cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi culpa persoanei care a săvârşit fapta ilicită.
În opinia autorului actului de sesizare, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a
fost săvârşită de către primar în calitatea acestuia de ordonator principal de credite şi
constă în angajarea unor cheltuieli din bugetul local al unităţii administrativ teritoriale
fără a avea la bază o dispoziţie legală şi în semnarea unui acord/ contract colectiv de
muncă, apreciat de către reclamant ca nelegal.
Referitor la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii se constată că
acordul/contractul colectiv de muncă invocat ca nelegal a fost confirmat, conform
chiar dispoziţiilor cuprinse în acesta , iar alocarea sumelor de bani necesare pentru
plata drepturilor prevăzute prin acesta a fost aprobată printr-o hotărâre a Consiliului
Local al unităţii administrativ teritoriale care a fost verificată pentru legalitate de către
Prefectul Judeţului Satu Mare, nu a fost atacată în justiţie şi în legătură cu care nu s-
a invocat vreun motiv de nelegalitate.
Astfel, se constată că actul juridic semnat de primar în calitate de angajator a
fost cenzurat sub aspectul legalităţii de către Consiliul local al unităţii administrativ
teritoriale şi de către prefect şi că nu acest acord/contract colectiv de muncă a stat la
baza angajării cheltuielilor bugetare, ci hotărârea consiliului local.
instanţă judecătorească, se constată că angajarea cheltuielilor de către primar au
avut o bază legală, respectiv Hotărârea de consiliu local.
În ce priveşte caracterul nelegal al drepturilor salariale stabilite prin acordul/
contractul colectiv de muncă şi fapta primarului de a semna acest act juridic, se
constată că în ce priveşte dispoziţiile cuprinse în acesta privitor la ţinută reclamanta
confundă noţiunea de ţinută cu cea de uniforme de serviciu, echipamente de
protecţie. Ţinuta pentru care s-a acordat decontarea sumei de 400 lei pe trimestru se
referă la vestimentaţia zilnică a personalului angajat care nu e identică pentru aceştia
pentru a fi apreciată ca obligatorie. Purtarea unei ţinute, a unui anumit tip de
vestimentaţie este consecinţa naturii muncii prestate de către personalul angajat în
instituţii publice determinată de necesitatea impunerii unei anumite prestanţe în
relaţiile cu publicul. Purtarea unei ţinute adecvate este o obligaţie a personalului
angajat, iar decontarea cheltuielilor efectuate de angajaţi în limita unui plafon de 400
lei pe trimestru nu prezintă un drept de natură salarială ci un aspect al dreptului la
condiţii de muncă adecvate, stabilit în favoarea acestuia în urma unor negocieri
colective între sindicat şi angajator. Prin urmare, nu se poate reţine, că drepturile
privind decontarea cheltuielilor cu ţinuta reprezintă drepturi reglementate prin alte
dispoziţii legale, astfel cum a susţinut reclamanta.
Pe de altă parte, instanţa constată că analizarea legalităţii acestui acord este
superfluă întrucât starea de fapt de mai sus duce în mod inevitabil la concluzia că,
semnarea acestui document de către primar, este rezultatul unor negocieri colective
purtate cu organizaţia sindicală competentă, că acest acord/contract colectiv pentru
a produce efecte juridice era necesar să fie confirmat de către autoritatea publică
competentă să stabilească bugetul corespunzător plăţii drepturilor cuprinse în acesta,
astfel că nu se poate reţine natură de ilicită a faptei pârâtului de a semna acest acord
şi nici natura prejudicială a acestuia în condiţiile în care angajarea plăţilor nu s-a
făcut în temeiul acestuia.
Pentru angajarea cheltuielilor apreciate ca nelegale de către reclamantă, în
condiţiile de mai sus, nu se poate reţine vreo culpă a pârâtului. Chiar în situaţia în
care, ipotetic, s-ar da curs reţinerii reclamantei privind caracterul nelegal al acordului/
contractului colectiv sau s-ar pune în discuţie legalitatea HCL, răspunderea pentru
prejudiciu nu ar reveni doar persoanelor chemate în judecată de către reclamantă, ci
şi membrilor consiliului local care au aprobat bugetul local, respectiv au aprobat
angajarea acestor cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, ori acestea nu
au fost chemate în judecată. Introducerea acestora în cauză din oficiu nu este
posibilă, în condiţiile în care, dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 94/1992 privind
procedura de soluţionare a cererilor în faţa colegiilor jurisdicţionale (cu excepţia celor
privind atribuţiile completelor constituite conform art. 31 alin. 1 din lege de a sesiza
instanţa competentă) au devenit caduce prin revizuirea Constituţiei României.
În ce priveşte faptele săvârşite de către pârâtul secretar al unităţii administrativ
teritoriale, se constată că acesta nu a semnat acordul/contractul colectiv de muncă a
cărei nelegalitate se invocă, ci HCL prin care acesta a fost aprobat.
„Viza de legalitate” a secretarului unităţii administrativ teritoriale, exprimată
prin semnarea actelor administrative emise de autorităţile publice locale este
exprimarea unei interpretări personale a legii, adoptarea de către autoritate publică a
actului administrativ nemaifiind condiţionată de semnarea acestuia de către
secretarul unităţii administrativ – teritoriale. Pe de altă parte, se constată că, actele
administrative adoptate de către autorităţile publice locale sunt supuse controlului de
legalitate şi din partea Instituţiei Prefectului, care are posibilitatea să solicită autorităţii
publice emitente să revoce actul administrativ apreciat ca nelegal şi chiar să
introducă acţiune în contencios administrativ pentru anularea acestora. Secretarul
oraşului, pârât în prezenta cauză, a înaintat hotărârea prin care consiliul local a
aprobat acordul/contractul colectiv spre verificarea legalităţii şi la Prefect, care nu l-a
sesizat în sensul că actul administrativ ar fi nelegal.
Pentru ca secretarul unităţii administrativ-teritoriale să se poată face
responsabil de aplicare unei vize de legalitate, nu este suficientă aprecierea unui
organ de control a faptului că actul vizat este nelegal, ci este necesară stabilirea
intenţiei persoanei de a viza spre legalitatea un act despre care ştia că acesta este
nelegal. Ori, constatându-se că în aplicarea legislaţiei privind salarizarea şi drepturile
cuvenite salariaţilor există interpretări diferite la nivelul diferitelor instituţii ale
statutului, că la baza adoptării HCL despre a cărui viză de legalitate este vorba s-a
aflat un act juridic cu aparenţă de legalitate în condiţiile prevăzute de Legea nr.
188/1999, respectiv ale Legii nr. 130/1996, se apreciază că, în sarcina pârâtului nu
se poate reţinere săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi cu atât mai
mult o culpă în săvârşirea acesteia.
În ce priveşte pârâta contabil şef al Primăriei se constată că viza de control
financiar preventiv s-a aplicat înainte de adoptarea HCl şi nu înainte de încheierea
acordului/contractului colectiv de muncă. De asemenea se apreciază că argumentele
invocate mai sus în favoarea pârâtului secretar al unităţii administrativ teritoriale, în
sensul că în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea din culpă a unei fapte
ilicite cauzatoare de prejudicii sunt valabile şi în favoarea persoanei cu atribuţii de
control financiar preventiv.
Faţă de cele de mai sus, instanţa de contencios administrativ constată că, în
privinţa pârâţilor indicaţi în acest punct din actul de sesizare nu sunt îndeplinite
elementele răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 şi următoarele din
Codul civil, astfel că solicitarea reclamantei privind obligarea acestora la plata
prejudiciului calculat de către organul de control este neîntemeiată, motiv pentru care
aceasta urmează a fi respinsă.
4. Referitor la punctul 4 din actul de sesizare al instanţei privind solicitarea ca
pârâţii să fie obligaţi la plata prejudiciului cauzat ca urmare a angajării unor cheltuieli,
respectiv semnarea unui acord/ contract colectiv de muncă prin care s-a stabilit în
favoarea angajaţilor primăriei dreptul la decontarea unei mese calde – aspect al
dreptului privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă, se constată că starea de
fapt şi argumentele juridice descrise la punctul trei din prezentele considerente sunt
pe deplin aplicabile întrucât este vorba de acelaşi acord/contract colectiv de muncă şi
de aceiaşi hotărâre a consiliului local, respectiv este vorba de aceleaşi fapte dar de
un prejudiciu de natură a fi cuantificat în mod diferit faţă de cel privind decontarea
contravalorii ţinutei.
Având în vedre considerentele de mai sus în temeiul art. 998 Cod civil, art.
8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 137 C.proc.civ., instanţa a respins excepţiile
invocate de pârâţi, a admis în parte încheierea de sesizare a reclamantei, conform
dispozitivului prezentei.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 554/2004, verificând aplicabilitatea dispoziţiilor
art. 274 C.proc.civ., în sensul obligării Curţii de Conturi la plata cheltuielilor de
judecată suportate de către pârât, instanţa a apreciat că această dispoziţie
procedurală este incompatibilă cu dispoziţiile legii contenciosului administrativ în
general şi cu cele ale Legii nr. 94/1992, în special având în vedere că prin atribuţiile
sale Curtea de Conturi a României urmăreşte realizarea unui interes public general şi
nu un interes propriu, aceasta introduce acţiuni în justiţie în virtutea atribuţiilor legale
ale acestuia, prin urmare nu se poate reţine existenţa unei culpe procesuale în
sarcina acesteia.
