Informatii de interes public.
Informatii de interes public. Admisibilitatea actiunii privitoare la refuzul de comunicare a acestora. Casare cu trimitere spre rejudecare.
– art.2 lit.B, art.5 alin.1 din Legea nr.544/2001
– art. 312 alin.2 si 5 din Codul de procedura civila
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1008/05.03.2012)
Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Ialomita – Sectia Civila sub nr.3304/98/2011(nr. format vechi 2856/12.08.2011), reclamantul B. E. a chemat în judecata pe pârâtul MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta acesta sa fie obligat sa îi comunice informatiile de interes public cerute, fixarea unui termen rezonabil în care pârâtul sa îi comunice aceste informatii, cât si obligarea acestuia la daunele morale în valoare de 3.000 lei si daune materiale în valoare de 5.000 lei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca la data de 28.07.2011 în temeiul Legii nr.554/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public, a solicitat pârâtului sa îi transmita valoarea drepturilor banesti, în afara de salariu, de care a beneficiat directorul Directiei pentru Sport a Judetului Ialomita, transformata ulterior, prin comasare în Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Ialomita, respectiv, a primelor si a sporurilor în perioada 23 mai 2009 – data eliberarii sale din functia de conducere de director executiv si 17.05.2011 data reîncadrarii sale în functia publica de conducere de director executiv.
A solicitat aceste date, fiindu-i necesare ca proba în dosarul nr.6734/2/2011, aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, cu termen de judecata la 20.10.2011, pentru refuz acordare drepturi.
Întrucât pârâtul nu s-a conformat obligatiilor supuse de art.7 alin.1 din Legea nr.544/2001si nu a raspuns în scris solicitarii sale în termenul legal si nici la adresa de revenire, pe care o apreciaza ca fiind procedura prealabila stabilita de art.7(7) din Legea nr.554/2004, a formulat prezenta cerere, care este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru.
În drept, s-au invocat dispozitiile Legii nr.544/2001 si Legea nr.554/2004.
Pârâtul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului Si Sportului, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, având în vedere faptul ca nu avea obligatia transmiterii relatiilor solicitate de reclamant; aceasta nu cadea în sarcina sa, ci Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret.
Prin sentinta civila nr.2209/F/27.10.2011, Tribunalul Ialomita a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata, exceptie invocata din oficiu de instanta si a respins ca inadmisibila cererea de chemare în judecata formulata de reclamant.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca exceptia inadmisibilitatii este întemeiata, raportat la obiectul cererii, astfel cum acesta a fost precizata, dar si la art.2 lit.b si art.5(1) din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Astfel, informatia solicitata de reclamant nu se regaseste printre cele mentionate de lege.
Mai mult art.17(7) din Legea nr.53/2003, republicata, privind Codul muncii, stabileste ca “în legatura cu informatiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului de munca, între parti poate interveni un contract de confidentialitate”.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia si dupa rejudecarea fondului cauzei, admiterea cererii asa cum a fost formulata.
În motivare, s-a aratat ca instanta de fond a motivat sentinta interpretând eronat textul legii sau netinând cont de anumite prevederi legale.
Chiar daca Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret este ordonator secundar de credite, având calitatea de angajator al directorilor de directii judetene pentru sport si tineret si buget propriu în ceea ce priveste desfasurarea activitatii directiilor, în cazul în speta, nefiind vorba de salarii lunare cu caracter de continuitate ci de premii anuale cu caracter exceptional, finantarea acestora a fost efectuata prin virari de credite de catre ordonatorul principal de credite, în speta pârâtul Ministerul Educatiei Cercetarii Tineretului si Sportului. Chiar si în cazul în care, asa cum sustine pârâtul prin întâmpinare, aceasta obligatie cadea în sarcina ANST, în conformitate cu alin.2 al art.7 din Legea nr.544/2001, “refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica în termen de 5 zile de la primirea petitiilor”, prevedere legala imperativa pe care pârâtul nu a respectat-o.
In acelasi timp, invocarea per a contrario de catre instanta de fond a prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.544/2001 e nefondata în cazul în speta, în sensul ca daca textul de lege mentionat enumera informatiile de interes public pe care autoritatile publice au obligatia sa le comunice din oficiu, simplul fapt ca informatia solicitata nu face parte dintre acestea, nu înseamna ca este exceptata din simplu motiv ca exista articol de lege care enumera informatiile exceptate de la accesul liber al cetatenilor (art.12, alin.l). Informatia solicitata nu se regaseste în enumerarea exhaustiva a textului de lege. Mai mult decât atât, chiar si daca informatia solicitata facea parte din informatiile de interes public pe care autoritatile publice au obligatia sa le comunice din oficiu în conformitate cu art.5 alin.1, acest lucru nu exonera autoritatea publica de la obligatia de a comunica informatia solicitata, argumentat în primul rând de faptul ca în declaratia de avere pe care autoritatea publica este obligata sa o publice pe site-ul propriu sunt cuprinse veniturile nete fara a se diferentia pe categorii de venituri. În al doilea rând, chiar daca ar fi fost diferentiate, recurentului îi erau necesare pe suport de hârtie pentru a le depune ca proba în instanta.
Prevederile art.17 alin.7 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii referitoare la un potential contract de confidentialitate pe care si-a întemeiat exceptia instanta de fond nu au aplicabilitate în cazul în speta din urmatoarele considerente:
-prevederea invocata face parte din TITLUL II, “Contractul individual de munca”, CAPITOLUL I “încheierea contractului individual de munca” din Codul Muncii, si se refera la clauza de confidentialitate care se poate insera de catre angajator în sensul furnizarii de informatii salariatului de catre angajator, nu în sensul interdictiei angajatorului de a-si respecta obligatiile legale privind accesul cetatenilor la informatiile de interes public;
-chiar daca ar fi posibil sa existe o asemenea clauza care l-ar exonera pe angajator de la respectarea obligatiilor legale privind accesul cetatenilor la informatiile de interes public nu instanta era în masura sa o invoce, ci angajatorul în apararea sa, ori acesta neprevalându-se de acest lucru înseamna ca nu este cazul;
-o asemenea prevedere nu ar fi posibila motivat de faptul ca în timp ce contractul de întemeiat pe codul muncii reglementeaza angajarea personalului contractual, directorii directiilor judetene pentru sport si tineret detin functii publice de conducere si au fata de institutiile publice raporturi de serviciu reglementate de Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.299-316 Cod procedura civila si Legea nr.544/2001.
Pârâtul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare se arata ca cererea de informatii a recurentului reclamant a fost transmisa prin fax si a fost înregistrata la Cabinetul ministrului cu nr.10720/7/28-07.2011 si transmisa spre rezolvare la Cabinetul secretarului general. Având în vedere solicitarile petentului precum si atributiile Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului cererea a fost redirectionata catre Cabinetul secretarului general autoritatii competente si anume, Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret.
Redirectionarea petitiei s-a impus având în vedere atributiile celor doua institutii stabilite prin hotarâri ale Guvernului Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret fiind ordonator principal de credite în raport cu directiile judetene de sport si tinerei.
Mai mult Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu avea cum sa raspunda la aceasta solicitare, întrucât nu avea informatiile necesare – Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu a fost niciodata si nici nu este în prezent angajatorul personalului care îsi desfasoara activitatea în cadrul directiilor judetene de sport si tineret si nu detine niciun fel de documente legate de activitatea fostului Minister al Tineretului si Sportului care a functionat în perioada decembrie 2008 -decembrie 2009.
Sustinerile recurentului-reclamant referitoare la obligatia Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului de a-l informa cu privire la “refuzul comunicarii informatiilor solicitate” sunt total neîntemeiate întrucât ministerul nu a refuzat comunicarea informatiilor, ci a transmis solicitarea recurentului-reclamant autoritatii competente sa o solutioneze.
Mai mult, prin raportare la art.2 lit. b din Legea nr.544/2001, se poate lesne observa ca informatiile solicitate de catre recurentul reclamant nu privesc activitatile Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului fiind vorba despre drepturi banesti ale unei persoane care nu este angajata a ministerului, ci a unei institutii aflata în subordinea directa a Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret.
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu se face vinovat de încalcarea prevederilor Legii nr. 544/2001 si în niciun caz nu a desconsiderat drepturile petentului ci a luat masuri urgente de transmitere a solicitarii catre autoritatea competenta sa o solutioneze.
Având în vedere ca recurentul – reclamant este interesat cu precadere de eventualele prime anuale cu caracter exceptional pe care le-ar fi primit directorul DS.l Ialomita în perioada 23.05.2009-17.05.2011, se mai arata ca în situatia în care în anul 2009 s-au acordat astfel de prime, acestea au fost acordate de catre fostul minister al tineretului si sportului, institutie cu care directorii directiilor de tineret si sport judetene aveau încheiate contracte de management. Aceasta institutie a fost desfiintata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.115/2009, iar prin Hotarârea de Guvern nr.141/2010 a fost înfiintata Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret care a preluat de la fostul minister activitatea do tineret si sport, inclusiv documentele întocmite în perioada de existenta a fostului minister al tineretului si sportului (decembrie 2008 – decembrie 2009) începând cu înfiintarea Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret eventualele prime au fost acordate de aceasta institutie care potrivit legii numeste prin ordin conducerea directiilor judetene pentru sport si tineret, respectiv a Directiei pentru Sport si Tineret a Municipiului Bucuresti (Ordonanta de Guvern nr.15/2010).
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, chiar daca este ordonator principal de credite nu are atributii de a acorda prime salariatilor altor entitati juridice, iar bugetul se aproba pentru Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret care la rândul ei, în calitate de ordonator secundar de credite îl repartizeaza unitatilor pe care le are în subordine.
In drept: Cod procedura civila, Hotarârea de Guvern nr.536/2011 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Hotarârea de Guvern nr.141/2010 cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de Guvern nr.15/2010, Hotarârea de Guvern nr.775/2010, Hotarârea de Guvern nr.776/2010, Legea nr.544/2001.
Analizând actele si lucrarile dosarului, raportat la criticile formulate, tinând seama si de dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi aratate în continuare:
În ce priveste admisibilitatea cererii de chemare în judecata, luând în considerare obiectul acesteia, precum si temeiul de drept pe care reclamantul si-a întemeiat pretentiile de comunicare a informatiilor solicitate, anume dispozitiile Legii nr.544/2001 privind comunicarea informatiilor de interes public, Curtea constata fondata critica recurentului vizând gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii. Astfel, este de observat ca reclamantul a învestit instanta cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului la comunicarea anumitor informatii, considerate de reclamant ca încadrându-se în categoria celor la care face referire art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, dispozitiile acestui act normativ constituind temeiul juridic pe care reclamantul si-a fundamentat, cererea, apreciind ca pârâtul avea obligatia de comunicare prevazuta de dispozitiile legale mentionate.
Asa fiind, Curtea constata ca în mod gresit s-a apreciat de catre instanta de fond ca cererea reclamantului este inadmisibila, atâta timp cât nici o dispozitie legala nu îl împiedica pe acesta sa apeleze la instanta de judecata în demersul sau de a obtine satisfacerea anumitor interese, considerate de reclamant ca având recunoastere în anumite prevederi legale. Împrejurarea ca, în analiza pe care instanta o realizeaza cu privire la pretentiile reclamantului prin raportare la temeiul juridic în care acesta considera ca îsi au fundamentul, se constata ca acestea nu îndeplinesc cerintele prevazute de lege, tine nu de admisibilitatea cererii, ci chiar de temeinicia acesteia.
Ca atare, în cauza, instanta era obligata sa analizeze fondul cauzei, în sensul de a aprecia daca, prin raportare la dispozitiile legale pe care reclamantul le-a invocat ca temei al cererii sale, pretentiile acestuia sunt sau nu întemeiate, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor invocate în aparare de intimatul pârât referitor la natura informatiilor ce se doreste a fi comunicate si a împrejurarii ca obligatia de comunicare nu revenea intimatului pârât.
În consecinta, raportat la considerentele expuse, Curtea constata ca recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.2 si 5 Cod procedura civila, îl va admite si, constatând ca în mod gresit instanta de fond a solutionat cauza fara a intra în cercetarea fondului, va casa sentinta civila recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
– 1 –
